Simplitatea de a fi

Cum se percep suedezii poate fi o întrebare pertinentă. Chiar așa, cum le place să se eticheteze? Dacă îi observi dar și dacă îi întrebi, ajungi invariabil la aceleași cuvinte cheie: ordine, simplitate, curățenie, protejare, cooperare, cercetare, reflectare. Enumerarea este aleatorie, fiecare cuvânt cheie cântărind la fel de mult, în ansamblu.

 

Eurovisionul de anul acesta s-a ținut la Malmö, oraș din sudul Suediei, prilej cu care, în cadrul festivității de deschidere, s-a mers pe un spectacol-prezentare a mentalității suedeze prin punctarea cu umor și autocritică a ceea ce se presupune a fi "typisk svensk" - tipic suedez.

 

Suedezii sunt conștienți de localizarea lor pe hartă, într-un ținut rece, cu vegetație majoritară de tundră, cu un pământ roditor în fructe de pădure, ciuperci, cartofi și morcovi, cu preponderență.

 

Cu mult teritoriu la activ (ca suprafață, Suedia măsoară de trei ori cât România), bogat în stâncă, pădure de conifere și apă, suedezii au realizat că frumusețea și bogăția unui popor pot consta în păstrarea lucrurilor așa cum le-au fost date și exploatarea lor prin simplitatea ce le caracterizează.

 

 

 

 

Te uiți în jur și vezi un peisaj repetitiv la infinit.  La infinitul teritoriului suedez. De apă, stâncă și pădure. De mesteacăn și conifere. Cât vezi cu ochii. O alternanță repetitivă, ce lasă loc de surprindere doar în partea de sud-vest a țării, unde se întrezăresc timide, fiordurile ce anunță apropierea de granița cu Norvegia.

 

Fauna, pe măsura teritoriului avut la dispoziție - căprioare, iepuri, arici, vulpi, elani, reni etc., surprinde doar prin nonșalanța cu care îi poți întâlni la aproape tot pasul. Că da, pădurea ce se întinde, în toată măreția ei, la colțul casei sau a pâlcului de blocuri, te face să-ți pui problema dacă tu ești pe teritoriul animalului sau animalul e pe teritoriul tău.

 

 

Și atunci se pune accentul pe cooperarea între specii. Căci suedezul, încă de la vârstă fragedă, este inoculat cu dragostea pentru tot ce-l înconjoară, în toată simplitatea existentă și repetitivă. Ceea ce nu-l oprește, totuși, din contemplarea și extazul de a se fi născut într-un loc rece, dar pitoresc. În care înveți să te bucuri de imensitatea câmpiei, în care înveți că fiecare  plantă are o denumire aparte și că înfrumusețează locul prin prezența ei timidă și de scurtă durată, atât cât lumina și soarele îi permit.

 

 

Că stratul generos de zăpadă și întunericul copleșitor sunt puncte de pornire către un nou ciclu de viață, de care trebuie să te bucuri savurând perioada în care soarele strălucește și încălzește, chiar și pentru scurte momente. Că ploaia și noroiul aferent nu sunt surse de disconfort și boli, dacă ești corespunzător îmbrăcat și, mai ales, obișnuit cu ele, prin petrecerea a cât mai mult timp în natură. Că pot fi și chiar sunt surse excelente de distracție, de petrecere utilă și de relaxare în aer liber.

 

Că totul e să vrei să descoperi frumusețea în simplitatea din jur. Că bogăția unei nații constă în cum percepi și știi să explorezi și să exploatezi ceea ce ți-e dat. Prin păstrare și protejare.

 

Că trebuie să cercetezi, să descoperi și să reflectezi cum să trăiești simplu, dar eficient. Și cum să te bucuri dar să îi bucuri și pe cei din jur. Cum să dai peste rețete simple dar funcționale într-un mediu aparent neofertant și, totuși, extrem de generos, doar prin cooperare și unirea forțelor.

 

 

Și nu, nu este raiul pe pământ. Ci doar un colț nordic de Europă, în care locuitorii destinați să îl populeze au găsit "secretul" unui trai decent prin simplitate, rigurozitate și toleranță.

