Poveşti de departe

Bun găsit, 2012!

2012-01-01T21:17:00.000+02:00

Aseară, după orele de bucătăreală impuse de eveniment, am bifat ora de odihnă propusă înainte de plimbarea binemeritată şi, mai mult, tradiţională. După o consultare, în prealabil, a locurilor de unde aveau să fie lansate focurile de artificii, am descins pe străzile stockholmiene cu trepiedul la spinare întru întâmpinarea veseliei şi a spectacolului de lumini de la trecerea dintre ani. Pe minus, vreo 5 grade, dacă nu chiar mai mult! Grade încălzite de alcoolul luat la bord de miile de suedezi doritori de veselie şi bunăvoie. Grade îngheţate, resimţite din plin şi îndurate cu stoicism de împătimiţii amintirilor vizuale cu miros de levănţică şi parfum de odinioară, odată cu trecerea anilor. Printre împătimiţi, subsemnata cu soţul din dotare, care au prestat cuminţi poze şi filmuleţ pentru desfătarea vizuală a celor dragi de departe. Şi cum promisiunea e sfântă, vă las să degustaţi imaginile promise.

La mulţi ani şi să ne "reauzim" cu bine şi, mai ales, curând! E un fel de promisiune (mai voalată aşa) făcută mie însămi! :)

La revedere, 2011!

2011-12-31T21:41:00.001+02:00

Mai avem patru ore, ora Stockholmului, din anul 2011. Un an plin cu bune, cu rele, cu reuşite, cu nereuşite, un an ce n-a ieşit cu mult din tipicul anilor precedenţi. Ca niciodată, simt oarece regret că se mai încheie un an. Tendinţa generală e să faci bilanţul, să tragi linie şi în funcţie de minusurile şi plusurile acumulate să te bucuri că se termină sau nu.

Nu pot spune că a fost un an excelent, dar nici un an catastrofal. Contează enorm perspectiva din care faci "inventarul". La o primă vedere, la capitolul boală năpustită asupra celor dragi mie, am trasat o mare bifă. Însă, cum tot răul e spre bine şi atâta timp cât există voinţă, speranţă şi o soartă prielnică, parcă-parcă nu-ţi mai vine să urli atât de tare a disperare. Nu că n-aş fi făcut-o intens până acum, aşa că se poate uşor interpreta că "resemnarea" momentană vine ca o relaxare după o perioadă de zbucium interior puternic.

La capitolul satisfacţii personale, nici aici nu stau prea bine, dar la fel perspectiva contează. Să considerăm că urc eu prea mult ştacheta şi de aici şi micile insatisfacţii :) Asta pentru că trebuie gândit pozitiv la sfârşit de an, nu?

Mi-aş fi dorit să pot scrie mai mult pe blog anul acesta, dar n-a fost să fie. N-o să-mi propun s-o fac anul ce vine. N-o să-mi propun planuri măreţe; n-o să-mi propun decât să am înţelepciunea să gestionez cum se cuvine bunele şi relele ce-mi vor apărea în cale şi să nu-mi pierd speranţa că-ntotdeauna după ploaie vine şi soare, chiar dacă vremea urâtă poate dura o perioadă mai îndelungată decât e de dorit sau îndurat.

Acestea fiind zise, vă doresc un An Nou cu împliniri şi bucurii, cu multe bune şi foarte puţine rele, pe cât posibil, cu veselie şi belşug! Şi, mai ales, cu multă sănătate!

Şi acum mă retrag la o binemeritată oră de odihnă, urmată de o plimbare prin oraşul acoperit de lumini şi artificii. Voi reveni cu mărturii vizuale :) That's a promise! Singura, de altfel, pe care mi-o pot permite!

La mulţi ani şi petrecere frumoasă şi îmbelşugată! Însă fără excese! Promiteţi, da? :)

Cadou de ziua mea

2011-11-24T11:10:00.002+02:00

În Suedia, luna noiembrie face trecerea către micşorarea considerabilă a zilei, pentru pregătirea echinoţiului de iarnă când ziua stockholmiană durează doar şase ore. Noiembrie suedez e o lună monotonă, de cele mai multe ori, fără sărbători, fără lumină, dacă zăpada întârzie să apară, atmosfera dickensiană e prezentă din plin atât pe retina cât şi în sufletul suedez. Şi totuşi, dacă eşti descinsă de pe plaiuri româneşti, dacă părinţii şi-au unit destinele în urmă cu 43 de ani în două frumoase zile de început de noiembrie, iar tatăl născut la sfârşit de noiembrie a primit un frumos dar de ziua lui, în avans cu două zile, dar purtător a numelor celor doi arhangheli Mihail şi Gavriil, noiembrie cel înceţoşat şi cenuşiu capată brusc valenţe luminoase, de sărbătoare şi bucurie a zilelor festive mai sus enumerate.

Şi dacă telefonul sună în miez de noapte iar messengerul e invadat de mesaje:

LA MULTI ANI,,,,,,,,,,!!!!!!!!

03:11 11/24 cu sanatate, bucurii si noroc

03:12 11/24 In cateva minute se naste al doilea nepotel

03:12 11/24 de ziua ta

03:12 11/24 un foarte frumos cadou

03:13 11/24 i s-a rupt apa,,,,,,,,Oana e la spital

03:13 11/24 e 4 dimineata

03:14 11/24 Exact ca la tine,,,,,,,,,,,,,joi,,,,,,,,,,,24 nov

06:05 11/24 la 5,30 s-a nascut un baietel brunetel de 3 kg 900 gr,,,,,,,,,,,,

cei 2000 şi ceva de kilometri, topiţi demult prin puterea dragostei şi a grijii purtate celor rămaşi fizic pe plaiuri bucureştene, nu reuşesc, câtuşi de puţin, să-mi frâneze tremurul mîinii şi lacrimile de bucurie.

Devenise un obicei de ziua mea să lăcrămez a nostalgia anilor scurşi şi poate a ştachetei prea sus înălţate. Şi dintr-o dată toate vorbele de încurajare primite în ultima vreme (datorită unor circumstanţe familiare) au prins contur. E incredibil cum, acolo sus, cineva ne iubeşte şi cum balanţa se poate echilibra într-o clipă. Cum zecile de nopţi nedormite şi cearcănele se pot şterge într-o secundă, cum bucuria unui dar nepreţios, sosit la ceas de sărbătoare, îţi poate însenina ziua cea ploioasă cu iz aniversar.

Aşa că, pentru mine, noiembrie e o lună specială. Trebuie să recunosc că-mi doream să se întâmple asta şi nu îndrăzneam să mă gândesc că se poate îndeplini. Aşa că gaşca de săgetători "aprigi" s-a mărit considerabil. E greu şi impropriu să judeci caracterul unei persoane după zodia din care provine (absolut că mediul şi educaţia cântăresc şi ele considerabil), însă oricât aş vrea să rămân de obiectivă, există trăsături ale semnului zodiacal care se reflectă fidel în caracterul persoanei respective, de aici şi preferinţele pentru anumite zodii. Fără a fi lipsită de modestie şi obiectivitate :), săgetătorul mi se pare o zodie reuşită şi foarte multe dintre trăsături mi se potrivesc mănuşă şi chiar mă bucur că e aşa. Dacă mă contraziceţi, încercaţi să aruncaţi doar cu baloane şi flori :) O cere evenimentul!

Oana, felicitări!

Să vă trăiască şi să ne aducă tuturor numai bucurii şi împliiri!

Trăiască gaşca de arcaşi! :))

P.S. Şi proaspăta mămică s-a grăbit cu cadoul de ziua ei, în avans cu două săptămâni!

Cu noaptea-n cap...

2011-08-05T12:43:00.004+03:00

Cine se scoală de dimineaţă departe ajunge, pare un laitmotiv care m-a urmărit de mic copil, martoră fiind a trezirilor matinale ale bunicii care întindea rufele în curte odată cu primul strigăt al cocoşului sau chiar al plecărilor matinale la serviciu ale părinţilor care se îngrijeau să-mi dea trezirea înainte de a ieşi pe uşă.

Aşadar, voit sau nu, de-a lungul diferitelor etape ale vieţii, trezitul dis-de-dimineaţă s-a vrut mai mult o necesitate care să-mi asigure reuşita zilei respective. Şi când suferi de sindromul ceasului deşteptător i.e mamă, tată sau soţ care să te trezească, invariabil, în fiecare dimineaţă, povara dimineţilor matinale poate atârna destul de mult, dar nu pe umerii mei. Umeri care, de altfel, se lasă învârtiţi de pe o parte pe alta de multe ori şi zdruncinaţi temeinic înainte de trezirea finală, care se face simţită la cel puţin un sfert de oră de la primul zgâlţâit sau clinchet deşteptător, după caz.

În ritualul dimineţilor matinale şi-a făcut loc şi lumina suedeză (cu variaţiuni - prea matinală vara şi prea leneşă iarna). Şi, astfel, înţelegi prezenţa transperantelor negre la ferestrele suedeze, transparente de felul lor. Eu cum am oroare de întuneric beznă şi cum mi-e de ajuns compania lui aproape 6 luni pe an, îmi place să mă las învăluită de lumina puternică a dimineţii, spre neînţelegerea celor din jur. Contează doar că eu înţeleg. Una e să fii motivat să te trezeşti la 4-5 dimineaţa pe motiv de drumuri stockholmiene incomensurabile şi alta e să te trezeşti, tot matinal, învăluit de lumina caldă a dimineţii, fără sunete stridente sau zgâlţâieturi zdravene care să te urnească, cât mai repede cu putinţă, pe drumurile întunecate şi înzăpezite sau nu, după anotimp.

Un alt must do al dimineţilor matinale sau nu este micul dejun şi "răsfoitul" internetului. Şi asta în zgomotul hărniciei comunale care-şi face simţită prezenţa de la primele ore ale dimineţii. Aşadar maşinile de tuns iarba, tăiat copacii şi boscheţii, dezăpezit sau strâns pietrişul stockholmian asigură o transhumanţă comunală lină şi permanentă, fără de care dimineţile mele ar fi mai sărace.

Îi mulţumesc Cristinei pentru iniţiativă şi imboldul pe care mi l-a dat, de a mai împrospăta cu ceva rânduri poveştile de departe şi pasez mai departe curiozitatea ritualurilor matinale lui Salmi, Tetris, Ninu şi Liei. Dacă aveţi timp şi vă simţiţi inspiraţi!

Cu tolba poştală, prin Stockholm

2011-05-13T08:00:00.001+03:00

Şi pentru că un post anterior a strâns destule comentarii legate de sistemul poştal în Suedia, găsesc oportun să explic detaliat cum stă treaba cu poşta suedeză. Mă ţineam de multă vreme să postez pe o astfel de temă, dar am tot amânat.

În Suedia, toate actele importante le trimiţi sau le primeşti prin poştă. Şi te întrebi, firesc, dacă e înţeleaptă o astfel de orânduială. Este! În condiţiile în care corespondenţa îţi este livrată pe preşul din hol, prin fanta de la uşă. Asta dacă stai la bloc. Cu alte cuvinte, nu există cutii poştale la intrarea în bloc. Că este bloc de 2-3 etaje, de 10 sau chiar mai multe (mai sunt şi astfel de excepţii în Stockholm), poştaşul împarte corespondenţa din uşă în uşă, de sus în jos. Adică urcă cu liftul până la ultimul etaj şi apoi coboară pe scări, distribuind scrisorile din uşă în uşă.

Uşa este dotată cu o fantă prin care pot fi strecurate scrisorile şi ziarele. Când am văzut sistemul pentru prima oară, în paranoia mea, îmi şi imaginam copiii care vor să-ţi facă vreo farsă sau vreun vecin supărat care să-ţi strecoare în casă varii lucruri, să-ţi facă viaţa mai frumoasă! :) Din fericire, se pare că nu am supărat pe nimeni până acum ;) sau suedezii nu au o astfel de imaginaţie malefică de a-şi regla conturile între ei în acest fel :)

Cât despre lucrătorii poştali de teren, imaginea factorului poştal de sex feminin, micuţ, grăsuţ, cu tolba plină, care se leagănă agale sub povara greutăţii banilor şi a scrisorilor ce le are de distribuit, a dispărut complet în peisajul suedez. Majoritatea personalului este tânără, suplă, obligatoriu deţinătoare de carnet de conducere sau cunoscătoare de mers pe bicicletă. Asta pentru că la distanţele stockholmiene şi la efortul fizic depus, nici nu ar fi posibil altfel. Totuşi, există şi excepţii burtoase :) (ca domnul din imagine), dar majoritatea este suplă şi foarte tânără :)

Livrarea corespondenţei se face cu ajutorul bicicletei sau a maşinuţelor precum cea din imagine. Un element care pe mine m-a lăsat cu gura căscată a fost acela de a constata cum îşi lasă factorul poştal "averea" la îndemâna trecătorilor zonali (precum şoferul cu autobuzul, dintr-o postare anterioară) şi împarte liniştit corespondenţa. Fără să-şi facă probleme că cineva ar putea atenta la conţinutul transportului poştal. Din răutate, prostie, nebuneală! Aşa că ce consider eu lipsă de profesionalism, este de fapt o îndoctrinare în funcţionalitatea unui sistem gândit să aibă la bază încrederea în bunul simţ civic al aproapelui.

În cazul în care primeşti o trimitere mai voluminoasă, ţi se strecoară prin fanta uşii un aviz prin care eşti rugat să te prezinţi la poştă pentru ridicarea ei. Nimic ieşit din comun până acum. Doar că, odată ajuns la ghişeu, este posibil să dai peste o coadă de 5-7 persoane (arareori) dar chiar şi atunci timpul de aşteptare este redus la minim, asta pentru că funcţionarele se mişcă extrem de rapid, atribuţiile lor reducându-se la a lipi un sticker pe pachet şi a-l scana cu cititorul de coduri. Nu există cerinţa de a îmbrăca pachetele în hârtie albă, de a le lega cu sfoară, de a completa diverse formulare, de a fi nevoit să aştepţi la ghişeu minute bune până când funcţionara trebuie să completeze nenumărate date pe pachet şi apoi în calculator. Un sistem optimizat care are milă de timpul şi nervii clientului :)

Cum să-ţi pese de aproapele tău

2011-05-12T08:00:00.000+03:00

Se ştie că suedezii sunt extrem de calculaţi şi ordonaţi, dând dovadă de o disciplină bine înrădăcinată. Pentru că aşa s-au autoeducat şi continuă să se educe. Unii pe alţii.

Tu, cel care mergi cu bicicleta, gândeşte-te la noi!

Adună după câinele tău!

Dacă primele două indicatoare se află în aer liber şi ne previn să avem grijă de aproapele nostru, atunci când suntem pe bicicletă sau să curăţăm după patrupedul din dotare, când îl scoatem la plimbare, prin al treilea avertisment, care se află la avizierul blocului, ni se aduce la cunoştinţă să fim responsabili pentru "copiii cu blană ce fac miau".

