Cum să te simţi la Stockholm ca la mama acasă

Să vă spun cum am făcut eu. Mi s-a pus pata, într-o bună zi, (după atâtea conversaţii în care mama îmi povestea cum a pus ea la congelator einşpe sute de foi de viţă şi cum face ea mereu sarmale cu carne de vită) să caut şi eu, aici, foi de viţă şi, chiar, mălai. Că la câte ingrediente de prin toată lumea vezi adunate în supermarketurile de pe aici, am zis că o fi floare la ureche să le găsesc şi pe astea două. Foile de viţă le-am găsit repede, la borcan, în apă sărată. Dar cu mălaiul, a fost poveste. După ce m-am lungit pe la toate rafturile, tot ce am găsit a fost făină de porumb, care n-are nicio treabă cu mălaiul, poate doar că e făcută tot din porumb :) Şi am tot salivat eu cu gândul la mălai, până mi-a zis Eva să caut magazine italieneşti, că e musai să aibă acolo şi aşa mi-a venit ideea să mă duc la un supermarket dintr-un cartier de emigranţi, din apropiere, că magazin italienesc nu ştiu prin zonă. Şi am avut dreptate. Era cât pe ce să plec din magazin cu mâna goală, când m-am dezechilibrat şi era să vin grămadă peste un raft. Bună mişcarea, de altfel, că am şi dat cu ochii de-o pungă cu mălai care se afla pe raftul cu pricina.

Aşa că înarmată cu mălai, foi de viţă şi carne tocată de pui am pus de ... vreo 30 de sărmăluţe pe care le-am asezonat cu smântână, că am găsit şi d-asta.

Deci, cu farfuria de sărmăluţe aburinde în braţe şi cu mama pe monitorul calculatorului, te simţi la Stockholm ca la mama acasă. Simplu, nu? :)) Poftiţi, de salivaţi! :)))

De ultimă oră... (II)

Nu am mai postat nimic timp de o săptămână; şi, totuşi, nu vă întreb dacă mi-aţi simţit lipsa, că ştiu deja răspunsul :))

Săptămâna trecută am petrecut-o tot prin locuri betonate, tot prin centru, tot pe străduţele pietonale din Gamla Stan, tot la Marea Baltică, tot cu vaporaşul, în traversare, de la Slussen spre Djurgården. O adevărată încântare pentru organul vizual şi cel olfactiv, mai ales acum, când iarba e de culoare arămie, ceea ce mă avantajează pe deplin, până la următorul sezon de înflorire a ierbii. Acum, în sfârşit, mă pot relaxa liniştită pe malul lacului, cu iarba ofilită în nas, bucurându-mă de adierea răcoroasă a vântului. Trebuie să recunosc că este prima vară din viaţa mea (de fapt, de care sunt conştientă) pe care am petrecut-o la temperaturi normale, fără zăpuşeală şi transpiraţie abundentă, fără senzaţia de sufocare şi, implicit, fără dorinţa de mutare în ... frigider.

Am fost, şi astăzi, la palat să vedem garda călare. Timp de o lună, are loc festivitatea de schimbare a gărzii efectuată de către un regiment călare. Spectacolul este impresionant la modul la care sunt antrenaţi soldaţii să ţină în frâu 60 de cai, în pas de defilare, iar aceştia să-şi suporte cu stoicism stăpânii din şa, 22 dintre ei făcând parte din orchestra de suflători. Timp de jumătate de oră eşti spectator la un regal cabalin, în care se armonizează perfect rigoarea militară a comenzilor cu antrenamentul şi stoicismul cailor care-şi ascultă şi îşi urmează stăpânii, de-a lungul întregii ceremonii.  

Pentru o mai bună înţelegere, vă las să vă delectaţi cu filmuleţele de mai jos, găsite pe youtube, despre Palatul Regal şi Garda Regală. Enjoy!

De gardă, la Palatul Regal :) (II)

 

La plimbare prin ... parcul Haga

Săptămâna ce a tocmai a trecut a fost o săptămână dedicată, şi de această dată, în mare parte, centrului Stockholmului, cu două excepţii: descinderea la Palatul Drottningholm şi plimbarea prin parcul Haga. Cum despre primul am povestit deja, rămâne să vă spun câte ceva despre parcul Haga, care se află în Stockholm, comuna Solna. După ce am traversat Solna cu autobuzul şi am avut impresia că mă aflu în unul dintre puţinele cartiere mai înverzite din Bucureşti (referitor la raportul verdeaţă - blocuri :), am ajuns (şi la propriu şi la figurat) la poarta parcului Haga, unul dintre cele mai bune exemple de parcuri tipic englezeşti, de la mijlocul secolului XVIII.