Dreptul la normalitate prin cercetare, constatare și reflectare

Ieri am asistat la o lecție de chimie pentru clasa a patra. Din postura de "studiehandledare" (îndrumător) pentru un elev român venit în Suedia. Orice elev nou-venit are dreptul la o perioadă de adaptare la sistemul suedez de învățământ (petrecând, astfel, o etapă școlară la clasa ajutătoare - förberedelseklass). Ulterior, când este introdus la clasa corespunzătoare nivelului său, în funcție de necesitățile individuale, elevul are dreptul, în continuare, la un "studiehandledare" care să îl îndrume și să îi explice nelămuririle prin prisma limbii materne.

 

De data asta a fost rândul chimiei, la care am asistat și am elucidat mistere. Inclusiv "bau-baul" meu referitor la modalitatea de abordare a laboratoarelor și a învățării prin cercetare, constatare și reflectare.

 

Lecția a început prin aducerea la cunoștință a regulilor de manevrare și de securitate în momentul mânuirii borcănașelor cu substanțe. Activitatea de "upplevelse" (cercetare, experimentare) s-a desfășurat pe perechi.

Fiecare pereche a primit un tabel în care trebuia să noteze ceea ce a experimentat referitor la cum arată substanța, cum miroase și cum se simte la atingere. Cele cinci borcănașe cu substanțe albe erau etichetate cu buline de culori diferite (roșu, galben, oranj, albastru și verde). Au primit ochelari de protecție, lupe, cinci spatule diferite etichetate în culorile mai sus menționate și o tăviță pe care se afla un carton cu câte un cerc în culorile deja enumerate.

 

Fiecare pereche trebuia să deschidă borcănașul, apoi cu ajutorul spatulei să pună din substanța corespunzătoare borcănașului etichetat cu roșu, spre exemplu, în cercul de culoare roșie. Și tot așa cu fiecare substanță în parte, pe rând.

 

În dreptul rubricii "utseende" (aspect) trebuia menționat cum arată, prin descriere. De exemplu: arată ca niște bobițe mici, rotunde, ca niște cristale de sare, ca zăpada, ca niște bucățele de ceva sau nu îmi dau seama, ca niște bucățele mici de tot, de ceva foarte fin etc.

Același lucru l-au repetat și în dreptul rubricii "lukt" (miros). Miroase urât sau miroase a lipici, dar ceva mai estompat, miroase puternic, miroase a legume, a garaj, a ulei de barcă, a praf de copt, a detergent de rufe au fost câteva dintre răspunsurile oferite de copii. Răspunsuri venite în urma experimentării proprii cu referire la percepția fiecăruia asupra substanțelor date spre examinare. Nu a fost loc de răspuns greșit sau corect. Scopul experimentului fiind propria percepție și descoperire a unor substanțe.

 

Referitor la abordarea materiilor gen chimie, fizică, biologie, accentul cade aproape exclusiv pe partea practică de descoperire și acumulare de cunoștințe prin cercetare, constatare și reflectare. Copilul este încurajat individual să constate și să împărtășească cu cei din jur propriile constatări și reflecții, chiar dacă ele au fost deja împărtășite și de alți colegi. Copiii primesc planșe de colorat și de completat termenii noi, dobândiți, sunt încurajați să citească foarte mult și să privească filmulețe documentare corespunzătoare vârstei.

 

Explorarea naturii înconjurătoare joacă un rol extrem de important iar repetarea activităților practice duce la fixarea temeinică a cunoștințelor, în timp. Chiar dacă abordarea pare simplistă și repetitivă. Accentul cade pe cooperare, studiu de grup și individual. La concret, astfel încât fiecare copil să aibă dreptul și ocazia să-și însușească cunoștințele în acest mod.