Pentru că pisicile care sunt lăsate afară sunt obişnuite să considere locul de joacă cu nisip al copiilor drept "lădiţa" personală în care îşi fac nevoile. Şi cum este scârbos dar şi neigienic ca un copil să găsească fecalele animalelor de companie la locul de joacă preferat, ni se cere fie să ţinem animalul în casă, fie dacă îl lăsăm liber, să-l supraveghem şi să curăţăm după el. Acum îmi explic de ce am văzut destule feline mieunătoare în lesă :)

Şi pentru o siguranţă totală, locul de joacă cu nisip este acoperit cu plasă :)

Grija suedeză pentru aproapele patruped

2011-05-11T09:00:00.002+03:00

Vorbeam şi cu alte ocazii despre grija suedezului pentru aproapele său. Grijă extinsă şi către aproapele patruped. Vecinul meu patruped, de apartament, este un plimbăreţ care-şi petrece nopţile în tandem cu stăpânul. Stăpânul la slujbă, iar el hoinărind printre blocuri în căutare de libertate pisicească. N-aş putea spune cu precizie dacă se află în căutări aventuroase, pentru că se ştie că pisicile suedeze plimbăreţe sunt toate castrate şi însemnate. Oricum toate felinele mieunătoare suedeze sunt fie posesoare de stăpâni iubitori, fie se află în adăposturi speciale.

Aşadar, amicul blond mieunător cerşeşte în fiecare dimineaţă intrarea în bloc, iar peste zi, ieşirea din bloc. Apoi ajunge în faţa uşii de la apartamentul stăpânului şi aşteaptă cuminte, până când acesta are inspiraţia să verifice dacă copilu-i cu blană se află la uşă. Specific că nu are vizor. Sau poate dezvoltă telepatie, pentru că nu pare să zăbovească mult în faţa uşii.

Nu acelaşi lucru se poate spune despre un alt blănos, vecin de scară, pentru care soarta a fost mult mai prielnică :) Stăpânii stau la etajul 1 şi deşi împarte dragostea acestora cu un partener de apartament, partea bună e că împarte şi scăriţa care-i asigură acces direct la libertatea pisicească mult râvnită.

Ca de obicei, povestea este documentată fotografic. Pentru veridicitate :) Enjoy! :)

Aaa, că era să uit: se pare că stăpânii nu au temeri legate de musafiri nepoftiţi, fie ei patrupezi sau bipezi. După cum se poate bine observa, geamul de deasupra intrării acoperite nu e prevăzut cu grilaj, iar scăriţa de acces este exclusiv pisicească :) Trebuie să recunosc că nervii mei îndoctrinaţi într-un anumit sistem de siguranţă :) nu au reuşit să se relaxexe total, iar geamurile apartamentelor de la parter încă îmi par golaşe fără binecunoscutele grilaje protectoare :)

MAI vreau o floare! :)

2011-05-10T08:00:00.005+03:00

După o lungă şi friguroasă iarnă, primăvara şi-a intrat pe deplin în drepturi, de săptămâni bune, iar mai cel floral ne răsfaţă pe deplin simţurile. Pentru că avem nevoie şi merităm! Enjoy! :)

La umbra pădurii

2011-05-09T08:00:00.004+03:00

Am mai spus cu varii ocazii că sunt fascinată de Stockholm. O alternare perfectă de aşezări omeneşti, apă şi pădure. Kilometri întregi de pădure, întreruptă de pâlcuri de case sau blocuri, urmate de o continuare firească de apă şi din nou câmp verde cât vezi cu ochii. Suprafeţe întinse de pământ stockholmian rezervate naturii pentru a se desfăşura în toată splendoarea ei.

Aşa se face că în comuna în care locuiesc (Stockholmul este împărţit, din punct de vedere administrativ, în 25 de comune) pădurea ocupă un loc important în viaţa stockholmianului. Dacă de o parte a şoselei se înalţă blocuri minione, multe de 3-4 etaje, alternate cu case dar şi cu blocuri semeţe de 6-10 etaje, de cealaltă parte a şoselei, natura şi-a rezervat dreptul ei de a-şi conserva pădurea ca o necesitate a unui echilibru necesar în ecosistemul stockholmian.

Dacă te "aventurezi" dincolo de câmpul verde şi te îndrepţi cu paşi hotărâţi pe potecile de pădure de câmpie, reuşeşti, în doar câteva secunde, să uiţi că te afli în inima unei capitale europene, pădurea cu liniştea şi susurul ei ademenitor reuşind să te transpună într-o altă lume.

Îngemănarea celor două lumi este atât de naturală încât nu are cum să te mire că pe pajiştea din faţa blocului te poţi trezi cu patru iepuri dolofani, ţopăind nestingheriţi, scăldaţi în razele soarelui de dimineaţă şi supravegheaţi de o pisică, de la o distanţă nu foarte mare, dar suficientă pentru a reuşi să bată în retragere, la nevoie. La fel de nestingherit te poţi plimba şi tu pe aleile pădurii iar căprioarele să te supravegheze, de la aceeaşi distanţă protectivă, în periplul tău prin templul lor verde. Enjoy! :)

Ce-ţi doreşti şi ce-ţi iese :)

2011-05-08T09:00:00.004+03:00

Cum se poate transforma un tort tiramisu într-un tort cu cremă mascarpone şi de căpşuni?

Ei bine, cum? Simplu! Să începem cu una bucată "gospodină" pornită să evite cât mai mult cu putinţă e-urile din comerţ şi, în acelaşi timp, curioasă şi dornică să încerce bunătăţile prezentate pe blogurile culinare şi nu numai. Şi de aici, orele petrecute în bucătărie, imaginaţia debordantă care poate transforma orice reţetă decentă în varii combinaţii, că aşa se întâmplă când tragi cu ochiul la mai multe surse. Şi cum pe drumul de la calculator la blatul de bucătărie, memoria-ţi poate juca feste, uite aşa, un tort tiramisu se poate tranforma într-un tort cu cremă şi fructe! :)

Ştiu, se poate printa reţeta, poţi să te duci cu ea în dinţi la supermarket şi să-ţi procuri absolut toate ingredientele necesare pentru o reuşită desăvârşită precum reuşita gospodinelor care şi-au pus la dispoziţie pe net talentul şi secretele culinare. Dar viaţa ar fi prea simplă şi plictisitoare! :) Aşa că astăzi vă voi da trimitere către sursele mele de inspiraţie, cu rugămintea de a presta ca acolo tortul tiramisu, în caz că asta doriţi. Pentru că ce mi-a ieşit mie este un tort personalizat, parfumat, cu mascarpone şi căpşuni, fără pic de cafea sau cacao, ci doar uşor alcoolizat, aşa ca de sărbătoare :) Precizez că încercarea s-a petrecut de Paşte :)

La plimbare prin Kungsträdgården

2011-05-07T09:50:00.000+03:00

Şi pentru că este weekend, cu 15 grade astăzi, 18-20 de grade mâine şi poimâine, urmat de o săptămână caldă cu temperaturi de 20-23 de grade, a venit timpul să vă răsfăţ cu cireşii japonezi din Kungsträdsgården, la care am reuşit să ajung weekendul trecut.

Spun asta, pentru că există tradiţia de a păşi, anual, în lumea celor două alei de cireşi, pline de frumuseţe roză, candoare şi curiozitate turistică şi nu numai. O frumuseţe simplă prin magie de culoare şi parfum.

Săptămâna ce a trecut a venit, pe neaşteptate, cu temperaturi extrem de scăzute şi chiar ninsoare, după cele două săptămâni însorite şi calde, în care natura a reînviat, îndreptându-se spre un nou ciclu văratic de culoare şi miros floral ameţitoare. Ca la început de weekend, să renunţăm din nou la hainele groase pentru cel puţin o săptămână.

Până la imortalizarea noilor plimbări stockholmiene, să ne bucurăm simţurile cu frumuseţea japoneză din Kungsträdgården (Grădina regală) mai sus menţionată.

Ninsoare de mai

2011-05-03T09:34:00.001+03:00

De-abia în luna aprilie am reuşit să renunţ la haina cea groasă de iarnă, căciulă şi mănuşi. Asta pentru că şi Stockholmul a renunţat la hăinuţa cea albă şi groasă de omăt, îndelung purtată anul acesta, timp de aproximativ 5 luni, fără întrerupere.

Nu pot să spun că a fost o trecere bruscă, dar aprilie, meteorologic vorbind, a venit cu călduri extrem de ridicate pentru această perioadă, în Suedia. Astfel, timp de vreo două săptămâni, am putut să mă bucur de aerul cald stockholmian, de soarele blând şi generos care a mângâiat natura cea dornică de trezire la viaţă. Aşa că mâneca lungă şi călduroasă a gecii a fost, cu uşurinţă, înlocuită de tricou şi maieu chiar, de către suedezii care la 15-20 de grade consideră vara instalată deja.

Se pare însă că vremea călduroasă de sfârşit de aprilie a fost doar o iluzie, pentru că de două zile avem parte, din nou, de temperaturi scăzute. Ca astăzi, când mi-am îndreptat ochii mijiţi spre fereastră, să constat cu uimire şi cu multă neîncredere că ningea. Cu fulgi mari, peste lalele, narcise, magnolii, copaci înmuguriţi şi înfloriţi, iarba de un verde crud. Repet, cu fulgi mari, oarecum apoşi, nu cu petale de cireş japonez, ca pe aleile din Kungsträdgården, unde mi-am răsfăţat simţurile, sâmbătă, la o plimbare binemeritată.

Cum v-am obişnuit deja, orice afirmaţie trebuie documentată fotografic. Enjoy! :)

Focuri valpurgice şi salve regale

2011-05-01T21:09:00.004+03:00

30 aprilie are dublă semnificaţie pe tărâm suedez. Dacă pe timp de zi, suedezul dar şi emigrantul şi turistul de pe teritoriul Suediei au posibilitatea să asiste la salvele de tun lansate în cinstea regelui, pe înserat, focurile valpurgice constituie prilej de cântat, dansat şi băut în jurul impunătorilor "munţi" de crengi uscate înflăcărate menite să sărbătorească venirea primăverii şi trecerea la un nou ciclu al naturii.

Noaptea Valpurgiei este o săbătoare europeană care este celebrată în noaptea de 30 aprilie a fiecărui an. Denumirea vine de la sfânta Walburga, a cărei zi este pe 1 mai.

În credinţa populară din Germania şi ţările nordice, în această noapte vrăjitoarele şi demonii se dezlănţuie pentru câteva ore, vestind sosirea primăverii. Tot în Germania se spune că pe 1 mai îşi fac apariţia spiritele pământului şi zânele, pentru a trece pământul în siguranţă la sezonul de vară. Oamenii sărbătoresc prin petreceri mari, cu mâncare şi băutură., în faţa focurilor care simbolizează curăţirea şi înnoirea naturii.

Seara, mi-am îndreptat paşii către un foc valpurgic comunal. Zona aleasă, curtea şcolii, în prelungire cu pădurea Tullinge. Fascinant în Stockholm, şi nu numai, este apropierea de pădure, chiar contopirea cu aceasta, astfel încât prezenţa căprioarelor, iepurilor, elanilor, în unele zone chiar a lupilor şi vulpilor :) în bătătura casei nu mai uimeşte pe nimeni. Şcolile dedică ore speciale educaţiei în natură şi foarte multe clase preferă să-şi ţină activitatea în natură, indiferent de vârsta şcolarilor şi de nivelul mercurului din termometre :) Mi s-a întâmplat de multe ori să văd şiruri-şiruri de preşcolari prestând activităţi în curtea grădiniţei sau scoşi la plimbare prin pădure, la temperaturi sub zero grade.

Dar să revenim la focul nostru valpurgic, amplasat, cum spuneam, în curtea şcolii, în prelungire cu pădurea :) Lume destulă, cu preponderenţă mămici şi tătici cu cărucioare şi căţei, mulţi copii, adolescenţi, toţi paşnici, consumatori de dulciuri şi suc, cu preponderenţă. Fac aceste precizări, pentru că în funcţie de locul de desfăşurare al focurilor, comunale sau private, mulţimea prezentă (cam din jurul orei 20 până pe la 22-23, oficial :) petrece în stilul caracteristic nordic, la una-două-nouă doze de bere care pot încinge atmosfera şi mai mult decât o face mormanul de vreascuri înflăcărate. Din presa locală, am aflat că în Uppsala, focul valpurgic a încins atmosfera îndemnând la violuri şi acte de violenţă. În schimb, autorităţile din Gotland şi Göteborg s-au declarat mai mult decât mulţumite, semnalând doar cazuri de ebrietate şi încăierări uşoare care sunt de fapt parte a spectacolului valpurgic.

Important e că focul la care am participat eu a fost unul câmpenesc, extrem de paşnic, motiv pentru care am şi reuşit să-l imortalizez în linişte :)

Anul acesta am reuşit să mă nimeresc în oraş, la ora prânzului, exact la locul de lansare al salvelor în cinstea regelui Carl Gustav XVI. Nu aveam cum să fiu în două locuri în acelaşi timp, aşa că am ales, pentru autenticitate, să rămân în apropierea salvelor. La parada regală am fost şi cu alte ocazii şi dacă nu reuşeşti să prinzi un loc cu vizibilitate bună, te duci doar pentru amintirea de a participa la faţa locului :)

Regele a împlinit, anul acesta, 65 de ani şi deocamdată nu se gândeşte la retragerea de pe tronul Suediei, în favoarea fiicei sale, Victoria. Dacă acest lucru se va întâmpla mai devreme sau mai târziu, Victoria va deveni prima regină din dinastia Bernadotte, dinastie care se află la conducerea Suediei de 200 de ani. În perioada modernă a istoriei sale, Suedia a mai avut doar două regine: Kristina (1632-1654) şi Ulrika Elenora (1719-1720).

Cam astea au fost dovezile foto ale ultimei zile de aprilie 2011 şi sper să vă fi plăcut. Zilele acestea am reuşit să mă plimb cu aparatul foto prin oraş, aşa că în curând veţi avea parte de şedinţe foto la firul ierbii, ca în vremurile bune. Long live the spring! :)

Hristos a înviat!

2011-04-24T11:18:00.000+03:00

O felicitare, 100% handmade, cu drag pentru voi! :)

Cu drag, de la mama!

2011-04-20T23:00:00.003+03:00

Ce se întâmplă când primeşti? Ce? Orice! Contează să fie de la o persoană dragă, să aibă o anume semnificaţie sau să fie primit cu ocazia unei zile speciale. Vă spun eu ce se întâmplă! Indiferent de obiectul primit, se creează un reflex pavlovian, activat, de fiecare dată, în preajma evenimentului sau a persoanei care oferă emoţia sau plăcerea respectivă. Aşa se întâmplă de câteva luni bune, în ajunul sărbătorilor sau a zilei de naştere, când mi se activează simţurile şi stau cu urechea ciulită să aud când aterizează poşta pe preş. Aici, dacă stai la bloc, nu dispui de cutie poştală, ci ai, pur şi simplu, o fantă în uşă, prin care poştaşul îţi dă drumul la corespondenţă direct pe preşul din dotare.

Aşadar, cum spuneam, vine Crăciunul, Paştele, ziua de naştere, mai nou, sunt conectată mental la numărătoarea şi la ghicirea zilei exacte în care felicitarea de la Bucureşti a fost expediată, prin poşta tradiţională. Fix trei zile îi ia să aterizeze pe preş! (Se pare că distanţa Bucureşti - Stockholm este mult mai rapidă decât cea de la Craiova la Bucureşti, de exemplu! Pe verificate! :) Răspunzătoare pentru surpriza cu parfum de "odinioară" - cine alta, decât mama. Tot mama, săraca! (Vorba unei reclame, cu acelaşi parfum de demult :) Cu toate că mânuieşte bine "tehnica" trimiterii felicitării electronice, continuă să trimită, şi nu numai mie, felicitări tradiţionale, înnobilate de scrisul de mână dar şi de grija şi priceperea cu care alege mesajele vizuale, menite să creeze o amprentă emoţională mult mai puternică decât mass-ul de pe messenger, like-ul de pe facebook sau felicitările de duzină trimite în masă cu ajutorul siteurilor specializate de trimis felicitări virtuale.