Inspirat de dorinţa unei grădini "naturale", acest stil de parc a luat naştere la mijlocul secolului XVIII şi îmbină pajiştile tunse la milimetru cu aleile umbroase de stejari şi tei (cei din urmă, în această perioadă, fiind încărcaţi de flori), şerpuitoare, ce conduc paşii turiştilor către ruinele şi pavilioanele deschise publicului.

Prinţul Gustav avea 22 de ani când a închiriat ferma Haga, în vara anului 1767. Patru ani mai târziu, el a devenit rege şi propietarul fermei Haga şi a făcut primii paşi pentru crearea acestui parc, înconjurându-se de numeroase persoane avizate pentru a-l ajuta şi sfătui. Astfel, Fredrik Magnus Piper, arhitectul Palatului Regal, a prezentat planul general pentru parcul englezesc de la Haga (între anii 1785-1800 au fost plantaţi 26 000 de copaci la Haga), iar arhitectul Carl Christoffer Gjörwell a realizat Palatul de la Haga, în 1802. Gustav III a comandat şi crearea unui alt palat, de dimensiuni impresionante, dar lucrările au fost sistate odată cu asasinarea lui, în anul 1792.

De data aceasta, ne-am plimbat relativ puţin prin parc şi am descoperit, cu această ocazie, că sezonul polenului de iarbă este pe terminate, aşa că peste vreo două săptămâni o să ne aventurăm mai mult prin imensul parc şi voi veni şi cu poze concludente pentru cele relatate mai sus.

La Palatul Drottningholm - reşedinţa regelui Suediei

Am ajuns, în sfârşit, şi la Drottningholm (Insula reginei), o localitate situată în Ekerö, Stockholm, cu 410 locuitori. Acolo, pe insula Lovön, din lacul Mälaren, se află Palatul Drottningholm, reşedinţa familiei regale suedeze, din 1981. Satul a fost conceput şi construit la mijlocul secolului XVIII pentru oamenii care lucrau la palat şi este un foarte bun exemplu pentru cum arătau satele suedeze în secolele XVIII-XIX, cu case şi vile pitoreşti.

Drottningholm este accesibil cu mijloacele de transport în comun, cu metroul până la Brommaplan şi cu un autobuz ce ajunge pe Ekerö.

Domeniul regal este întins şi cuprinde Palatul Regal unde locuiesc membrii familiei regale (mai precis în aripa de sud a palatului, restul palatului fiind deschis accesului vizitatorilor, contra cost), Muzeul de Vries ce cuprinde colecţia de sculpturi a sculptorului danez Adriaen de Vries (1556-1626) (care este, de altfel, autorul tuturor sculpturilor din parcul Palatului Regal), capela Palatului Regal, pavilionul chinezesc (cadou de la regele Adolf Fredrik pentru regina Lovisa Ulrika, cu ocazia zilei ei de naştere, în anul 1753) şi, nu în ultimul rând, parcul Palatului Regal.

Palatul Drottningholm este cel mai bine conservat palat regal din Suedia, fiind construit în secolul XVII, de către arhitectul Nicodemus Tessin cel Bătrân la cererea reginei Hedvig Eleonora şi este înscris pe lista patrimoniului mondial UNESCO.

Vremea a fost foarte frumoasă, în jur de 25 de grade, aşa că am putut să ne plimbăm, în voie, pe aleile parcului şi să ne bucurăm de liniştea şi curăţenia ce domneau în jurul nostru, deşi eram înconjuraţi de sute de turişti curioşi să viziteze reşedinţa regelui Suediei.

La plimbare prin ... Nynäshamn

Nynäshamn este un orăşel-port, situat la 58 de km la sud de centrul Stockholmului, face parte din regiunea Södermamland şi este centrul comunei Nynäshamn. Este unul dintre binecunoscutele puncte de plecare către insula Gotland. Alte câteva vase de croazieră pe Marea Baltică ancorează în acest port, fiind prea mari pentru a intra în Stockholm.

Este un orăşel-port mic, cochet, care pe timpul verii devine locul preferat al micilor ambarcaţiuni provenite din diverite colţuri ale Mării Baltice.