 

 

Tot ieri, copiii au avut ocazia să urmărească, în direct, pe tabla interactivă, transmisiunea de pe SVT1 a sosirii la Stockholm a președintelui Obama. Răspunsurile la întrebări de genul: cine este, de ce a venit, cu cine a venit, de ce este însoțit de escortă, de ce a fost oprită circulația pe anumite artere, cu cine va vorbi, despre ce va vorbi, ce va face la Stockholm, ce va vizita etc, au fost oferite în mod interactiv de către copii prin interacțiunea de grup cu profesorul.

 

O altă temă abordată ieri la ora de "samhällskunskap" (cultură civică) a fost "Vad är normallt". Ce presupune a fi normal. Ce presupune un comportament normal. Sau un comportament corect versus comportament greșit. Cum ar arăta oamenii dacă toți ar fi normali? Cine decide că cineva sau ceva este sau nu normal? Înseamnă a fi normal același lucru pentru toți din diferite colțuri ale lumii? A fi normal a avut aceeași semnificație de-a lungul timpului? De ce multora le este greu să îi accepte pe cei care nu sunt la fel ca majoritatea?

 

Întrebările enumerate mai sus au fost subiect de discuție în grup și, ulterior, cu profesorul pentru însușirea părerilor la nivel de grup și a cum se vede "normalitatea" prin ochii unui copil de zece ani, cu mentalitate suedeză sau nu :)

 

De prin natură adunate și înapoi la lume date

Început de septembrie cu cer senin și nori generoși, pufoși, tomnatici cum numai cerul scandinav știe să ni-i ofere.

 

 

 

 

 

17 grade stockholmiene, vânticel rece tomnatic, dar totuși o stare de bine și relaxare plutește în aer.

 

Început calendaristic de toamnă românească dar și început timid de toamnă stockholmiană care pare să nu se grăbească dacă cercetăm cu atenție cele 23 de grade pronosticate pentru săptămâna viitoare.

 

Natura e încă verde, soarele nu pare să fie speriat de dușurile alternante de ieri, așa că avem toate motivele să ne bucurăm din plin de natura suedeză de început de septembrie.

 

 

Nu că ploaia ar trebui să ne strice cheful de admirat natura în toată splendoarea ei. Cel puțin suedezilor nu li-l strică, judecând după "îndoctrinarea" de la vârstă fragedă (cca 1 an jumătate) când copiilor de grădiniță li se insuflă bucuria, reprezentată prin chiuituri și urale, la vederea ploii, noroiului și a băltoacelor de apă cu care sunt încurajați să se joace, echipați corespunzător, evident.

 

Calendaristic, mijlocul lui august reprezintă începutul toamnei suedeze așa că școlile în Suedia se grăbesc să înceapă pe 20 august. Bucuria celor mici de a-și revedea colegii nu este estompată însă de povara orelor încărcate cu teorie multă și lecții apăsătoare acasă.

 

Accentul cade foarte mult pe explicații combinate cu multe exerciții practice dar și pe încurajarea copiilor la cercetare, reflectare și constatare prin activități variate. Pauzele sunt și ele obligatoriu gândite ca recreere în aer liber, în curtea școlii. Și, astfel, îmbinarea dintre teorie și practică, joc și acumulare de noi cunoștințe se face treptat și pe nesimțite.

 

Cum septembrie cel cu recolta bogată (mai ales pe teritoriu românesc) ne-a bătut deja la ușă, ne-am grăbit și noi să cutreierăm pădurile în căutarea roadelor exclusiviste suedeze: fructele de pădure și ciupercile. Cum nici norocoasă nu mă simt, dar nici o expertă în culesul celor din urmă, mă declar mulțumită cu peregrinările mele prin pădure și cu recolta modestă de bobițe roșii și violete :)

 

 

 

Și cum zmeura, murele de stâncă sau afinele sunt surse bogate de antioxidanți nu poți decât să le savurezi cu plăcere, agale prin natură sau acasă, deșertând cutiuțele cu prețioasele bobițe peste coca fragedă ce de-abia așteaptă să se transforme într-o delicioasă și binemeritată tartă.

 

Să nu uităm că începutul de toamnă, pe lângă încântarea papilelor gustative, ne răsfață și ochiul cu frumusețea florală de sfârșit de august. Enjoy it!