Chiar dacă suntem în era ipodurilor, ipadurilor şi al altor mijloace de comunicare şi acces rapid la informaţii de orice natură, un lucru e sigur. Cartea, ziarul, revista sau felicitarea tradiţionale (format pe hârtie) nu au cum să dispară. Deşi subiecte ale multor dezbateri de gen, s-a dovedit, de-a lungul anilor, că cele două surori (surata virtuală şi cea tradiţională) reuşesc să facă casă bună împreună, completându-se reciproc iar supravieţuirea uneia nu afectează negativ extinderea celeilalte.

Automatisme suedeze

2011-04-08T21:55:00.000+03:00

Ştiu că nu am mai scris de un car de ani şi că, de fiecare dată, îmi propun dar nu reusesc. Dar tocmai ce am poposit pe blogul Danei, care se hotărâse să ne priveze, de aici înainte, de inspiratele-i rânduri scriitoriceşti, izvorâte dintr-un suflet sensibil dar şi dintr-un simţ critic bine ancorat în realitate. Citind răspunsu-i la încurajarea mea şi nu numai de a continua, am simţit un zvâc revigorant de a posta câteva rânduri şi în căsuţa mea virtuală. Cum bine m-a sfătuit, şi anume să-mi notez idei şi gânduri şi să le reiau când găsesc mai mult timp, mi-am adus aminte că dimineaţă, am asistat la o întâmplare neobişnuită, greu de imaginat că poate fi pusă în practică mai ales pe alte tărâmuri mai puţin îndoctrinate când vine vorba de ordine şi civilizaţie (deşi excepţii există, tocmai pentru a confirma regula :)

Aşadar, dimineaţă, la o oră extrem de matinală, coborâsem din tren şi-mi urmam traseul binecunoscut către autobuzul care avea să mă ducă spre locaţia dorită. Am coborât din tren, însoţită de o masă de suedezi care se orienta, grăbită şi, totuşi, ordonată, spre staţia de autobuze. Am urmat şirul indian de suedezi, care se formase, oarecum involuntar, datorită trotuarului îngust şi am purces spre intrarea în autobuz. Care se afla la capăt, staţionar, cu toate usile deschise. De precizat că în Suedia, urcarea în autobuz se face numai pe la şofer, acesta neavând o cabină separată şi fiind înconjurat de aparatele de taxat. Aşadar, taxarea biletului este obligatorie.

Am rămas mută de uimire când am realizat că tocmai mă urcasem într-un autobuz, staţionar la capăt, fără şofer, cu toate uşile deschise. Gestul meu firesc de a taxa biletul la aparatul de taxat s-a încadrat perfect în peisajul de suedezi care urcau în autobuz, ca pe bandă rulantă, toţi făcând acelaşi gest automat, de parcă ne aflam cu toţii în faţa unui şofer invizibil.

Nimeni nu s-a urcat pe la celelalte uşi, nimeni nu a schiţat vreo grimasă de uimire că autobuzul este fără stăpân. Bine, de obicei, suedezii au gesturile atât de înrădăcinate, încât cu greu se pot abate de la ele :) Chiar şi eu am fost atât de suedeză în momentul urcării, ulterior analizând cu atenţie comportamentul tuturor.

În maşina aproape plină de persoane matinale, cu ziare la purtător sau ipoduri furnizoare de muzică şi ştiri, eram în aşteptarea orei potrivite de plecare. Şi, cu doar un minut înainte de plecare, şoferul invizibil s-a dovedit extrem de vizibil, îndreptându-se spre autobuz, cu paşi calmi dar fermi şi cu cheile la purtător, pornind fix la ora programată.

Eee... spanac!

2011-03-05T20:32:00.001+02:00

Ce se întâmplă când te loveşte astenia şi încerci s-o contracarezi? La început, te alegi cu o plimbare eşuată. Deşi vremea a fost extrem de îmbietoare! Noroc că sunt o persoană încăpăţânată, care a avut grijă să se înarmeze cu ceva spanac congelat, căruia îi dădeam târcoale de câteva zile bune. Şi, astăzi, am reuşit să urmez reţeta Laurei, căreia îi mulţumesc pentru toate reţetele extrem de inspirate. Şi aşa m-am energizat cu o delicioasă plăcintă cu spanac, pe care am "executat-o" în dublu exemplar, sub forme diferite. Gustoasă şi hrănitoare! Încercaţi-o şi voi! Reţeta o găsiţi aici. Enjoy!

Cu drag, de 1 Martie...

2011-03-01T11:55:00.003+02:00

Mă uit pe fereastră şi văd plapuma groasă de zăpadă din grădiniţele blocurilor şi pietrişul umed, adunat în strat generos pe trotuare. Mă uit la termometru şi cele -5 grade prezente îmi smulg un brrr şi dorinţa de a hiberna în casă. Nimic din toate astea nu vesteşte sărbătoarea de astăzi. Doar calendarul mă trage de mânecă, şoptindu-mi "E 1 Martie!" Reflexul pavlovian mă îndeamnă să tânjesc la sărbătoarea balcanică de întâmpinare a primăverii. Deschid sertarul cu amintiri şi ochii minţii colindă prin fiecare ungher în care găsesc mărţişoarele trecutului ce şi-au pus amprenta melancolică, de neşters peste ani. Deschid albumul şi găsesc mărturii fotografice ce-mi umplu inima de nostalgie.

Suedezii nu sărbătoresc mărţişorul. Primăvara în Suedia este decalată cam cu o lună şi ceva faţă de România. Aşa cum povesteam şi anul trecut aici, în tradiţia populară, lunile anului sunt împărţite în opt anotimpuri: vårvinter (martie-aprilie), vår (mai), vårsommar (iunie), sommar (iulie), höstsommar (august), höst (septembrie-octombrie), höstvinter (noiembrie), vinter (decembrie-martie).

Ca atare, astăzi mă văd nevoită să împart gânduri pimăvăratice virtuale doar cu rudele şi prietenii din România, dar şi cu balcanicii pentru care Marteniţa are binecunoscuta semnificaţie.

Pe principiul

(un mărţişor haios, pentru care îi mulţumesc mult lui Lenuş),

vă ofer următoarele "mărţişoare" virtuale

cu parfum de odinioară - pentru mama

şi cu parfum stockholmian de luna mai, pentru voi,

că atunci avem verde şi lalele din belşug :)

Pentru mama

Pentru voi

Ce visam să devin când voi fi mare :)

2011-02-25T23:19:00.009+02:00

De data asta am reuşit să dau curs invitaţiei la leapşa oferită de Tetris. Mi-e şi ruşine de ea, săraca, la câte premii şi lepşe nepreluate am adunat.

Leapşa de astăzi este una extrem de simpatică sau, cel puţin, răspunsul ei m-a ţinut cu zâmbetul pe buze, aşa cum obişnuieşte s-o facă cu majoritatea posturilor ei.

Ce visam să devin când voi fi mare? La 6 ani tânjeam, ca toţi copiii, să devin doctoriţă. Un vis ce s-a aflat, în acea perioadă, pe picior de egalitate cu acela de a deveni fotomodel. Ambele s-au dovedit a fi vise eretice :), de scurtă durată, înlocuite, ulterior, la o vârstă mai "înaintată", cu acela de a deveni ghid turistic sau, pur şi simplu, să am o meserie care să-mi permită să călătoresc mult şi să comunic în limbi străine. În liceu, când am descoperit orele de psihologie, am făcut o pasiune puternică pentru materia asta (a nu se citi "profesorul" :) care m-a fascinat.

În concluzie, am fost mereu atrasă de litere, am detestat cifrele din adâncul sufletului şi, ca atare, am încercat să mă învârt, cu preponderenţă, în medii cu material filologic, cât de mult posibil. Aşa se face că meserii ca traducător, redactor, profesor m-au atras şi mă vor atrage întotdeauna şi, mai mult, îmi vin ca mănuşă.

Şi nu, nu am avut niciodată curiozitatea de a demonta nimic, de a cotrobăi prin burţile diferitelor aparate electrocasnice etc :) În schimb, mi-a plăcut să mă învârt, copil şi adolescent fiind, printre blide şi să dau contur creativităţii mele culinare! N-am băgat pe nimeni în spital, cu martori o spun! :)

Predau leapşa tuturor celor ce o găsesc atractivă şi consideră că au de împărţit amintiri plăcute din copilărie şi nu numai :)

Hand-made nostalgic :)

2011-02-23T23:20:00.000+02:00

Poate vă întrebaţi ce legătură există între obiectele următoare şi tema blogului meu :) Ei bine, una cât se poate de firească! Ambele sunt lucruşoare hand-made, primite de la persoane dragi mie şi pe care le port cu multă plăcere pe tărâm stockholmian. Dacă ilicul :) din imagine mi-a fost dăruit de o prietenă de-a mamei, care a migălit la el, cu mult spor şi multă dragoste pentru a fi gata la timp, înainte de plecarea mea spre tărâm friguros, pisicuţa-mărţişor a fost şi ea un cadou extrem de inspirat, primit de la o fetiţă dragă mie.

Introducerea fiind făcută, rămâne doar să vă mai aduc la cunoştinţă şi motivul acestei postări hand-made cu iz de concurs organizat de Ina cu ocazia Dragobetelui. Şi cum îmi plac mult lucrurile hand-made şi minunatele ei migăleli :) am decis să particip şi eu la concurs şi să vă invit şi pe voi s-o faceţi. Amănunte despre concursul care se va termina mâine la ora 17 veţi afla accesând blogul ei. Succes! Şi mulţumim, Ina, pentru concurs!

Ce mai e nou, după o absenţă îndelungată...

2011-02-20T09:28:00.003+02:00

Ce dor mi-e de timpurile în care postam, cât de cât, într-un ritm susţinut! Din păcate, de foarte multă vreme, nu am mai reuşit să mă ţin de promisiune şi să vă fac părtaşi noutăţilor mele cu iz stockholmian.

Ce-am mai făcut în ultima vreme? Am învăţat cu drag şi spor :) pentru că am avut "înţelepciunea" să mă angrenez în multe cursuri. Pe de o parte, faptul că încă sunt tânără :) şi "nemămică", din păcate, dar şi faptul că am luat viaţa de la capăt într-o altă ţară (în care pentru a avea un statut comfortabil pe măsura studiilor pe care le am din ţara de origine, trebuie să mi le completez în sistemul de învăţământ suedez) mi-au facilitat posibilitatea de-a mă arunca, din nou, pe băncile facultăţii. Ca să nu pierd experienţa acumulată şi pentru a exploata la maxim cunoştinţele deja dobândite până acum în domeniile mele de activitate şi hobby, m-am gândit că înţelept ar fi să urmez întru totul paşii suedezi necesari unei integrări reuşite. Dar pentru asta e nevoie de timp şi răbdare.

Astfel, diploma de SAS B mi-a deschis poarta înregistrării la varii cursuri universitare, şi nu numai, care se află doar la un click distanţă. Cum pregătirea mea este una filologică, am ales să-mi completez studiile pentru a deveni profesor cu drepturi depline în Suedia. Şi am optat pentru înscrierea în cadrul cursului ULV (Utländska Lärare Vidareutbildning) (Curs de completare pentru profesorii emigranţi). În funcţie de studiile avute, acest program de completare poate dura maxim 2 ani. Şi aici intervin caracteristicile fiecărui candidat în parte. Cursul începe cu un curs obligatoriu "Att vara lärare i Sverige" ce presupune familiarizarea emigranţilor, care au profesat deja mai mulţi sau mai puţini ani în ţara de origine, cu sistemul de învăţământ suedez. Un semestru în care te refamiliarizezi cu noţiuni de pedagogie şi capeţi noi cunoştinţe de legislaţie în sistemul de învăţământ suedez. Şi în care împarţi din experienţa ta de profesor cu ceilalţi cursanţi dar şi cu profesorii. Un schimb de experienţă de la profesor la profesor, pentru că "studenţii" pot avea chiar şi 10-15 ani de experienţă la catedră (chiar şi universitară) în ţara de origine. Profesori care, printr-un joc al sorţii, mai mult sau mai puţin impus, se pot trezi să ia viaţa de la început pe un nou meleag, numit Suedia. Ţară care acordă azil politic persoanelor refugiate din ţările defavorizate sau măcinate de războaie dar care, în acelaşi timp, reprezintă un soi de "paradis stabil" şi pentru cetăţenii Uniunii Europene defavorizaţi social şi economic în ţările de baştină.

Şi uite aşa a luat naştere proiectul ULV (Utländska Lärare Vidareutbildning) (Curs de completare pentru profesorii emigranţi) menit să scurteze drumul către sistemul de învăţământ suedez. Drum ce se vrea scurt şi puţin anevoios, în teorie. Pentru că în practică, lucrurile stau puţin diferit. Tu ca pedagog sau profesor cu o vastă experienţă în domeniul tău de predare (mai ales dacă vii dintr-o ţară europeană) simţi că ai pâinea şi cutiţul în propriile mâini şi treaba e cam aceeaşi indiferent de locaţia în care predai. Deşi conştientizezi că bariera lingvistică te trage cu mult prea mult înapoi sau te ţine pe loc la nivelul de învăţare a limbii suedeze astfel încât deprinderile tale profesorale capătă o anumită patină a timpului până reuşeşti să le slefuieşti din nou, în contextul suedez. Şi uite aşa, planul suedez de a şcoli emigrantul deja şcolit şi experimentat în mediul de provenienţă nu mai pare o fantasmagorie sau doar o modalitate de avantajare a propriilor nativi, cum eşti tentat să acuzi.

Iar studiile de completare devin, de cele mai multe ori, o reluare a studiilor de bază (un fel de Mărie cu altă pălărie). Aşadar, dacă eşti profesor din Uniunea Europeană şi vrei să profesezi în Suedia pe exact aceleaşi specialităţi din ţara de provenienţă, trebuie să urmezi cursurile de limbă suedeză organizate fie în cadrul comunei de care aparţii fie de SIFA (Suedeza intensiv pentru persoanele cu studii superioare) http://www.stockholm.se/-/Serviceenhetsdetaljer/?enhet=671317aaca8f491197eadeb214661652z. Odată ce ai diploma de SAS B în buzunar şi hârtie de la Högskoleverket care să confirme că eşti deţinător de "lärareexamen" poţi liniştit să te apuci să-ţi completezi studiile.