Este a patra oară când ajung în Nynäshamn (de două ori pe timp de vară, de două ori pe timp de iarnă); nu pot spune că este o locaţie specială, până la urmă, relieful Stockholmului este destul de monoton şi asemănător, apă şi pădure cât cuprinde, aşezări omeneşti grupate, iar apă şi pădure cât cuprinde şi tot aşa. Dar, te poţi bucura de natură în toată splendoarea ei, sălbatică şi totuşi, domesticită; asaltată de turişti, pe timp de vară şi, totuşi, pură şi proaspătă.

La plimbare prin ... Södertälje

Cum vă spuneam, săptămâna trecută am fost în comuna Södertälje (85 000 loc), situată în sudul Stockholmului, cu deschidere la lacul Mälaren.

Înainte de anul 600 î.H. lacul Mälaren avea ieşire la mare, dar din cauza înălţării scoarţei terestre, legătura lacului cu marea a dispărut treptat, iar bărcile erau transportate pe uscat către lacul Mälaren.  

Numele de Telje este menţionat încă din secolul XI; pentru a rezolva problema coincidenţei numelui cu un alt oraş din nordul Stockholmului, s-a adăugat Söder (sud) şi a rezultat Södertälje şi Norr (nord) pentru a crea Norrtälje.

În prezent, golful lacului Mälaren, în care este situat oraşul, are legătură cu Marea Baltică prin canalul Södertälje (cu o lungime de 5,5 km şi o adâncime de 6,5 m).

Încă din anii 1960-1970, Södertälje numără cea mai mare comunitate de sirieni (22 000 loc.) cu cinci biserici proprii, două echipe de fotbal, (Assyriska FF and Syrianska FC), mai multe magazine şi două posturi de televiziune - Suroyo TV şi Suryoyo Sat, cu acoperire la nivel mondial. Din 2000, mulţi refugiaţi irakieni s-au stabilit în Södertälje, numărul lor ajungând deja la 6 000, fiind în continuă creştere. În total, circa 40% din populaţia comunei are origini străine, pe lângă sirieni şi irakieni, numărându-se şi finlandezi, sârbi şi chilieni. 

În Södertälje am avut o mică descindere săptămâna trecută, nu ne-am aventurat prea mult prin oraş, de data asta, limitându-ne la o plimbare şi relaxare pe malul lacului, urmărind pescăruşii şi raţele în zborul lor disperat după bucăţelele de pâine oferite, cu generozitate, de copii. Şi cum aş fi putut să mă relaxez mai bine, decât cu ochiul prin lentila aparatului de fotografiat :)) Ce-a ieşit, vedeţi mai jos.

La plimbare prin ... centrul Stockholmului

S-a mai dus o săptămână şi nu am apucat să vă povestesc pe unde am mai colindat în săptămâna ce tocmai s-a încheiat. Cu excepţia zilei de miercuri, când am ajuns în Nynäshamn şi Södertälje, două comune aflate în sudul Stockholmului, am avut o săptămână cu iz de beton de centru (vechi) al Stockholmului combinat cu iz de Marea Baltică, tot cu deschidere către partea centrală.

A fost, ca de obicei, frumos să mă înghesui, alături de sutele de vizitatori curioşi şi dornici de relaxare şi cumpărături, pe străduţele înguste din Gamla Stan sau să casc gura la muzicanţii şi artiştii stradali ce-şi arată măiestria vocală sau actoricească în încercarea de a mai scoate câteva coroane de la turistul dornic de entertainment ad-hoc. Nedezlipită de aparatul de fotografiat, am încercat să surprind aspecte indedite ale oraşului dar şi imagini de vacanţă, amintiri din Stockholm etc., pe care să le împart cu cei de acasă.

Sâmbătă, pe străduţele din Gamla Stan am putut vedea mimi care pozau în statui şi cum te apropiai de ei sau le puneai bani în cutie, te răsplăteau cu o bomboană (pe copii) sau cu un sunet de clopoţel şi câteva grimase amuzante, înghiţitori de flăcări, diverşi scamatori (jongleri sau "specialişti" în alba-neagra), un dansator-imitator al lui Michael Jackson, comedianţi sau dansatori indieni (cei din urmă cu scopul de a face reclamă unui restaurant indian din zonă).

