miercuri, 26 noiembrie 2014

Pentru tata, cu Dragoste!

Ce aș fi fost eu dacă nu mi-ai fi fost tată Tu? Nu este pentru prima oară când îți aștern gânduri la ceas de sărbătoare. Singura diferență ar fi că acum schimbi prefixul. Un început al unui nou deceniu de viață. Al șaptelea. E mult? E puțin? Depinde cum privești. Și știu că tu privești cu înțelepciunea omului care regretă ușor că a lăsat mult în urmă dar știe, totodată, să se bucure de ceea ce a lăsat, să descopere cu bucurie prezentul și să întâmpine cu multă curiozitate viitorul. Iar viitorul sună bine, pentru că voi fi mereu alături de tine! Și asta pentru că de un lucru ai fost întotdeauna sigur! 
Te iubesc enorm până la stele și înapoi! La mulți ani!



luni, 24 noiembrie 2014

De 24 noiembrie, de ziua Ta, Luca!

Noiembrie suedez e de obicei rece, gri și umed. Chiar și cu vânt puternic. Nici ziua de azi nu face excepție. Și, totuși, în suflet îmi este cald și bine. Speranță și iubire. Nu numai pentru că mă sărbatoresc azi ci și pentru că, în mod simbolic, am predat ștafeta mai departe. De acum trei ani, când s-a născut nepoțelul meu. Să fii sanatos, Gabriel Alexandru Luca, puternic și voios! Întelept, independent și capabil să discerni, indiferent de griul sau rozul din jurul tău! Și știu că va fi așa! O simt! La mulți ani! Și un crin, ca dar virtual, simbol al purității celor trei anișori împliniți! Te iubesc!


De ziua mea, La mulți ani, Mamă!

Am bunul obicei, moștenit probabil tot de la mama (pentru că și ea face același lucru), de a felicita o mamă de ziua copilului ei. De aceea, mamă, azi de ziua mea, îți zic La mulți ani sănătoși, voioși și fericiți! Să ne scriem zeci de rânduri zilnic, să ne trimitem mailuri și linkuri și poze, să înroșim skypeul la fel de mult ca și până acum. Să tresar la fiecare țârâit și, mai apoi, să îți aud glasul îngrijorat deși au trecut doar câteva ore de când nu am comunicat.

Îmi aduc aminte cum cu doar 7 ani în urmă, calculatorul din casă reprezenta acel instrument în compania căruia copilul tău petrecea timp departe de realitatea cotidiană. Acum, fără el, realitatea copilului tău nu ar mai fi doar la un click distanță. Un click plin de emoție dar și de siguranță, că știi că e bine. În permanență!

Îți doresc, Mama, ani buni în care să ne bucurăm una de alta, să râdem și să plângem împreună. Să ne îmbrățișăm strâns, la fiecare sosire de a mea. Și mai strâns, la fiecare plecare a mea. Să cobor scările și să te las în catul ușii cu lacrimi în ochi, apoi sprijinind pervazul geamului, urmărindu-mă cu privirea tristă dar cu sufletul plin de siguranța că peste câteva luni vom repeta același ritual.

Îți mulțumesc, Mama, că exiști și că mi-ai dat viață. Tocmai Tu! Tocmai mie! Îți mulțumesc că îți pot spune, Mama, te iubesc! Pentru ceea ce ești! Așa cum ești!