Ceea ce am făcut şi eu şi pot spune că am terminat deja primul semestru "Att vara lärare i Sverige". Şi l-am început acum o lună pe cel de-al doilea în care merg în paralel cu completarea studiilor de engleză ce vor ţine un semestru (voi reveni cu detalii într-un post separat, ca să nu vă ameţesc de tot :) şi cu spaniola pe care am luat-o de la capăt pentru că nu am studiat-o în cadru universitar. A fost obţiunea mea de a alege să predau aici engleză şi spaniolă, gândindu-mă că dacă "tot mă chinui" cu nişte paşi luaţi oarecum de la capăt, s-o fac sistematic şi util. Engleza este materie de bază în şcoala suedeză (alături de suedeză şi matematică) iar spaniola ocupă primul loc la limbile alese de către elevi ca limbă a doua de studiu. Şi cum eu am profil filologic, deci altă materie îmi este imposibil de abordat, iar spaniola îmi este extrem de dragă, m-am gândit că n-ar fi rău s-o pornesc pe drumul ăsta. Aşa că ţineţi-mi pumnii că am nevoie! Voi detalia experienţa şcolară, mai ales pe cea spaniolă, acum că am reuşit să sparg gheaţa, după atâta timp de şomaj tehnic pe blog :)

LA MULŢI ANI, 2011!

2011-01-01T23:09:00.000+02:00

La trecerea dintre ani, cu trepiedul în spinare, cu ninsoarea în faţă, cu şampania la purtător şi cu sufletul plin de dorinţa unui an mai bun, mai roditor şi mai împlinit, am pornit la imortalizarea peisajului stockholmian inundat de petrecăreţi, focuri de artificii şi voie bună. Enjoy! :)

Crăciun fericit!

2010-12-25T12:53:00.001+02:00

În Sfânta zi de Crăciun vă urez Sărbători fericite şi sper ca Moşul să fi venit cu sacul plin de sănătate, fericire, belşug, bucurii şi împliniri pentru voi şi toţi cei dragi vouă!

O felicitare handmade :), cu dedicaţie, şi cu tradiţionala urare de Crăciun, în suedeză, cu mult drag, pentru voi!

P.S. Vă mulţumesc frumos, tuturor, pentru urările primite de Crăciun! La mulţi ani!

Pentru copiii cuminţi!

2010-12-24T19:13:00.000+02:00

Şi, mai ales, pentru Mihăiţă! Cu mult drag şi dor de la mătuşa şi unchiul de departe!

Seara de Ajun este o seară magică pentru toţi copiii cuminţi care aşteaptă cu nerăbdare sosirea Moşului cel darnic şi nelipsit!

De aceea, m-am gândit ca în aşteptarea Moşului, Mihăiţă, şi nu numai, să primească de la mine trei videoclipuri magice marca Disney! Enjoy!

P.S. Cunosc cel puţin un adult care se va extazia în faţa darului muzical primit, la fel de mult ca şi Mihăiţă et comp! :)

Afară ninge liniştit...

2010-12-19T16:04:00.001+02:00

... şi necontenit! Iar peisajul stockholmian, devenit de mai mult de o lună, unul de poveste, nu face decât să-şi primenească hăinuţa de sărbătoare cu una şi mai albă, mai pufoasă şi mai călduroasă.

Aşa arată, de la fereastră, iarna suedeză cu ninsoare abundentă, ce pare să nu se mai oprească. Cel puţin, momentan! Enjoy!

A doua duminica de Advent

2010-12-05T17:07:00.001+02:00

Aşa cum v-am promis, revin cu lumineţele de Advent, imortalizate în cartier, pe timp de zi, data trecută când am realizat şedinţa foto pe ninsoare. Enjoy!

Iarna-i grea, omătul mare...

2010-12-04T21:01:00.001+02:00

Cam ăsta ar fi motto-ul primelor zile de decembrie, lună ce a debutat cu ninsori abundente şi temperaturi scăzute. Stratul de zăpadă s-a mărit considerabil iar peisajul stockholmian a căpătat o hăinuţă de poveste, în adevăratul sens al cuvântului. Deşi maşinile de dezăpezire ies la datorie în mod regulat, paşii-ţi scârţâie pe cărările bătătorite de zăpadă amestecată cu pietriş.

Orele de ninsoare abundentă, cu fulgi mari şi deşi, alternează cu pauze binemeritate de cer senin şi sticlos şi ger de crapă pietrele. Ambele - ipostaze iernatice tocmai bune de admirat din spatele geamului împodobit de Advent, cu nasul, mâinile şi picioarele la căldura şemineului sau, pentru cei mai puţin norocoşi, a caloriferului :) În orice caz, ochiul e cel ce merită să se bucure de splendoarea iernatică, dar numai de la adăpostul comfortabil al celor 22-24 de grade de interior. Ceea ce vă îndemn şi pe voi s-o faceţi, prin intermediul fotografiilor surprinse pe ninsoare abundentă.

Îmi place extrem de mult când ninge şi-mi doresc luni de iarnă pline de omăt, însă nu chiar până în mai, februarie inclusiv cred că ar fi la limita suficientului :) Însă cum ne-au ameninţat că vom avea parte de o iarnă albă cel puţin la fel de lungă ca cea de anul trecut, nu-mi rămâne decât să exploatez fotografic, la maxim, peisajul de poveste şi să vă las şi pe voi să vă bucuraţi de splendoarea albă nordică.

Prima duminică de Advent

2010-11-28T21:00:00.002+02:00

Iarna a poposit pe tărâm stockholmian încă de pe 22 octombrie, când am avut parte de primii fulgi de nea. De atunci, a nins de nenumărate ori, temperaturile au fost extrem de scăzute ca acum, de câteva zile bune, să ningă în continuu când cu fulgi mărunţi, când mai vârtos, aşa încât stratul de zăpadă a crescut considerabil.

Am avut parte de viscol, chiar de ziua mea, în continuare de temperaturi scăzute, în jur de -10 grade, de alunecuş, zăpadă cât cuprinde, maşini de dezăpezire la datorie, nisip împrăştiat pentru a nu înmulţi cozile la ortopedie, peisaj de vis şi acum intrăm în linie dreaptă în aşteptarea Crăciunului.

Astăzi a fost prima duminică de Advent şi, conform tradiţiei, se aprinde şi prima lumânare de Advent. Aprinderea succesivă a lumânărilor indică apropierea treptată a Crăciunului. În prezent, se folosesc la ferestre lumânări electrice şi diferite alte decoraţiuni de iluminare electrică ce "încălzesc" şi înlocuiesc lumina naturală prezentă doar 6 ore în decembrie.

N-am reuşit astăzi să-mi iau la spinare trepiedul şi să înfrunt gerul imortalizând feeria luminilor de Advent şi a decoraţiunilor de Crăciun din cartier. Poate o voi face în zilele următoare. Am reuşit doar din balcon să vă fac o idee despre transparenţa si luminozitatea ferestrelor suedeze pe timp de iarnă. Enjoy!

De ziua mea

2010-11-24T21:59:00.002+02:00

Exact cum anticipam, astăzi a nins intens toată ziua, mărunt dar neîntrerupt, viscolit chiar, aşa că stratul de zăpadă a crescut simţitor.

A mai nins şi cu urări de bine şi surprize, la ceas de sărbătoare. Te simţi bine când persoanele dragi ţie sau simpli necunoscuţi îţi doresc, din suflet, de bine. Nu ai cum să nu simţi că bucuria lor e sinceră iar surpriza produsă este pe măsură. Astăzi, am avut parte de multe urări revărsate prin majoritatea căilor de comunicare moderne care au topit cei 3000 de km distanţă dintre România şi Suedia. Aşa că messengerul, skypeul, mailul, facebookul şi blogul au rezonat la unison şi mi-au urat să fiu sănătoasă, voioasă şi devreme acasă :) Asta ca să rimeze :)

La facultate am avut parte de un moment foarte emoţionant. Colegele mele nu ştiau de ziua mea de naştere şi în pauza de masă, stând de vorbă despre una, despre alta, au observat că sunt destul de tăcută şi rezervată şi nu s-au lăsat până nu au scos de la mine motivul melancoliei mele. În secunda imediat următoare, masa la care eram aşezate a răsunat de acordurile "La mulţi ani-ului" suedez, ca zece minute mai târziu, sala de clasă unde s-a ţinut seminarul să vibreze pe 25 de voci, din nou, în acordurile binecunoscutului cântec, de data asta în compania unui "tortuleţ" improvizat cu tot cu lumânărică.

Momentul a fost atât de neşteptat şi plăcut surprinzător încât scrisul mi-a fost tremurat aproape întreaga oră de curs. Totuşi, anul acesta am reuşit performanţa de a nu mai adăpa şoriceii care erau de obicei înecaţi în carafe întregi de apă sărată :)

Al doilea moment emoţionant l-a constituit primirea unei felicitări super haioase, în stilul binecunoscut, made by Lenuş, talentată într-ale desenatului şi photoshopatului, ce are grijă să-şi cadorisească actualii sau foştii colegi, şi nu numai, cu minunăţiile care-i ies din mâinile dibace. Mulţumesc, Lenuş, că nu m-ai uitat! Nu că ai avea cum! :))

Să mai pomenesc şi smsul pe care îl primesc de la mama în fiecare an, la ora 12 ziua, ora la care m-am născut? Nelipsita orhidee de ziua mea? Sau zecile de urări de la foste colege de serviciu, şcoală, prieteni, cunoscuţi?

Da şi vă mulţumesc tuturor că vă gândiţi la mine şi vă asigur că şi eu sunt cu gândul la voi, mai des decât v-aţi imagina!

24 la puterea 33 :)

2010-11-23T23:47:00.000+02:00

Întotdeauna am considerat luna noiembrie, din punct de vedere calendaristic, greu de digerat! Mi s-a părut mereu prea caldă pentru o lună de început de iarnă şi am tânjit mereu după primii fulgi de zăpadă, ca după un preţios cadou la zi de sărbătoare. Pentru că aşa cum v-am mai spus, luna noiembrie, la noi în familie, este aducătoare de multe momente de veselie şi bucurie la ceas de aniversare, onomastică şi zi de naştere.

Şi cum tatăl meu merita cel mai frumos şi preţios cadou din lume, s-a întâmplat ca într-o zi de joi, cu 30 şi ceva de ierni în urmă, mama să-i dăruiască mult râvnitul cadou la ceas de sărbătoare. Dublă, de altfel, la doar două zile distanţă!

Aşa că, poposind pe tărâm nordic, dorinţa de a ninge în noiembrie mi s-a îndeplinit. Încă din octombrie, dar asta e altă poveste! Şi de multe ori până acum, inclusiv astăzi. Dar ce e mai important e că va ninge şi mâine! Cu fulgi de nea, pufoşi, argintii dar şi cu dorinţe de mai bine şi speranţa unui viitor aşa cum mi-l doresc! Pentru că atunci când buchetul vieţii devine mai stufos, se cade să-ţi faci un bilanţ dar şi un wish-list! Şi eu, conştiincioasă, mi le fac! Şi de fiecare dată devin mai răbdătoare, mai înţeleaptă şi mai puternică în aşteptarea visurilor pentru care lupt.

De 8 noiembrie

2010-11-08T09:04:00.001+02:00

După cum vă povesteam şi ieri, 7 noiembrie a deschis lunga serie a sărbătorilor de la noi din familie, ca astăzi Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil să-mi ofere din nou momente de bucurie pentru motivul deja menţionat aici, acum un an :)

Aşa că nu-mi rămâne decât să mă bucur de frumoasa sărbătoare religioasă şi să-i felicit pe toţi purtătorii numelor celor doi sfinţi: cei care intraţi pe acest blog, prieteni, foşti colegi, rude, în capul listei aflându-se nepoţelul meu cel scump, Mihăiţă Andrei.

Pupici mulţi şi călduroşi, din Stockholmul cu cele -5 grade ale sale, matinale pentru Salmi, pe care o citesc cu mult drag şi relaxare.

La mulţi ani, tuturor!

De 42 de ani, la bine şi la greu!

2010-11-07T18:02:00.001+02:00

Luna noiembrie deschide lunga suită de zile onomastice şi de naştere de la noi din familie, prilej de mare bucurie şi emoţie. Startul este dat de zilele de 7 şi respectiv 10 noiembrie, când în urmă cu 42 de ani, părinţii mei s-au hotărât să se lege... de verighete, ca să nu-i mai doară capul, pentru că la urma urmei, o decizie luată în doi e mult mai sigură şi o familie de patru sparge monotonia unei vieţi "liniştite" fără surprizele şi greutăţile pe care ţi le oferă responsabilitatea de a fi părinte.

Decizia a fost una de bun augur şi iată-i ajunşi, după 42 de ani "la bine şi la greu", tot împreună, fericiţi şi îndrăgostiţi ca-n prima zi. Nici nu se putea altfel, când sufletul le e tânăr, chiar dacă anii trecuţi şi-au lăsat ampreta înţelepciunii.

Chiar departe fiind, relaţiile mele cu ei sunt extrem de strânse şi puternice, tehnica modernă reuşind să anihileze, în mod miraculos, cei 3000 de kilometri distanţă fizică. Sunt fericită şi mândră că Dumnezeu m-a "înzestrat" cu doi părinţi extraordinari care reuşesc să mă alimenteze pozitiv în momentele dificile şi descurajante.

La mulţi, mulţi ani fericiţi şi împliniţi şi de acum înainte, tot împreună, la bine şi la greu!

Vă iubesc enorm!

Mai avem nevoie şi de iarnă! Oare? :))

2010-10-22T10:51:00.002+03:00

Se pare că toamna cea bogată în temperaturi iernatice (zilele astea nu au fost mai mult de 3grC), ploi mocăneşti, copaci deja dezbrăcaţi de hăinuţa cea multicoloră pastelată, teancuri de maculatură ce se vrea ingerată rapid, a reuşit să mă ţină departe de activitatea blogosferică. Rar am mai reuşit să păşesc pragul blogurilor dragi şi să las cuvinte de bineţe şi, ce-i mai rău, filele jurnalului meu suedez au rămas albe, în aşteptarea momentelor de inspiraţie mult râvnită.

Zilele de toamnă suedeză rece au fost acaparate de zecile de pagini de documentare într-ale sistemului de învăţământ suedez. Dacă în cadrul cursului intensiv de învăţare a limbii suedeze pentru profesori (Svenska för pedagoger) am avut parte şi de Orientering kurs care mi-a oferit informaţii binevenite despre sistemul de învăţământ suedez (într-un limbaj prietenos), acum în cadrul studiilor de completare, strâmb din nas şi casc cât cuprinde din cauza terminologiei "captivante" în care ţi se prezintă în n cărţi mentalitatea şi principiile funcţionalităţii unui sistem de învăţământ ce se vrea ideal.

Proiectele te incită să te dezvolţi pe un număr de pagini impus în care să diseci planul de învăţământ şi cărţile oferite spre masticare. Cursul îţi oferă posibilitatea de a studia la distanţă (parţial) cu anumite zile de prezenţă la facultate, iar restul presupune comunicare prin intermediul siteului facultăţii unde există forum de discuţii precum şi toate informaţiile necesare, toate structurate ireproşabil.

În aceeaşi notă se desfăşoară şi celelalte cursuri la distanţă la care m-am angrenat din pasiune, de data asta şi /sau din dorinţa atestării suedeze a unor cunoştinţe dobândite şi uzitate deja pe pământ românesc. Şi mă refer aici la cursurile de fotografie şi prelucrare digitală, pe care le ador şi care reuşesc, cu brio, să mă scoată din monotonia bla-bla-ului cu iz şcolar.