(Şi nu-mi) Fusilli (de) cu ciuperci şi caşcaval :))

Cum am venit de la plimbare, m-am năpustit în bucătărie şi mi-am pus, din nou, imaginaţia la încercare. Aşa că am pus la fiert apă cu sare şi puţin ulei; când a început să clocotească, am adăugat pastele (fusilli), iar în timpul ăsta am călit, în unt, ceapa şi ciupercile. După ce au fiert bine pastele, le-am scurs şi, într-un vas termorezistent, am pus un strat de paste, peste care am adăugat piper, oregano, un strat de ceapă şi ciuperci, caşcaval ras şi ketchup şi încă un strat de paste, ceapă, ciuperci, caşcaval ras, piper, oregano, ketchup şi am băgat vasul la cuptor.

Ceea ce a ieşit, puteţi vedea mai jos. Foarte bun! Încercaţi şi voi! Poftă bună!

Sacoşe pe patru roţi :)

Eram în Nynäshamn, acum câteva zile, cu lentila aparatului de fotografiat îndreptată spre Marea Baltică, spre frumoasele ambarcaţiuni ancorate la mal, spre pescăruşii îndrăzneţi şi dornici de un contact direct cu turiştii binevoitori ce-i hrănesc cu conştiinciozitate, când îmi tăie calea o doamnă plinuţă, însoţită de o fetiţă bălaie, ce împingea un căruţ plin cu sacoşe burduşite. La o privire mai atentă, am observat că vehiculul respectiv era, de fapt, scheletul căruciorului copilei de 4-5 anişori, pe care bunica l-a transformat, cu ingeniozitate, într-un veritabil "hamal".

Aviz amatorilor! :))

Despre Storkyrkan

În imediata vecinătate a Palatului Regal se află biserica Storkyrkan (Biserica Mare), atestată documentar încă din secolul XIII. În cei 700 de ani de existenţă, biserica a jucat un rol esenţial în viaţa oraşului, nu numai ca lăcaş al încoronării regilor Suediei, ci şi ca loc al desfăşurării unor evenimente de importanţă naţională. Dar ea este, mai ales, Biserica Reformei, credinţă îmbrăţişată de majoritatea cetăţenilor Suediei. Exteriorul bisericii ilustrează o arhitectură de expresie barocă, în timp ce interiorul este realizat în stil gotic târziu, având 5 nave. Cea mai cunoscută operă a bisericii este marea sculptură în lemn care îl reprezintă pe Sfântul Gheorghe omorând balaurul, operă din 1489 a lui Bernt Notke. Pe zidul de sud al bisericii poate fi văzut un tablou (1535) înfăţişând parheliile (fenomen optic ceresc constând în apariţia în jurul Soarelui a unor pete rotunde luminoase, uneori colorate) apărute deasupra Stockholmului la 20 aprilie 1535; este cea mai veche imagine a oraşului păstrată până în prezent.

La Palatul Regal al Suediei

Unul dintre punctele de atracţie ale oraşului vechi îl reprezintă Palatul Regal cu cele 608 încăperi ale sale. Pe 7 mai 1697, un incendiu devastator a mistuit fortăreaţa Trei Coroane (vechiul Palat Regal) în aşa măsură, încât s-a considerat că este absolut necesară reconstruirea sa din temelii.

La şase săptămâni după dezastru, Nicodemus Tessin cel Mic a prezentat 2 planuri pentru noul Palat Regal. Planurile sale prevedeau, pentru exterior, ornamente renascentiste italiene şi baroce, lucru agreat, în foarte mare măsură, de Coroana suedeză. Din punct de vedere arhitectural, Palatul este construit in stil romantic; de formă pătrată, aripile sale, cu faţada spre oraş închid o curte interioară de dimensiuni impresionante. Interioarele au un decor bogat, în special în stil baroc şi rococo.

Despre Casa Regală a Suediei (II)

Carl XVI Gustaf (Carl Gustaf Folke Hubertus Bernadotte) (n. 30 aprilie 1946), duce de Jämtland, devine conducătorul Suediei la 15 septembrie 1973, la vârsta de 27 de ani şi este succesorul bunicului său, regele Gustav VI Adolf. Este fiul lui Gustaf Adolf al Suediei (1906-1947) şi al Sybillei de Saxe-Coburg-Gotha (1908-1972); este nepotul direct al Regelui Gustav VI Adolf al Suediei. Carl XVI Gustaf al Suediei s-a căsătorit cu Silvia Sommerlath pe 19 iunie 1976, având trei copii:

- Prinţesa Victoria, Ducesă de Västergötland (n. 1977);

- Prinţul Carl Philip, Duce de Värmland (n. 1979);

- Prinţesa Madeleine, Ducesa de Hälsingland şi Gästrikland (n. 1982). Prinţesa Victoria este moştenitoarea Coroanei suedeze ca prim-născută a Regelui Carl XVI Gustaf.