Spre surprinderea mea, astăzi dimineaţă am mai avut parte de un element neaşteptat menit să mă scoată din monotonia toamnei mohorâte şi ploioase şi care a reuşit să mă aducă cu degetele pe tastatură :) în doi paşi şi trei mişcări :) Asta, înainte de a mă trimite în balcon cu Nikonul în braţe pentru a imortaliza hăinuţa cea albă aşternută deja la sfârşit de octombrie. Ce-i drept, temperaturile iernatice cu minus grade noaptea dar şi prognoza meteorologilor care ne "ameninţaseră" deja cu zăpadă încă de marţi aveau să prevestească instalarea iernii, cu tot cu fulgi de zăpadă.

Noroc că am reuşit să imortalizez natura tomnatică în toată splendoarea ei în câteva şedinţe foto cu care nu am reuşit să vă încânt. Dar lucrez la două proiecte fotografice, pe care sper să le termin cât mai curând posibil pentru a vi le împărtăşi.

Deocamdată, vă las în compania primilor fulgi de nea stockholmieni :)

E toamnă şi ... am revenit!

2010-10-03T09:10:00.001+03:00

Poate vă întrebaţi unde am dispărut sau de ce nu am mai scris nimic de atât amar de vreme. Ei bine, nu am dat bir cu fugiţii încă, mă aflu în continuare pe tărâm stockholmian, însă se pare că toamna cu bogăţia ei de zile reci, ploioase, ceţoase dar şi cu multitudinea de activităţi şcolare în care m-am angrenat a pus stăpânire totală pe mine, astfel încât nicio fărâmă de inspiraţie nu a fost lăsată liberă să zburde pe blog întru delectarea simţurilor celor doritori de veşti a la svea.

Doar Mihăiţă la cei trei anişori ai lui a reuşit să-mi smulgă singurul post de pe luna septembrie. În rest, toată concentrarea şi inspiraţia mea au fost absorbite de cursurile în care m-am angrenat cu bună ştiinţă. Deşi nu şi cu multă înţelepciune, pentru că mă văd oarecum strâmtorată de volumul mare de teme şi proiecte pe care trebuie să le duc la bun sfârşit cu brio.

În altă ordine de idei, toamna a început încet-încet să-şi îmbrace hăinuţa multicoloră aşa încât natura cea frumos colorată devine o adevărată încântare pentru ochi şi suflet. Temperaturile extrem de scăzute ale dimineţii (de multe ori ajunse la 0 grade) urcă treptat spre orele amiezii până la 11 grade dar nu reuşesc să depăşească pragul psihologic de 15 grade. Şi asta de mai bine de o lună şi jumătate, de când toamna şi-a intrat în drepturile ei suedeze, pentru că da, aici toamna soseşte de pe la mijlocul lui august şi sălăsluieşte cu consecvenţă până la mijloc de noiembrie.

Au fost zile în care ploaia a pus stăpânire pe natura suedeză pe care a udat-o din belşug, pregătind-o de schimbare, de acceptare a hăinuţei ruginii ce va marca un nou început, ce-i drept după o lungă hibernare şi amorţeală a naturii. A plouat nu numai cu stropi mari şi grei, uneori cenuşii, dar şi cu un cocktail de tristeţi, neîmpliniri, dubii, iluzii, dorinţe, speranţe. A plouat din abundenţă dar s-a oprit. Şi astfel am reuşit să revin în peisajul blogosferic. Hăinuţa cea nouă a naturii m-a inspirat să caut bucuria pastelului de toamnă prin lentila fotografică şi s-o captez întru desfătarea simţurilor. Ceea ce voi face şi în continuare. Aşadar, astăzi, voi descinde la o binemeritată plimbare duminicală pentru a surprinde bogăţia de culori tomnatice şi de a v-o reda în stilu-mi caracteristic, cu ajutorul prietenului fotografic fidel.

Pentru Mihăiţă, la 3 anişori!

2010-09-19T14:52:00.001+03:00

Cu fiecare copil ce se naşte, se naşte o nouă speranţă, se naşte o nouă grijă. Se naşte grija de a-l creşte sănătos şi în siguranţă, grija de a-l creşte într-un cămin cald şi confortabil. Grija de a-i oferi cele mai bune condiţii şi de a-i îndeplini vise şi dorinţe de multe ori transferate din propriile dorinţe neîmplinite în copilăria demult apusă. Şi speranţa că boţul de om va creşte mare şi va dobândi trăsături altruiste, generoase, oneste, că te vei putea mândri cu fiecare realizare a lui, de la primii paşi şi primele cuvinte şi până la absolvirea şcolii şi primul serviciu. Că va reuşi să treacă prin încercările vieţii, cât mai puţin şifonat, transformând fiecare eşec sau neîmplinire în pilde asimilate doar din proprie experienţă. Că aşa învaţă omul cel mai bine. În rest, totul se poate dobândi accidental, doar.

A mai trecut un an şi mă regăsesc în faţa calculatorului, cu bucurie dar şi emoţie ce se transmit prin buricele degetelor tremurânde pe tastatura cu ajutorul căreia încerc să-mi aştern sentimentele de iubire, dor şi speranţa unei revederi cât mai apropiate cu cei dragi de acasă şi cu Mihăiţă, în special.

A mai trecut un an şi mă regăsesc în faţa aceleiaşi "maşinării" de transmitere şi stocare a gândurilor mele de dragoste şi dor pentru un omuleţ de doar 3 ani care reuşeşte prin intermediul fotografiilor şi al filmuleţelor să-mi transmită energie pozitivă şi să mă învăluie cu candoarea şi inocenţa specifice vârstei şi sufletului său de copil pur.

Te iubim, Mihăiţă şi ne este tare dor de tine! Dar, în acelaşi timp, suntem bucuroşi şi fericiţi că eşti un copil deştept, frumos, dezvoltat echilibrat şi armonios, înconjurat de dragostea şi căldura părinţilor, bunicilor, străbunicilor şi a celor dragi din preajmă care veghează să ai o copilărie lină şi lipsită de griji.

Te iubim şi-ţi mulţumim pentru zâmbetul ştrengăresc inocent cu care ne încălzeşti inimile aici, departe şi, totuşi, atât de aproape prin gândul şi sufletul mereu alături de tine.

La mulţi ani, Mihăiţă şi mulţi pupici de la mătuşa şi unchiul de departe!

Împreună, la bine şi la greu!

2010-08-27T08:00:00.002+03:00

Şi după DA-ul hotărât a urmat şi o frumoasă ceremonie religioasă oficiată de fratele meu şi de alţi doi preoţi.

Momentul este unic şi deseori rememorat, iar la ceas de aniversare trăirile de atunci revin cu o intensitate greu de descris. Şi astăzi plec devreme şi stau la facultate până târziu, dar pe seară şi întregul week-end avem timp suficient pentru a (re)savura amintirile de atunci.

Un DA hotărât

2010-08-26T21:05:00.000+03:00

Cu siguranţă că nu vă întrebaţi ce făceam eu acum 5 ani, la ora amiezei, într-o zi de vineri, pe vremea aceea! :) În schimb, eu îmi amintesc cu emoţii şi plăcere acele momente, despre care am scris, şi anul trecut, aici. Am postat destul de târziu, având în vedere că pe 25, 26 şi 27 august sunt la facultate în intervalul 09.00-17.00 plus două ore drumul dus-întors. Aşa că de sărbătorit, vom sărbători în week-end.

Păţanii birocratice suedeze

2010-08-24T17:44:00.002+03:00

A trecut ceva timp de când n-am mai scris nimic. Din lipsă de inspiraţie, provocată de mult stres. Nu că până acum n-aş fi avut multe perioade stresante, dar de data asta, m-am confruntat cu o situaţie tipic românească, aş putea spune, aici, pe tărâm stockholmian, unde corectitudinea şi dreptatea se vor la ele acasă. Se mai întâmplă şi greşeli sau situaţii penibile, bazate pe erori umane, dar în procentaj redus că, până la urmă, nu există pădure fără uscături. Din nefericire, nu ştiu cum fac dar nu reuşesc să le ocolesc. Pe ele, uscăturile din sistem.

De felul meu, sunt o persoană calculată (poate nu par întotdeauna sau poate, uneori, par prea mult) şi măsor de multe ori înainte să iau o decizie. Eram extrem de conştientă şi bine informată înainte de a porni la drum stockholmian şi, totuşi, destinul mi-a jucat feste. Nu foarte mari, puteţi spune, la câte grozăvii se întâmplă pe lumea asta! Dar îndeajuns de sâcâitoare şi perturbatoare când te gândeşti s-o iei de la capăt, pe forţe proprii, într-o ţară străină, pentru a-ţi satisface visele şi năzuinţele personale, pe deplin asumate, de altfel şi vrei s-o faci cât mai repede.

De fiecare dată, până acum, la fiecare pas hotărâtor din birocraţia suedeză, am întâmpinat probleme. Se ştie că Suedia este o ţară relativ greu de abordat, pentru că trebuie să te supui sistemului şi mentalităţii bine înrădăcinate. Acesta este şi unul dintre motivele pentru care am ales această ţară. Că mă identific cu mentalitatea. Şi pentru asta am şi aşteptat şi am cântărit bine înainte de a face pasul, încercând să acumulez cât mai mulţi aşi în mânecă, doar-doar o fi drumul mai lin. Lin nu a fost, nici extrem de întortocheat, pentru că am ceva aşi acumulaţi. Dar dacă nu-ţi cunoşti drepturile şi nu lupţi pentru a nu-ţi fi confundate drepturile de emigrant din UE cu cele ale emigranţilor de pretutindeni, pierzi foarte mult timp şi nervi. Că deh, nu e interesul nimănui să te integrezi tu în sistem la timp. Plus că funcţionarii suedezi cunosc, mai degrabă, cu ochii închişi, drepturile emigranţilor somalezi, irakieni etc decât cele pe ale românilor din Uniunea Europeană.

Dar să revin la cea de-a treia situaţie birocratică suedeză care mi-a dat ceva palpitaţii şi care m-a făcut să mă simt mult mai aproape de România :) Vă povesteam aici (la comentarii) despre păţaniile mele anterioare cu funcţionarii suedezi, aşa că acum mă voi referi la cea mai nouă aventură birocratică de pe tărâm stockholmian. Este vorba despre admiterea la studiile de completare pentru a deveni profesor cu drepturi depline in Suedia. Paşii sunt relativ simpli :) dar de durată, după cum urmează: obţii număr personal de Suedia, îţi traduci actele de studii universitare din ţara de provenienţă, le depui la Högskoleverket, aştepţi între 4-6 luni (6 luni în cazul meu, că am prins perioada de vară) ca să ţi le verifice şi să primeşti hârtia de autentificare a studiilor, în timpul ăsta te înscrii la Komvux normal sau la SFP (Svenska för pedagoger = suedeza pentru profesori) pentru a învăţa limba suedeză pentru nivel academic şi pentru a intra în posesia diplomei de SAS B care-ţi dă dreptul să te înscrii la orice curs universitar sau nu.

Buun, odată ce am terminat SAS B (la nivel intensiv), am urmat procedura firească de a mă înscrie la ULV sau KPH (studii de completare pentru profesorii străini sau cei care au absolvit o facultate de profil la ei în ţară şi vor să predea în Suedia dar nu au făcut-o vreodată; se poate şi aşa): am depus dosarul (cei care studiază suedeza la SFP pot opta pentru trimiterea dosarului prin proful de la cursul de SAS B - ceea ce am şi făcut, de altfel. Am trimis dosarul până pe data de 15 aprilie, ca să fie mai sigur, deşi cei de la SFP pot opta pentru ULV şi după această dată oficială de înscriere pentru orice curs de toamnă, rămânând să trimit şi diploma de SAS B imediat după ce am obţinut-o (am dat examenul la sfârşitul lui aprilie şi am obţinut-o după două săptămâni). Între timp, pe 26 mai am primit răspuns scris de la ULV că am aplicat la ei şi că deocamdată nu mă pot admite că nu au diploma de SAS B dar că pot s-o trimit în continuare şi când vor intra în posesia ei, mă vor admite. A doua zi, după primirea răspunsului, am fugit la facultate să i-o dau profesorului personal, pentru mai multă siguranţă. Era la cursuri, aşa că i-am lăsat-o secretarei. Şi am aşteptat toată vara hârtie de la ULV cu răspunsul final de admitere. Am stat eu cu inima strânsă şi cu o presimţire ciudată; am aşteptat cuminte, dat fiind faptul că de la sfârşitul lui iunie până pe la jumătatea lui august este vacanţă, dar până la urmă, la începutul lui august, m-am alertat şi am încercat să-i contactez. După mailuri automate în care se specifica să revin pe 16 august, după vacanţă, am reuşit pe 9 august dimineaţă, după multe apeluri, pentru că suna ocupat, să iau legătura cu un responsabil de la facultate căruia i-am expus problema mea. Respectiva doamnă a promis că ia legătura cu profesorul responsabil cu astfel de probleme şi mă anunţă telefonic, în câteva minute. Cele câteva minute de aşteptare au fost curmate de o veste şoc: Daniel, profesorul căruia îi trimisesem actele şi-a făcut datoria, trimisese hârtia de SAS B lăsată secretarei (cei de la ULV o primiseră) dar, în schimb, afirmau că dosarul meu nu există. Că nu au primit nimic de la Daniel, în afară de hârtia respectivă. Şi ca atare, nu puteam să fiu admisă, în lipsa dosarului de aplicare la studiile respective. M-au căutat în baza lor de date şi nu figuram înscrisă în ultimii doi ani. Moment şoc pentru mine: pentru că pe masă trona hârtia de la ei, primită cu trei luni în urmă, în care-mi confirmau primirea actelor, verificarea lor şi admiterea în momentul în care soseşte diploma de SAS B. Şi eu în receptor primeam o veste care nu concorda absolut deloc cu ceea ce percepeam vizual. Pe tărâm românesc, aş fi elucidat misterul cu gândul la pile, mânării, şpagă (ştiu, e pleonasm :), dar aici, unde băieţii cu părul blond şi cu ochi albaştri se laudă cu altruismul şi corectitudinea tipic suedeze, nu mi se lega treaba. Şi astfel am purces la o discuţie de vreun sfert de oră, descinsă parcă din teatrul absurd, în care eu pledam pentru locul meu la curs, obţinut în urma admiterii şi a dovezii palpabile din faţa ochilor, iar profesorul cu o voce iritată şi cu destul de multă neîncredere în buna mea credinţă, mă trimitea la plimbare şi la o îndelung aşteptată aplicare pentru cursurile din primăvară. Pe motiv că eu nu figurez în sistemul lor şi doar hârtia de SAS B primită de la Daniel nu e suficientă. Cu alte cuvinte, cucoană, nu eşti prima căzută din copac care nu citeşte cum se cuvinte instrucţiunile de aplicare la cursuri şi se trezeşte tam-nesam să aplice în necunoştinţă de cauză. Aşa că, ia fă bine şi scuteşte-mă de momentul penibil şi holbează-te eficient pe site, bagă la cap ce trebuie să faci ca să aplici corect şi ne vedem (auzim) la primăvară.

Norocul meu că suedezul nu e neam prost şi se pretează la aşa zise explicaţii pentru tâmpiţi şi timp de vreo 15 minute în care el îmi explica că nu se poate, nu am dosar la ei, să aplic la primăvară, eu nu şi nu, că am fost admisă, Daniel a trimis dosarul, am dovada primirii lui de către ei, deci vreau loc, vreau dreptate. Până la urmă, dracul nu a fost atât de negru, se pare că nici suedeza mea şi nici puterea mea de convingere, că am reuşit să-l determin să trimit din nou actele şi să ajungă la el până pe 16 august când începea oficial serviciul, ca el să le verifice şi să ia o decizie.

Sinceră să fiu, atât de şocată şi de nervoasă am fost, că săptămâna respectivă m-am perpelit, fel şi chip, emiţând tot soiul de scenarii plauzibile sau nu pentru a intui cât de cât decizia. Nu speram să mai apuc loc din toamnă (iniţial mi-a spus că locurile sunt ocupate şi nu are cum să mă ajute), dar decizia pozitivă a venit într-o zi de marţi, pe 17 august. Să mai zică cineva ceva de cele trei ceasuri rele :) Asta după ce am hotărât să-l bombardez şi cu mail martor al dovezii mele scanate dar şi să mă duc personal la facultate să-i înmânez dosarul. Cum era în vacanţă, l-am lăsat unui coleg. Moment maxim de stres şi de totală neîncredere că va mai intra vreodată în posesia lui. Sau să spună că nu, dacă era de rea-credinţă. Aşa că rămân la convingerea că ce s-a întâmplat a fost o simplă eroare (nu am cum să mi-o explic) dar simplă eroare nu vreo mânărie sau ceva. Sper.

Cert e că acum sunt înscrisă la studiile de completare şi mâine la ora 9.00 mă prezint pentru cursul introductiv. Vă ţin la curent! :)

Paste cu legume wok, de weekend!

2010-08-07T22:07:00.002+03:00

Dacă este weekend, trebuie să plouă ceea ce mă inspiră să gătesc ceva mai elaborat decât tradiţionala supă sau salată cu care ne hrănim de-a lungul săptămânii. Perfect sănătoase şi gustoase, însă în weekend, de când cu vremea ploioasă, dau inspiraţia şi pofta peste mine şi încerc diverse combinaţii deja întâlnite sau nu. De data asta, am atentat la o pungă de legume wok din congelator, pe care le-am combinat nu cu asia noodles cu care fac ~~casă~~ farfurie bună :) ci cu fusilli. Cu alte cuvinte, paste cu legume wok! Şi cu fripturică la cuptor! Procedeul culinar, extrem de simplu, se poate deduce din poze! Poftă bună!

Dă şi mie krona, misteraşu' :(

2010-08-02T19:08:00.007+03:00

Stimulată de postul lui Tetris dar şi de alte articole recente, pe aceeaşi temă, m-am hotărât să mă opresc asupra unui subiect deloc plăcut: cerşitul, în particular, la Stockholm.

Trebuie să recunosc că agasarea stradală pusă la cale, strategic, de copii soioşi, bărbaţi sau femei mutilate, cerşind îndurare materială pentru a-şi duce zilele amărâte, mă lasă rece. Am auzit şi citit numeroase comentarii, de-a lungul timpului, despre amărâţii stradali care imploră câţiva lei, euro sau coroane, după caz, pentru a supravieţui - multe dintre ele părtinitoare, nu foarte numeroase cele incriminatorii însă. Contradictoriu? Absolut, având în vedere disconfortul fizic şi psihic al celor ce trebuie să suporte tânguiala "oropsiţilor sorţii" sau virtuozitatea "cântăreţilor stradali" care-şi cer drepturile muzicale, vrei nu vrei, şi răsplătesc, în funcţie de generozitatea clientului inoportunat. După caz, sâr'mâna conaşu/misteraşu, trăiască copiii matale sau, dimpotrivă, flegma şi înjurătura maternă de rigoare. La urma urmei, ce ştie străinu'! Vede o prezenţă exotică, se poate gândi că e strămutată din neagra şi oropsita Africă (pigmentul, soarele şi jegul pot induce un "bronz" natural demn de invidiat chiar şi de rasa neagră) şi devine compătimitor, mai ales, în faţa insistenţelor sau a talentului muzical al celor în cauză. Mentalitatea occidentală, şi mai ales cea suedeză, dictează conştiinţei că fiecare muritor trebuie să muncească pentru bănuţul lui. Aşa că cei care lălăie sau se tânguie în ritm de doină românească sunt priviţi cu infinit mai multă îngăduinţă şi compătimire decât conaţionalii care-ţi strecoară câte-un bileţel cu o poveste a unui copil bolnav de leucemie sau a unui paralitic avut în custodie. La urma urmei, un stomac şi un picior gol pot distorsiona cumplit talentul înăscut al milogului cântăreţ aşa că suedezul răspunde promt încercărilor vocale sau acordeoniste (fie ele exotice şi dezacordate).

Nu odată mi s-a întâmplat să fiu poluată fonic în trenurile stockholmiene de vocile virtuoase ale "lucrătorilor stradali". Marea majoritate provine din spaţiul carpatin (poate una-două excepţii rătăcite din spaţiul rus sau asiatic) iar repertoriul Ionel-Ionelule, Trandafir de la Moldova reprezintă, probabil, găselniţa perfectă în strategia de marketing şi urmată cu sfinţenie, fie vocal sau instrumental. Spre disperarea mea şi amuzamentul, ignoranţa sau compătimirea suedezului călător. Care răsplăteşte. Nu mereu, dar suficient încât cei 50 de romi expulzaţi de oficialităţile suedeze, conform surselor oficiale, să mai lase în urmă destule mâini întinse şi voci virtuoase de care să se bucure şi cetăţeanul suedez plictisit sau obosit după o zi de lucru.

De ce condamn cu vehemenţă acest gen de "manifestare artistică" sau de ce nu-mi apare nici măcar un sfert de lacrimă în colţul ochiului la suferinţa aproapelui cerşetor de soartă mai îngăduitoare? Pentru că nu pot fi prostită într-atât încât să nu miros (pe lângă "odoarea" pestilenţială simţită de la o poştă) escrocheria bandelor organizate care transformă cerşitul în afacere rentabilă, de lungă durată. Şi nu mă puteţi convinge că există şi excepţii care confirmă regula! Mai ales acum, în era tehnologiei moderne când cei care au, într-adevăr, nevoie urgentă de ajutor pot face dovada neputinţei sau a unei boli nemiloase pentru a beneficia de bunăvoinţa celor cu suflet şi buzunar generoase prin teledonuri sau popularizarea cazurilor respective prin diverse mijloace media.

E verde, din nou!

2010-08-02T15:24:00.001+03:00

Natura suedeză, cameleonică, aşa cum s-a dovedit a fi în ultima vreme, mă fascinează, pur şi simplu! Dacă la un moment dat nu mai speram să scap de luuunga şi pufoasa iarnă ce pusese stăpânire peste noi, iar odată cu topirea zăpezii nu-mi imaginam cum va reuşi covorul verde proaspăt primăvăratic să înlocuiască paloarea iernatică a ierbii, acum mă tot minunez cum doar câteva zile ploioase au reuşit să conducă, din nou, la transformarea radicală a covorului de paie terne într-un covor proaspăt de iarbă cu aspect de mai şi nicidecum de august torid. Şi asta pentru că zilele de iulie canicular au fost înlocuite cu zile ploioase, binevenite să învioreze pământul Suediei arid şi setos şi, mai ales, neobişnuit cu un asemenea tratament dogoritor.

Cam aşa se prezintă Stockholmul momentan! Răcoros, cu cer plumburiu, natură veeeeerde şi udăăăăă! Da, plouă de rupe şi, acum, nu mă mai plâng! :)

O şedinţă foto fără nicio grabă :)

2010-07-31T16:20:00.002+03:00

Săptămânile acestea am găsit diferite subiecte fotografice, care mai statice, care mai ţopăitoare, astfel că sarcina mea fotografică nu a fost una tocmai uşoară în multe dintre cazuri.

De data asta, o să vă expun un subiect oarecum aşezat, care nu s-a grăbit defel :) în momentul în care mi-a detectat prezenţa-mi sâcâitoare. Mai mult, s-a dovedit, la un moment dat, extrem de cooperant, înţelegând că nu e de glumit cu mine. Ori mă ajută, lăsându-mă să-l descopăr în toată splendoarea lui, ori stau pe ~~capul~~ casa lui mai mult decât ar fi fost indicat sau ar fi putut suporta :) Şi astfel, în doar câteva minute, am reuşit să pun de-o şedinţă foto pe cinste! Ei, ce ziceţi, nu-i aşa? :)

Historia de un amor :)

2010-07-30T08:34:00.001+03:00

După cum bine aţi observat, în ultima vreme, blogul meu a căpătat o tentă fotografică destul de pronunţată. Noroc că subiectele sunt originare din Stockholm şi, astfel, nu mă îndepărtez prea mult de tema iniţială a blogului :)

Pasiunea mea fotografică îşi are rădăcini în timpuri imemoriale, pe când hăituiam prieteni şi rude cu aparatul pe film la petreceri sau pur şi simplu în vizită, la plimbare prin parc sau concedii. Atunci eram îngrădită de celebrele 24 sau 36 de poziţii pe film. Dar chiar şi aşa, prezenţa mea era simţită, din plin, pe pielea bieţilor oameni care nu se doreau traşi în poză la orice pas.

Odată cu descoperirea minunii digitale şi a programelor de editat, pasiunea mea fotografică a cunoscut limite greu de stăvilit :) Aşa am ajuns în posesia primului aparat digital de împrumut, în aprilie 2003: un sony DSC-P72, ca în august 2004 un Olympus C-220Z să-mi devină partener digital de neoprit în hăituiala mea fotografică pasionată. Ulterior, pasiunea mea fotografică a fost hrănită, rând pe rând, de încercări de upgrade ale partenerilor mei foto: un olympus C-2040 (iunie 2005) ce a înfruntat cu stoicism cadre unice şi de neuitat ale nunţii noastre şi ale lunii de miere şi un Minolta Dimage 7i (septembrie 2007), instrument fidel in slujba fotografiei macro. Borcanul cu miere fotografică digitală semipro (gama DSLR) a fost îndelung savurat când, în mai 2008, m-am hotărât asupra unui Nikon D70, socotind tot atunci că ar fi cazul să-mi răsfăţ pasiunea cu un curs de fotografie şi prelucrare digitală în Photoshop, ce a durat 6 săptămâni. Săptămâni în care am descoperit funcţia manuala a aparatului dar şi multe alte noţiuni de compoziţie şi reguli fotografice, care mi-erau complet străine până la data respectivă. Aşa am reuşit să urăsc tonele de poze de până atunci, păstrându-le dragi doar prin prisma calităţii lor de fotografii document ale unor ani apuşi. Cât despre tehnica fotografică - total inexistentă în perioada anterioară cursului :) Şi în curs de perfecţionare prin perseverenţă şi pasiunea de a fotografia din ce în ce mai mult.

Astfel, de unde nici prin gând nu-mi trecea să-mi frec coatele pe băncile suedeze un timp prea îndelungat, considerând că o completare a studiilor universitare bucureştene îmi va fi suficientă pentru obţinerea unui post de dascăl şi, implicit, a unei slujbe decente şi sigure pe pământ suedez, m-am văzut acum patru luni în posesia genialei idei de a mai urma nişte cursuri la distanţă în arta fotografică. Şi cum paleta este bogată şi gratuită, dacă aplici pentru cursuri de stat, însă condiţionată de echivalarea studiilor liceale, m-am văzut nevoită să mă scarpin cu mâna stângă la urechea dreaptă, să fac rost de foaia matricolă de liceu, s-o traduc şi să aştept echivalarea studiilor liceale, care a venit încununată de acceptarea la cursurile la care am poftit.

Aşadar, începând cu sfârşitul lunii august (când începe anul şcolar în Suedia) mă voi delecta, în paralel cu studiile de completare pentru obţinerea dreptului deplin de a profesa în Suedia şi cu mult râvnitele cursuri de fotografie şi prelucrare digitală. Despre care vă voi povesti, în detaliu şi cu entuziasm, fireşte, la vremea respectivă. Până atunci, uraţi-mi succes şi fiţi, mai ales, critici cu încercările mele fotografice :)

Şedinţă foto la firul ierbii

2010-07-29T10:46:00.000+03:00

Deşi vremea e destul de schimbătoare în ultimele zile, vara încă nu se dă bătută şi se simte. Mai ales când te apleci la nivelul ierbii şi observi viaţa de la acel nivel. Şi de data asta am avut destule modele cu care m-am delectat minute bune în şir fără să atrag atenţia curioşilor, zona respectivă nefiind intens circulată. Ce-a ieşit, vă las pe voi să judecaţi! :)

Şedinţă foto cu ... o pânză de păianjen

2010-07-27T08:10:00.004+03:00

Dacă tot am avut parte de şedinţe foto în mişcare, am reuşit, până la urmă, să-mi găsesc şi un model care să nu-mi solicite capacitatea de deplasare în forţă într-un interval scurt. De data asta, perspicacitatea de a-l observa a fost de bază! În rest, doar simpla ignorare a trecătorilor care mă ocoleau şi care s-or fi minunat ce fac eu în plină stradă, în plin centru stockholmian, aplecată şi concentrată cu obiectivul aparatului foto îndreptat spre balustrada unui pod. Ciudaţi mai sunt şi străinii ăştia, nu? :))

Musafirul din dormitor :)

2010-07-26T10:10:00.000+03:00

Vi-l fac cunoscut cu ceva întârziere. Săptămâna trecută m-am bucurat de prezenţa-i în dormitor, preţ de ore bune. Dacă la început, se odihnea liniştit pe draperie, asaltat fiind de aparatul foto şi de prezenţa-mi nedorită, s-a agitat minute bune până să poposească, din nou, într-un colţ şi să-mi îngăduie să-mi duc la bun sfârşit şedinţa foto impusă :)

Ghiveci duminical ca la mama acasă

2010-07-25T21:02:00.002+03:00

De ieri s-a schimbat vremea şi canicula care stăpânise Stockholmul, de săptămâni bune, a fost înlocuită cu o binemeritată ploaie ce a ţinut ore în şir, inclusiv toată sâmbătă noaptea.

Şi odată cu ploaia ce a înlocuit canicula, un minunat ghiveci de vinete şi zucchini a luat locul salatelor văratice cu care m-am tot delectat săptămânile acestea toride.

Reţeta este simplă, oarecum inspirată din mai multe surse culinare de pe net şi ajustată la nevoile papilelor mele gustative. Am folosit vinete, zucchini, roşii, ardei, ceapă, usturoi, ulei de măsline, pastă de tomate, oregano, sare, piper, pătrunjel. Am călit ceapa şi usturoiul în ulei de măsline, apoi am adăugat vinetele curăţate parţial şi tăiate cubuleţe. După ce s-au înmuiat, am adăugat zucchini, ardeiul şi roşiile curăţate de pieliţă şi seminţe şi am lăsat să fiarbă la foc mic. Ulterior, am adăugat pasta de tomate şi condimentele. Delicios şi răcoritor! Am servit cu fripturică făcută la cuptor! Poftă bună!

Premii şi leapşa la pachet :)

2010-07-25T19:59:00.000+03:00

Tetris m-a premiat, a nu ştiu câta mia oară! Şi îi mulţumesc mult, ca de fiecare dată! Iată premiile primite, pe care le dăruiesc tuturor bloggerilor din blogroll.

Cât despre leapşa preluată la pachet: ce imagine am pe desktopul pcului, răspund cu următoarea imagine ce reprezintă cel mai frumos moment din viaţa noastră de până acum: cununia religioasă oficiată de fratele meu.