Carl Gustaf s-a născut la 30 aprilie 1946, naşterea sa fiind considerată o binecuvântare pentru dinastie, deoarece cuplul princiar avusese numai fete înainte şi niciun moştenitor de sex masculin. Prinţul Gustaf Adolf nu se bucură prea mult de acest dar al soartei, găsindu-şi sfârşitul într-un tragic accident de avion. Astfel că viitorul moştenitor al coroanei este crescut de mama sa, care, dezamăgită în speranţa ei de a domni într-o bună zi în Suedia, îşi îndreaptă asupra lui întreaga ambiţie. Răsfăţat şi cocoloşit de mamă şi surori, Carl este în centrul atenţiei tuturor. La trei ani îmbracă uniforma de ofiţer în regimentul regal de gardă călare şi crucea ordinului Serafinilor şi îşi însoţeşte bunicul la toate manifestările oficiale.

Printesa Sibylla refuză să îl înscrie la o grădiniţă normală, astfel că prinţul îşi începe educaţia la palat, alături de câţiva colegi, atent selecţionaţi, care nu aveau voie să i se adreseze cu „tu” sau cu numele de botez. Deşi timid şi dislexic, Carl beneficiază de un tratament preferenţial şi este tratat cu respect în toate instituţiile şcolare prin care trece.

În septembrie 1968 devine ofiţer de marină, apoi studiază finanţele publice şi ştiinţele politice la universitatea din Uppsala, urmând stagii de practică în Franţa, Anglia şi New York. Imaginea prinţului este însa una extrem de proastă: este considerat şters, cu un intelect limitat şi este recunoscut ca fiind amator al vieţii de noapte şi al maşinilor de lux. Porecla de „Alteţa Sa Casanova” reprezintă votul de neîncredere pe care majoritatea populaţiei i-l acordă. Se merge până într-acolo încât Parlamentul convoacă o comisie în vederea modificării Constituţiei, care să ducă, în final, la abolirea monarhiei.

Cu toate acestea, Carl Gustaf  devine rege la 15 septembrie 1973, iar a doua zi după înscăunare prezidează primul consiliu de miniştri, asistat de unchiul său, Bertil. În anul 1974, Parlamentul votează o nouă Constituţie prin care regele este privat de prerogativele sale, având numai o funcţie simbolică.

Cu timpul, însă, regele Carl XVI Gustaf dă dovadă de responsabilitate şi seriozitate, prezidând ramura suedeză a Fondului mondial al naturii şi având o viaţă de familie simplă şi liniştită.

La 19 iunie 1976 se căsătoreşte cu frumoasa Silvia Sommerlath, fiica unui om de afaceri german. Reginei îi este atribuită, în mare parte, schimbarea radicală de imagine a lui Carl, considerat până atunci un seducător superficial.

Inteligentă, zâmbitoare şi ambiţioasă, regina îşi impune la curte propriul stil, simplu şi destins, reuşind să întinearească monarhia. Naşterea celor 3 copii (Victoria Ingrid Alice Desiree, Carl Philip Edmund Bertil şi Madeleine Therese Amelie Josephine – în imagine alături de cuplul regal, de la stânga la dreapta) întregeste aceasta imagine şi acordă un plus de încredere în faţa populaţiei, care, în ciuda intenţiei social-democraţilor de a aboli monarhia, înclină, mai degrabă, spre păstrarea acesteia.  

Victoria se nşste la 14 iulie 1977 la Stockholm şi este moştenitoarea tronului Suediei, conform noii legi de succesiune dinastică, promulgată la 1 ianuarie 1980. Conform acestei modificări, care acordă drept de succesiune femeilor, Victoria este, la momentul actual, singura femeie din lume care accede la conducerea unui regat.

Îşi începe educaţia urmând cursurile unei şcoli elementare de stat. După ce obţine diploma de bacalaureat, în 1996 (liceul din Stockholm), pleacă în Franţa pentru a învăţa limba acestei ţări. Urmează cursurile Universităţii Catolice a Vestului, de la Angers, pentru ca mai apoi să plece în Statele Unite, unde, timp de doi ani, studiază ştiinţele politice şi istoria la Universitatea din Yale. Revenită în ţară, prinţesa îşi continuă studiile la Universitatea Uppsala. Studiile teoretice sunt dublate de diferite stagii, pe care Victoria le efectuează la Guvernul propriei ţări şi la instituţiile UE, pentru a se iniţia în tainele vieţii politice.