Şedinţă foto cu ... o fiară :)

2010-07-24T00:32:00.003+03:00

Dacă la început rar reuşeam să văd vreo lăbuţă mieunătoare printre blocurile suedeze, de luni bune încoace, îmi pot desfăta privirea cu feline care mai de care mai arătoase, sperioase, blânde sau cu multă personalitate.

De cele mai multe ori, nu sunt în posesia aparatului de fotografiat pentru mult râvnita şedinţă foto, care atunci când are loc naşte suspiciunea suedezului copil, de cele mai multe ori. De fiecare dată când am acostat fotografic o felină, am fost întrebată, invariabil, de către un copil care s-a nimerit în trecere dacă "fotomodelul" îmi aparţine sau despre scopul şedinţei foto respective.

Noroc că nu mă las intimidată de suspiciunea tipic suedeză şi dau curs dorinţei mele arzătoare de a mă bucura de compania oricărei mieunătoare ce-mi iese în cale.

S-a făcut dreptate!

2010-07-23T19:04:00.000+03:00

Se pare că postul meu ce făcea referire la preluarea fără înştiinţare a materialului meu La cumpărături prin Stockholm a avut ecou şi, astăzi, am primit un comentariu pe blog prin care cei de la suedia.se îmi aduceau la cunoştinţă existenţa unui articol despre blogul meu pe siteul lor: http://www.suedia.se/index.php?c=2743

Acum sunt de acord! La urma urmei, am un blog public, de pe urma căruia nu am niciun câştig material, singurul lucru pe care îl pretind este respectul faţă de rândurile mele. Aşa cum sunt ele: personale şi cu target redus (pentru familie, cei dragi şi cei interesaţi de poveşti cu iz suedez). Să nu fie plagiate sau defăimate!

Dacă sursa este menţionată şi bloggerul este promovat, mi se pare fairplay! La urma urmei, am ales ca rândurile mele să fie publice, aşa că nu am nimic împotrivă să apară pe suedia.se, cerându-mi-se permisiunea, în prealabil şi menţionându-se sursa!

Şedinţă foto c-un Ţup-ţup sălbatic

2010-07-23T10:18:00.007+03:00

Ori de câte ori îmi doresc cu ardoare ceva, nu există, ca în timp, să nu am parte de acel ceva! :) Mi s-a pus pata să fotografiez toată fauna Stockholmului. Şi, uite că, încet-încet, sunt pe drumul cel bun şi "împuşc" cam tot ce are blană şi ţopăie, miaună etc :)

Cel mai greu de fotografiat sunt ţopăitoarele (căprioare şi iepuri), fiind lesne de înţeles frica şi capacitatea lor de a dispărea, în salturi, în fracţiuni de secundă! :) Dacă tot am dat nas în nas de nenumărate ori cu Ţupi-ţupi, care mai mari şi rotunjori, care mai domesticiţi şi mai plăpânzi, a venit şi ziua în care să fiu înarmată cu aparatul foto iar Ţup-ţupul vizat să-şi facă siesta, la vedere, pe una dintre aleile principale. Răgaz în care am reuşit să schimb obiectivul şi să-l hăituiesc de la distanţă. Dar cum distanţa era considerabilă, am socotit că poate norocul meu e chior îndeajuns încât să risc de-o apropiere. Care m-a costat ditamai alergătura după iepurele cu pricina! :) Noroc că şi eu mi-s iute de picior iar el a dat semne de pauze repetate :)

Pământul Suediei suferă!

2010-07-22T01:18:00.002+03:00

Din lipsa ploii! Care anul trecut a fost mult prea abundentă! Iar anul acesta, a lipsit aproape cu desăvârşire! Iar temperaturile caniculare persistă de săptămâni bune! Consecinţele se pot vedea cu ochiul liber!

Se fură ca-n codru! :(

2010-07-21T17:55:00.005+03:00

Ţin să-i mulţumesc lui Poppy că mi-a adus la cunoştinţă faptul că articolul meu La cumpărături prin Stockholm a fost preluat adlitteram pe alte două siteuri: http://suedia.se/index.php?c=2733 şi http://www.cuttingart.dk/la-cumparaturi-prin-stockholm.html. Este un articol scris acum vreo săptămână şi ceva şi ţinut în drafts (că mai am obiceiul ăsta) şi postat ieri. În aceeaşi zi, apare pe cele două siteuri menţionate mai sus. Ce vă aşteptaţi să zic acum? Că sunt măgulită că rândurile mele interesează, într-atât de mult, încât sunt preluate, fără a mi se cere permisiunea şi postate oarecum sub acoperire?

Nu, n-am să zic asta! Pentru că m-a deranjat acest gest! Ţin un blog public, menit să redea aşteptările, trăirile şi experienţele mele de pe tărâm suedez, dar nu în ultimul rând, mentalitatea suedeză, la ea acasă. Totul într-o manieră personală!

Un blog perceput ca modalitate de a comunica cu cei dragi de acasă. Iniţial, l-am gândit ca pe un instrument de scurtare temporală şi spaţială, împărtăşindu-le persoanelor dragi din experienţa şi trăirile mele de la 3000 de km distanţă de Bucureşti.

Pe lângă scopul lui practic, de instrument de comunicare cu persoanele dragi şi cu cele dornice de informaţii cu iz nordic, l-am gândit şi ca jurnal (exerciţiu de scriere şi de ordonare a ideilor), la vedere, bun de "răsfoit" peste ani, în căutarea amintirilor tinereţii aşa cum erau ele percepute cu minte şi suflet tinere.

Şi, nu în ultimul rând, ca pe o căsuţă virtuală, în care pot veni în contact cu realităţile lumii concrete, expuse scriptic şi împărtăşite celor ce poposesc accidental dar care găsesc să se întoarcă periodic, în căutarea poveştilor de departe ce-i captivează.

Şi tocmai pentru că ţin mult la acest blog, m-a deranjat gestul de a mi se prelua un articol fără să mi se dea un simplu mesaj de cerere a permisiunii. Cât ar fi durat? Jumătate de minut! Dar jumătatea asta de minut multiplicată cu alte n jumătăţi de minut necesare şi în cazul celorlalţi bloggeri ale căror articole sunt preluate în masă, poate ajunge să înghită timpul acordat întreţinerii unor siteuri de tipul celor mai sus menţionate.

Iniţial, am înţeles scopul siteului suedia.se. Acela de a strânge la un loc ştiri despre diverse evenimente din Suedia, apărute în presa românească sau locală, suedeză. Bun, cu menţionarea sursei, e ok, intri într-un singur loc şi te alimentezi de acolo cu ştirile despre ţara respectivă. Dar când faci lucrul ăsta fără a cere permisiunea de preluare adlitteram a materialului sau menţionând o altă sursă (în cazul meu http://www.cuttingart.dk/) fără să verifici că este vorba despre un site robot care preia automat articole, menit să genereze trafic (articolul este publicat, la grămadă, cu alte tone de articole din varii domenii, precizând sursa, dar sub acoperire, sub denumirea "Ultimele articole despre E"), mi se pare lipsă de profesionalism! Ca să nu spun furt pe faţă sau lipsă de bun-simţ faţă de proprietatea intelectuală a unei persoane! Nu aş condamna total existenţa unor astfel de siteuri portal, dar dacă tot există, să fie întreţinute cu profesionalism! Te foloseşti de informaţii ale bloggerilor sau de drepturile lor de proprietate intelectuală, cere-le măcar permisiunea sau promovează-i într-un mod înţelept.

Flori de Baltică

2010-07-21T09:13:00.000+03:00

Mă gândeam să vă încânt cu câteva ipostaze florale de iulie stockholmian, cu iz de Mare Baltică. Deşi căldura caniculară a reuşit, până şi aici, să usuce covorul verde, jardinierele de pe podurile din centru, grădniţele de printre blocuri şi parcurile se bucură de prezenţa proaspătă şi revigorantă a florilor văratice ce ne încântă simţurile. Enjoy them!

La cumpărături prin Stockholm

2010-07-20T12:01:00.001+03:00

Sezonul estival la Stockholm este presărat cu tone de reduceri, care mai de care mai apetisante pentru buzunarul turistului dornic de suveniruri şi cumpărături de vacanţă. În centru, străzile comerciale sunt ticsite de curioşi şi clienţi în căutare de chilipiruri găsite la reduceri. Stockholmul şi Suedia, în general, nu se pot lăuda cu preţuri accesibile tuturor buzunarelor, nivelul de trai aici fiind destul de ridicat iar preţurile pe măsură. Însă strategia marilor supermarketuri şi a magazinelor de profil de a atrage clienţii prin sezoane de reduceri substanţiale funcţionează de fiecare dată. Astfel, ajungi să supravieţuieşti la Stockholm şi cu un venit mai modest, vorbesc din perspectiva emigranţilor care au un drum destul de lung şi anevoios până la o integrare cât mai bună pe piaţa muncii suedeze.

O strategie foarte bună a supermarketurilor suedeze este de a încerca să scape de marfa în curs de expirare decât de a prefera s-o arunce. Astfel, foarte multe produse, mai ales produsele de carne, care au termen de valabilitate foarte scurt (asta presupune că sunt tratate cât mai puţin, sper eu :) le poţi găsi la 30% sau 50% reducere în ziua sau cu o zi înainte de a expira. Un ajutor financiar deloc de neglijat, pentru că dacă faci cumpărături la ofertă sau la reduceri, când tragi linie, constaţi că ai economisit sute bune de coroane, asta în funcţie de cât de lungă a fost lista cumpărăturilor din acea zi. Bine, există suspiciunea că marfa respectivă nu ar fi la fel de proaspătă, dar având în vedere că termenul de valabilitate la multe produse este de maxim 10 zile, uneori, chiar mai puţin, şi că respectivele produse arată identic cu cele nereduse (nu prezintă urme de alterare), constaţi că doar preţul face diferenţa. Însă doar în ziua respectivă. Dacă cumperi carne în ziua expirării, musai trebuie gătită în aceeaşi zi sau introdusă la congelator pentru că a doua zi deja se schimbă datele problemei.

Un alt lucru demn de remarcat este relaxarea cu care îşi face suedezul cumpărăturile. Nu mi s-a întâmplat vreodată, nici măcar de sărbători, să mă înghesui în supermarket şi să primesc sau să ofer, printre dinţi, vorbe de bine, participanţilor la slalomul cărucioarelor. Nicidecum! La orele de vârf sau în zilele libere se simte o uşoară aglomerare dar care nu reuşeşte să conducă la suprasaturarea nervilor şi a dorinţei de a sucomba.

Un aspect hilar al comerţului din Suedia îl constituie mentalitatea suedeză conform căreia produsele Made in Sweden (şi mă refer aici mai ales la produsele alimentare) sunt net superioare celor de import. Asta în ciuda faptului că pământul suedez este rodnic doar în producţia de cartofi, morcovi şi fructe de pădure :)) Astfel, vei avea surpriza să găseşti roşii suedeze, de un roze palid sau uneori galbene-verzui la un preţ dublu (mai ales în extra sezon) faţă de suratele îmbujorate ce stau cot la cot în galantarul din supermarket. Şi, stupoare, suedezul le preferă pe cele neaoşe celor din Olanda, Grecia, Turcia. Eventual, cele din Spania sau Italia reuşesc, uneori, să le facă concurenţă serioasă suratelor suedeze :) Nu de alta dar roşeaţa mediteraneană de invidiat nu poate fi uşor trecută cu vederea în faţa palorii suratei suedeze, care oricât s-ar strădui nu poate să roşească la fel de mult în bătaia soarelui ce luminează dar nu ajunge să şi ardă îndeajuns :)

Şedinţă foto cu ... Ţup-ţup :)

2010-07-17T11:57:00.000+03:00

Ştiam că sunt mulţi urechiaţi prin pădurile Stockholmului. Nu odată i-am văzut pe cărări sau alei împădurite, chiar printre blocuri suedeze. Ţup-ţup! Mai mari şi graşi, mai puiuţi şi slăbuţi, însă toţi cu frica şi fuga la purtător, făcând slalom rapid prin tufişuri, lăsându-mă de fiecare dată cu buza (obiectivului foto) umflată :)

Dar cum odată şi odată, tot trebuie să dea norocul peste mine, cum s-a întâmplat şi în cazul căprioarei stockholmiene, când am ajuns la un lac din apropiere şi cum contemplam eu împrejurimile, am văzut în faţa unei terase, mişunând ceva în iarbă. Nu mă înşelasem! Erau trei iepuraşi mititei, care ronţăiau de zor, nestigheriţi de mesenii ce se aflau doar la o aruncătură de băţ de ei! Aşa că am profitat, am schimbat obiectivul şi mi-am început şedinţa foto. Din nefericire, iepuraşul negru sperios nevoie mare s-a ascuns rapid în vizuina lui :) lăsându-mă în grija celorlalţi doi, care spre bucuria mea, numai grija mea nu au avut-o. Şi aşa, am reuşit să-mi fac damblaua şi să-i arhivez la dosarul... fotografic :)

Am câştigaaaaaaaaat! :))

2010-07-15T11:33:00.000+03:00

Hehehe, se simte entuziasmul? Trebuie, pentru că sunt foarte fericită! Astăzi, când am dat obişnuitul tur de forţă prin blogosferă, am văzut că am câştigat locul 1 la secţiunea galben a concursului Cozi de mâţă cu blonduţul meu, căruia o să-i mai dedic un post separat, că tot mă ţineam de ceva vreme să fac lucrul ăsta :) Acum am un motiv în plus!

Concursul s-a desfăşurat în iunie, termenul limită de predare a poziţiilor codale fiind de 30 iunie, iar rezultatele au venit astăzi. Dacă în primele zile de deliberare eram foarte curioasă, mai ales după ce am cunoscut şi codiţele participante, în toată splendoarea lor, ulterior m-am resemnat şi am aşteptat cuminte verdictul.

Cu atât de multe codiţe cu atitudine, chiar mă întrebam cum o să reuşească juriul să facă departajarea. Aşadar, s-a punctat aspectul estetic, fotografia, atitudinea cozii la următoarele categorii: europeană, galben, alte rase şi birman. Şi a mai fost şi premiul organizatorului.

Mă duc să-l caut pe blonduţ să-i dau vestea cea bună! :)

Mi-e caaald! :)

2010-07-13T21:05:00.002+03:00

Aşa, şi? O să ziceţi! Normal de altfel, că-i iulie, doar!

Bine, bine, iulie, dar trăit pe tărâm suedez, iulie cel cu iz de cuptor românesc îşi limitează dogoarea la cel mult 20-25 de grade. Grade care, transpuse pe tărâm suedez, sunt omoloagele celor 30-35 de grade bucureştene. Iar cele 30 de grade stockholmiene (de anul acesta) pot concura, cu uşurinţă, cu cele peste 40 ale capitalei dâmboviţene. Şi se simt diferit, dar se simt! Mărturie stă pielea-mi transpirată, jaluzele şi perdelele trase, geamurile deschise pe timp de noapte şi nopţile cu somn întrerupt din oră în oră sau terminat de pe la 4 dimineaţa. Eram convinsă că şi aici se poate, dar după vara răcoroasă de anul trecut şi iarna extrem de lungă şi pufoasă, începusem să am mari dubii. Spulberate, de altfel, de săptămânile caniculare care par să nu ne părăsească cu una cu două! Şi bine fac, totuşi! :)

Bine, au mai fost şi alte astfel de veri, dar nu trăite live de mine, în care să experimentez adevărata caniculă suedeză! Astfel, în ultimile zile, suedezii s-au confruntat cu recorduri de temperatură demult uitate. Duminică, în orăşelul Målilla, din regiunea Småland, s-au înregistrat 35 de grade, cea mai ridicată temperatură din Suedia nedoborâtă din iulie 1994 când în Kalmar s-au înregistrat 35,2 grade. Recordul de temperatură caniculară îl deţine Ultuna, din regiunea Uppland, unde în iulie 1933 s-au înregistrat 38 de grade; aceeaşi temperatură a putut fi resimţită şi în Målilla, în iunie 1947.