În anul 1997, prinţesa atrage atenţia publică, admiţând că are probleme de sănătate. Victoria părăseşte Suedia în 1998, retrăgându-se în Statele Unite cu scopul de a se vindeca de anorexie - boală de care suferă şi de a scăpa de curiozitatea fotografilor. Un an mai târziu revine în ţară şi declară: „Mă simt foarte bine, însă toată lumea a trecut printr-o perioadă cu adevărat dificilă”.
Prinţesa este foarte populară în rândul suedezilor, graţie spontaneităţii şi spiritului ei activ. Se spune că nu va trebui să aştepte moartea regelui, fiind pregătită pentru a prelua tronul ţării. Cu atât mai mult cu cât Carl Gustaf şi-a anunţat intenţia de a abdica în favoarea fiicei sale, rupând tradiţia predecesorilor săi, care au domnit până la vârste matusalemice.

Într-o înregistrare video difuzată de Palatul Regal, Victoria a apărut lângă Daniel (viitorul său soţ, care este un om obişnuit, fără sânge albastru, fostul ei profesor de gimnastică) şi părinţii săi. "Cu Daniel alături, mă simt în siguranţă. Aţi constatat, sunt convinsă, în ultimii ani, că am devenit mai puternică şi mai fericită, deci putem începe pregătirile pentru viaţa noastră în comun şi putem fonda o familie", spune prinţesa.

Căsătoria este prevăzută să aibă loc la începutul verii anului 2010", a anunţat recent Palatul regal din Stockholm, după ce regele a informat Guvernul şi pe premier, aşa cum prevede legea. "Westling va primi titlul de prinţul Daniel, duce de Västergotland", în timp ce Victoria va avea titlul de ducesă.

Despre Casa Regală a Suediei (I)

Deviza regală: “FÖR SVERIGE - I TIDEN!” 

 

“PENTRU SUEDIA, ÎN RITMUL TIMPULUI!”

Şi dacă tot v-am introdus în atmosfera regală, printr-un fotoreportaj realizat, duminică, la festivitatea de schimbare a gărzii, se impune şi o incursiune în analele istoriei regale a Suediei.

Suedia este monarhie constituţională. Parlamentul este unicameral. Primul ministru şi parlamentul (Riksdag), care are 349 de membri, sunt aleşi pentru perioade de patru ani prin vot direct şi reprezentare proporţională. Începand din  anul 1980, când s-a modificat legea succesiunii, coroana se transmite în ordinea primogeniturii, indiferent de sex. Până atunci, conform vechilor reguli, valabile din anul 1810, coroana se transmitea numai descendenţilor de sex masculin. În lipsa unui mostenitor, suveranul este ales de către Parlament. 

Istoria Suediei începe odată cu perioada vikingă, când poporul suonilor reprezenta nucleul regatului de astăzi. În secolele IX şi X, cultura vikingă a înflorit în Suedia, comerţul, atacurile şi colonizarea făcându-se către est, spre Statele Baltice, Rusia şi Marea Neagră.

Până în anul 1397, la conducerea Suediei s-au succedat mai multe dinastii: Stenkil, Sverker, Folkung, urmând ca, după o perioadă de anarhie, tronul să fie preluat de către regele Erik (mort în anul 1160), misionar evanghelist şi patron al Suediei.

În 1397, cele 3 ţări scandinave: Norvegia, Danemarca şi Suedia au fost unite sub un singur rege. Aceasta a fost o uniune personală, nu una politică, şi în secolul XV Suedia a rezistat încercărilor de conducere centralizată ale regelui danez, chiar şi prin rebeliune armată. Coroana suedeză s-a despărtit în 1521 de această uniune personală, când, viitorul rege Gustav I al Suediei, a devenit regent (1523). Acesta reface unitatea regatului, introduce Reforma luterană, instaurează monarhia ereditară şi instalează dinastia familiei Vasa, care domneşte în linie directă până la regina Christina (1689) şi, indirect, până la regele Karl XIII (1818).

Secolul XVII a fost martorul ridicării Suediei ca una dintre marile puteri ale Europei prin participarea la Războiul de 30 de ani. Lui Gustav II Adolf (1594-1632), poreclit şi „Leul Nordului”, îi revine meritul de a fi obţinut victoria în urma acestui război.

La sfârşitul secolului XVIII, tronul Suediei este preluat de Gustav III – un descendent îndepărtat al lui Gustav Vasa. Pasionat de arte şi, în special, de muzică, acesta este asasinat în timpul unui bal mascat. Îi urmează la tron fiul său, Gustav IV Adolf, care devine rege la numai 14 ani. Acesta este atras de războaiele napoleoniene şi luptă în Franţa, de partea englezilor. În urma Tratatului de la Tilsit, însă, Rusia preia hăţurile Europei de Nord şi, în cele din urmă, în 1809, rupe Finlanda din estul Suediei şi o declară Mare Ducat rusesc. Acest eşec i-a fost atribuit lui Gustav Adolf, fapt pentru care el a fost retronat, iar descendenţa sa, îndepartată de la succesiune în favoarea unchiului său  - Karl XIII (1748-1818). Acesta preia tronul la o vârstă înaintată, fără a avea moştenitori, fapt pentru care recurge la adopţia prinţului Christian de Augustenburg. Din nefericire pentru familia Vasa, prinţul se stinge din viaţă în mod subit, în 1810, iar succesiunea la tronul Suediei devine o problemă.

Iniţiativa tânărului locotenent, Otto Morner, de a-l întâlni la Paris pe mareşalul Bernadotte salvează situaţia. Jean Baptiste Bernadotte, născut la Pau, în anul 1964, dintr-un tată, jurist şi o mamă provenind dintr-o familie de ţărani înstăriţi, se angajează în armată de la o vârstă fragedă şi are o evoluţie spectaculoasă pe scara socială, ascensiune ce s-a datorat, în mare măsură căsătoriei sale cu fosta logodnică a lui Napoleon – Desiree Clary. După cucerirea Lubeck-ului, în 1806, mareşalul a dat dovadă de o clemenţă remarcabilă, eliberând 1600 de prizonieri suedezi, fapt apreciat de Gustav Morner – unchiul locotenentului Otto Morner. Pe acest fond vine propunerea de a deveni rege al Suediei, într-un moment în care ţara se confrunta cu probleme ce păreau de nerezolvat: Suedia pierduse Finlanda, era ameninţată de a fi cucerită de Napoleon şi lipsită de succesori la tron. Deşi bătrânul rege Karl XIII se opune, initial, acestei candidaturi, argumentând că ar fi ridicol ca moţtenitorul Coroanei să fie un caporal francez, în cele din urmă, ţinând cont de situaţia gravă a ţării sale, îl acceptă ca succesor. La 5 noiembrie 1810 are loc ceremonia de adopţie şi Jean Baptiste devine fiul şi mostenitorul lui Karl XIII.

La 5 februarie 1818, după moartea lui Karl XIII, Jean Baptiste Bernadotte devine rege al Suediei sub numele de Karl XIV Johan. Cel care fusese poreclit, în armată, „sergent Picior Frumos”, datorită prestaţiei sale deosebite, suferă către sfârşitul vieţii, de o îngroşare a arterelor şi cangrenă a piciorului drept. Fapt pentru care trebuie să i se ia sânge. În timpul acestei operaţiuni, medicul observă că regele are tatuat pe braţ o bonetă frigiană (emblema revoluţionarilor francezi) cu deviza: „Moarte regilor!”

Karl Johan moare în 1844 şi este urmat la domnie de către fiul său, Oskar I, care, atins de o maladie mentală, abandonează tronul în anul 1857 în favoarea primului său fiu, Karl, devenit Karl XV, care-i succede în anul 1859. În anul 1872, Karl XV moare, fără să aibă moştenitori de sex bărbătesc, iar tronul revine fratelui său mai mic, Oskar.

Oskar II se naşte la 21 ianuarie 1829 la Stockholm. Este cel de-al doilea fiu al lui Oskar I şi nepotul lui Bernadotte. Având un spirit curios, care se manifesta încă din copilărie, Oskar va petrece foarte mult timp în singurătatea cabinetului său de lucru şi va întreprinde numeroase călătorii. Înainte de a deveni rege al Suediei, prinţul urmează o carieră în marină.

Este ultimul suveran suedez care a fost încoronat, în acelaşi timp, rege al Suediei şi rege al Norvegiei. Fiind un bun diplomat, regele reuşeşte să negocieze pe cale amiabilă separarea Norvegiei de ţara sa. Uniunea a fost dizolvată, în mod paşnic, în 1905. De atunci, Suedia nu a mai participat niciodată la niciun conflict militar sau politic.

Împreună cu Sofia de Nassau Weilburg, care-i devine soţie în anul 1857, are patru copii: Gustaf (moştenitorul tronului), Oskar, Karl şi Eugene – Napoleon.

Gustaf V se naşte la 16 iunie 1858 în castelul de la Drottningholm şi este ţinut deasupra cristelniţei de către străbunica lui, regina Desideria. Urmează cariera militară, ajungând la gradul de general. Este pasionat de vânătoare şi de tenis - sport la care câştigă numeroase cupe de-a lungul vietii.

În anul 1907 urcă pe tronul Suediei şi este primul rege al dinastiei care nu a fost încoronat, pentru a nu încărca inutil bugetul statului. Ca şi tatăl său, Gustaf este un rege rezervat şi serios, cu un puternic simţ diplomatic. În timpul domniei sale, Suedia atinge o dezvoltare economică fără precedent şi un progres material impresionabil. Pe plan internaţional, regele reuşeşte să menţină Suedia în afara conflictelor, evitând cu tact şi diplomaţie implicarea în cele două războaie mondiale.

Se căsătoreşte la 20 septembrie 1881 cu prinţesa Victoria de Baden, care descinde pe linie femeiască din vechea dinastie suedeză a lui Gustav IV Adolf, detronat în 1809. Împreună cu aceasta are trei copii: Gustaf Adolf, Wilhelm şi Erik.

Gustaf VI Adolf se naşte în 1882 la Stockholm şi preia tronul de la tatăl său la 29 octombrie 1950, la şaizeci şi unu de ani, după ce fusese prinţ moştenitor vreme de 43 de ani. Asemenea acestuia, refuză să fie încoronat, pentru a scuti naţiunea suedeză de o cheltuială grea şi inutilă.

Este pasionat de arheologie şi întreprinde câteva campanii de săpături în Grecia, Italia şi China. De asemenea, printre pasiunile lui, se numără şi horticultura, mergând până-ntr-acolo încât să realizeze butaşi ciudaţi şi grefe neaşteptate de orhidee şi camelii.

Gustaf VI Adolf dispune de o personalitate puternică şi este înzestrat cu numeroase calităţi: este entuziast şi curios, erudit (biblioteca sa numără peste 8000 de volume), pasionat de sport şi, în acelaşi timp, preocupat de soarta ţării sale. Regele  reuşeşte să împiedice planurile social-democraţilor de a instaura republica şi devine foarte popular în rândul suedezilor.

În 1973 este internat în spital şi află că suferă de ulcer stomacal şi că unul dintre rinichi îi este grav afectat. Pe lângă mesajele de simpatie şi florile primite în semn de gratitudine, regele este plăcut impresionat să constate că există mai multe persoane care sunt dispuse să îi ofere un rinichi pentru transplant. Din nefericire, se stinge din viaţă la 15 septembrie, fiind regretat şi plâns de toată populaţia Suediei.

Gustaf VI Adolf a fost căsătorit de două ori: cu Margaret de Connaught, prinţesa de Marea Britanie şi Irlanda, în anul 1905 şi cu lady Louise Mountbatten, în anul 1923, la trei ani după decesul primei soţii.   

Descendenţii săi provin din prima căsătorie: Gustaf Adolf, Sigvard, Ingrid, Bertil şi Carl Johan.

Gustaf Adolf, prinţ de Suedia şi duce de Vasterbotten, născut la 22 aprilie 1906 este succesorul lui Gustaf VI Adolf şi moştenitorul tronului Suediei. Astfel că el se pregăteşte din timp pentru a ocupa tronul lui Bernadotte, urmând o carieră militară şi asistându-şi tatăl în îndeplinirea atribuţiilor de rege. A dus o viaţă liniştită, la castelul familiei regale din Haga, alături de soţia sa, Sibylla de Saxa Coburg Gotha şi de cei patru copii ai lor: Margaretha, Brigitta, Desiree, Chistina şi Carl Gustaf Folke Hubertus.

La zece luni după naşterea fiului său, prinţul participă la o vânătoare în Olanda, la invitaţia lui Bernhard al Ţărilor de Jos. La 26 ianuarie 1947, la întoarcerea acasă, avionul în care se afla moştenitorul Suediei se prăbuşeşte în flăcări în apropiere de Kastrup. Astfel că tronul îi revine lui Carl Gustaf, singurul moştenitor de sex masculin al prinţului Gustaf Adolf.  

(articol preluat de pe http://www.artline.ro/)