Noi recorduri de temperatură s-au înregistrat, duminica trecută, şi în Lund, unde termometrele au indicat 34,3 grade, record nedoborât încă din 1753. Şi vechiul record din Visby, din anul 1865 când s-au înregistrat 33 de grade, a fost doborât duminică, când temperatura a urcat la 33,7 grade. În Jönköping (33,4 grade) şi Örebro (33,3 grade) s-au atins recordurile de temperatură din 1941.

Inspectând datele de pe siteul de meterologie suedez, am realizat de ce nopţile mele albe de iulie suedez (şi la propriu şi la figurat) mă ţin cu ochii pironiţi pe ceasul din perete sau foindu-mă în aşternut. Ca să nu vorbesc de contemplatul cerului suedez în miezul nopţii :) în căutare de aer respirabil :) Şi asta pentru că timp de trei nopţi consecutive, la Stockholm, Karlskrona şi Fårösund s-au înregistrat temperaturi ce au depăşit 20 de grade! Cea mai ridicată temperatură de pe timpul nopţii s-a înregistrat azi-noapte în Karlskrona, 22,7 grade şi în Bredåkra, în Blekinge, 22,3 grade. Recordul de temperatură pe timpul nopţii s-a înregistrat în Kullen, 23,7 grade pe 10 august 1975.

Aşadar, se poate asuda şi pe tărâm nordic! Parol! :)

Şedinţă foto cu ... Mac-mac! :)

2010-07-09T17:51:00.000+03:00

Cu canicula de anul acesta, am hotărât să întreprind vizite regulate cu destinaţia: lacurile de pe lângă casa omului suedez. Aşadar am mai dat o tură la un lac la care am descins duminică. Astăzi era chiar mai linişte decât data trecută, suprafaţa lină şi albastră a lacului fiind brăzdată, la un moment dat, doar de nişte răţuşte ce-şi făceau siesta la mal. Cum aparatul meu de fotografiat le-a luat serios la întrebări, au purces, după minute bune de conversaţie cu obiectivul foto, în căutarea unui loc mai odihnitor :)

Şi, totuşi, am liber la iarbă! :)

2010-07-07T18:00:00.001+03:00

Vara s-a instalat de săptămâni bune şi este pentru prima dată (mă refer ca an) când covorul de iarbă verde, tăiat, cu conştiinciozitate, la milimteru, a căpătat o culoare gălbuie, datorită generozităţii soarelui suedez care ne-a încăzit din plin (şi bine a făcut), anul acesta. Aşadar şi iarba verde suedeză a căpătat o paloare deloc îngrijorătoare ba chiar binevenită, din punctul meu (alergic :) de vedere.

Să fie ăsta răspunsul de anul acesta la starea mea de bine, pe timpul lunii iulie, lună ce abundă în polen al ierbii, la care mi-am descoperit, anul trecut, alergia? Posibil! Oricum, cu antecedentele anului trecut, nu pot fi decât precaută şi-mi iau, în continuare, medicamentul antialergic, însă starea mea şi, mai ales, accesul meu la iarbă sunt vizibil îmbunătăţite faţă de anul trecut. Să se fi obişnuit organismul meu cu aerul de iulie suedez? :) La Bucureşti dădeam semne alergice, însă nu de intensitatea celor de aici, nefiind forţată vreodată să recurg la remedii antialergice medicamentoase.

Aşadar, nu pot decât să mă bucur că mi-am recăpătat libertatea la iarbă! :) Mă refer strict la cea înflorită şi cu polen din abundenţă, de pe parcursul lunii iulie. În rest, no problem! :)

Din lac în ... barcă :)

2010-07-05T15:44:00.003+03:00

Cum v-am mai spus deja, vara s-a instalat de ceva vreme şi s-a instalat bine, cu temperaturi suedeze caniculare, de 25-30 de grade care, după cum suntem ameninţaţi, vor zăbovi, timp îndelungat, să încălzească şi să coloreze pielea albă şi fină a suedezului obişnuit cu veri răcoroase şi ierni geroase.

Eu una sunt extrem de fericită cu o asemenea vară, asta după ce anul trecut am îndurat o iarnă moderată dar o vară extrem de răcoroasă şi ploioasă. Anul acesta, s-a schimbat roata, iarna fiind una foarte lungă şi grea, însă vara reuşeşte, se pare, să ne alimenteze cu multă căldură solară pentru serile geroase de iarnă ce vor să vină.

Ieri, mi-am propus să ajung la cel mai apropiat lac (natural) din zonă şi să mă bucur de privelişte şi de frenezia suedezului ieşit la bălăceală. Spre surprinderea mea, am dat peste o zonă liniştită, unde doi pescari îşi făceau, conştiincios, siesta :) liniştea lacului fiind întreruptă, la un moment dat, pentru doar vreo jumătate de oră, de o familie cu 3 copii ce traversaseră strada pentru o scurtă distracţie în lacul din faţa casei :)

Aşadar, descinderea mea a fost de bun augur, m-am bucurat de multă linişte, aer curat, soare şi de o binemeritată plimbare duminicală.

Vă las să vă delectaţi, vizual, cu crâmpeiele fotografice surprinse :) Enjoy them! :)

Căldură mare, mon cher!

2010-07-01T15:03:00.000+03:00

De astăzi, 1 iulie, luna lui cuptor îşi cere drepturile în România! :) În teorie, că în practică, cele 28-30 de grade nu au fost depăşite încă iar ploaia a pus stăpânire, de zile pune, peste agoniseala ţăranului român, lăsat la mâna teledonului şi a binevoitorilor cu dare de mână ce pot strecura câţiva lei în cutia milei.

Pe tărâm suedez, însă, canicula s-a instalat cu nonşalanţă şi nu dă semne de plecare, atât de curând. Weekendul se pare a fi unul fierbinte, cele 30 de grade preconizate dând liber la plaja mult visată dar obţinută, de cele mai multe ori, de către suedezul de rând, prin descindere în ţări preferate şi însorite, precum Spania, Italia, Turcia, Grecia etc. Aşa că înţeleg, pe deplin, frenezia suedezului cum dă soarele şi încălzeşte Balt(ic)a locală, stânca sau nisipul (după caz şi locaţie).

Dacă anul trecut a fost rost de ploaie din belşug, fiind cea mai rece vară suedeză din ultimii n ani, anul acesta lucrurile au revenit la normal iar canicula nu ne ocoleşte. De zile bune cele 25 de grade suedeze îşi fac veacul, cuminţi, în termometrele suedeze, îmbiindu-ne, cu mic cu mare, la lacurile naturale de pe lângă casa omului, că slavă Domnului, sunt destule! :)

Meteorologii, conştiincioşi, îşi fac datoria şi ne anunţă că vremea caniculară poate produce risc de incendii în pădure, din cauza aerului extrem de cald şi uscat. Şi cum suprafaţa Suediei este formată în proporţie de 53% din păduri vă puteţi imagina grija autorităţilor suedeze pentru patria mumă :) Aşadar, ni se reaminteşte, de mai multe ori pe zi, prin toate mediile posibile :) că grătarul la iarbă verde, în pădure este strict interzis în perioada caniculară! În bătătura căsuţei suedeze este acceptat, totuşi! :)

Aşa că, momentan, mă bucur de vremea caldă şi prietenoasă de iulie suedez, mi-am recăpătat monopolul pe garderoba văratică care anul trecut a cam stat la naftalină :) şi încerc să petrec cât de mult timp posibil în compania aerului călduţ suedez că acuşi vine iarna cea luuuuungă şi pufooooasăăăă care nu se dă plecată aşa uşor!

Ce te tot ţii de coada mea? :)

2010-06-25T23:10:00.002+03:00

Sunt o mare iubitoare şi chiar mămică de animăluţe cu blană ce fac miau. Însă copiii mei mieunători au rămas în grija bunicilor de la Bucureşti! Spre marea mea disperare, pentru că le simt lipsa fizică, deşi mă delectez, în continuare, cu poze noi şi chiar cu prezenţa lor pe camera web. Dar prezenţa lor virtuală nu poate substitui total dorul de a le mângâia blana catifelată, de-a le simţi lăbuţele moi cum îşi fac culcuş pe burta mea sau codiţa cu care se freacă de piciorul meu :)

Că veni vorba de codiţă pisicească, de pe blogul lui Tetris am aflat despre concursul de cozi de mâţă şi m-am gândit că n-ar fi rău să particip şi eu. Am tone de poze cu pisoii mei, dar nefiind de rasă, aşadar neposedând o stufoasă şi impresionantă coadă, pozele sunt făcute din cu totul alte perspectivă decât cea codală :)

Aşa că m-am înarmat cu răbdare şi speranţă în aşteptarea prietenului meu suedez, descoperit de curând, pentru a-l surprinde în ipostaze codale sugestive :) Problema în Suedia e că nu ai şanse să vezi lăbuţă de patruped mieunător sau lătrător la voia întâmplării. Sunt mulţi iubitori de animăluţe care se perindă zilnic cu copiii lor patrupezi în lesă. Dacă ai norocul să vezi vreun patruped mieunător ce se bucură de independenţă, nu vei avea şi norocul să te bucuri de compania lui. Aşa că au trecut luni bune până am reuşit să pun şi eu mâna pe o blăniţă mieunătoare! Intrasem în depresie şi mai multe nu! :( Noroc că, de ceva vreme, am dat peste un mieunător blonduţ, extrem de blând şi sociabil, care mă lasă să-l răsfăt ori de câte ori ni se încrucişează drumurile.

Când credeam că nu mai am şanse la o şedinţă foto pisicească, astăzi, mă aştepta cuminte la intrarea în bloc. Şi atât mi-a trebuit! Mi-am luat aparatul şi am început să mă învârt în jurul cozii prietenului meu, în plină după-amiază de Midsommar suedez. Ce-a ieşit, las juriul să delibereze! Eu nu pot decât să fiu fericită că mai reuşesc să mă bucur, din când în când, de blăniţa suedeză care-mi mai alină dorul de copiii mei mieunători de la Bucureşti!

Coada îndelung aşteptată!

Mai de aproape, un adevărat baston pufos! :)

Am zis baston? Poate covrig! :)

Sau poate C de la coadă! :)

Hmm, nu par să-l deranjeze presupunerile mele :)

Mai mult, devine prietenos!

M-am înşelat!

Se pare că vrea, totuşi, intimitate! :)

Camuflat, speră să nu mă mai ţin de coada lui?

Slabe şanse! :)

Am înţeles, vrea la umbră,

vrea să-i las coada în pace! :)

Vaaai, dar ce l-am mai supărat! :(

La cireşe :)

2010-06-23T22:28:00.003+03:00

Sfârşit de iunie, sfârşit de sezon al liliacului care m-a delectat îndelung prin tufele prezente la fiecare pas şi început de sezon al cireşelor. Da, aţi înţeles bine! De-abia acum încep cireşele să se coacă, adică cele care au parte de soare, pentru că pe aceeaşi alee, un cireş scăldat de razele generoase ale soarelui stockholmian a dat în pârgă cu mult înaintea fratelui său aflat la umbră, doar la câţiva metri distanţă.

Astăzi, cireşul cu pricina mi-a atras atenţia prin bobiţele mici rozalii dar şi prin hărmălaia găzduită pe crăcile superioare unde păsările se desfătau în voie, hulpave, din prânzul copios şi savuros.

Am gustat şi eu două-trei bobiţe rozalii, destul de amărui, dar pe gustul păsărilor ce au norocul să se înfrupte nestingherite.

Fructul ispititor :)

Mmmm, nu mi-ar strica o boabă! :)

Mmmm, delicioasă! :)

Cam incomod, dar merită! :)

Încet, încet, o dau gata! :)

Nicio grijă, că n-o scap! :)

Detalii princiare

2010-06-23T00:13:00.000+03:00

Aşa cum v-am promis, am să vă dezvălui mai multe amănunte de culise despre nunta cuplului princiar Victoria&Daniel. Cum era de aşteptat, evenimentul a fost îndelung aşteptat şi mult mediatizat. Televiziunea naţională suedeză şi-a făcut, cu brio, datoria şi a transmis LIVE evenimentul anului 2010 pe tărâm suedez. Mai mult, datorită pretenţiilor financiare şi a restricţiilor neobişnuite impuse, a căpătat monopolul transmisiei evenimentului. Măsurile de securitate au fost exemplare, iar atmosfera una relaxantă, ce a lăsat în urmă o amintire nostalgică.

Data de 19 iunie 2010 a fost aleasă special din două motive: de a menţine tradiţia familiei: nunta Regelui Carl Gustav XVI cu Regina Silvia (părinţii Victoriei) a avut loc pe 19 iunie 1976, iar cea a Regelui Carl XV cu Luisa a avut loc tot pe 19 iunie, în anul 1850 şi pentru că în anul 2010 se împlinesc 200 de ani de când Jean Baptiste Jules Bernadotte a urcat pe tronul Suediei. Cu alte cuvinte, 200 de ani de la instalarea dinastiei Bernadotte în Suedia, dinastie din care face parte actuala famile regală suedeză.

Cu ocazia mult aşteptatului eveniment, Biserica Storkyrka a fost renovată în perioada ianuarie - aprilie 2010, alocându-se 12,4 milioane de coroane suedeze pentru renovare. Nunta în sine a costat 20 de milioane de coroane suedeze, jumătate de sumă fiind plătită de către Casa Regală Suedeză şi jumătate de către Guvernul suedez din taxele şi impozitele poporului suedez.

Pe 24 noiembrie 2009 s-a luat decizia ca în perioada 6-19 iunie să se desfăşoare festivalul Love Stockholm 2010, festival care să cuprindă activităţi muzicale, artistice, culturale, culinare, de design şi cu caracter comemorativ, toate reunindu-se sub semnul dragostei.

Pe 18 iunie, Parlamentul Suediei a organizat o Gală în onoarea cuplului princiar, la Stockholm Concert Hall. Printre artiştii de marcă care au susţinut Gala s-au numărat cântăreaţa de operă Malena Ernman, Helen Sjöholm, Peter Jöback dar şi celebra formaţie Roxette.

Ceremonia religioasă s-a desfăşurat în Storkyrka (Biserica Mare) în prezenţa a aproximativ 1 100 de invitaţi, familii regale europene şi din Asia, dar şi a numeroase personalităţi politice suedeze şi europene. Cu acest prilej, Principesa Margareta şi Principele Radu au reprezentat familia regală a României.

Victoria a purtat rochie albă cu o trenă lungă de cinci metri şi diadema mamei ei de la nunta acesteia din anul 1976. Prima melodie din repertoriul ceremoniei religioase a fost scrisă de Karin Rehnqvist special pentru cuplul princiar. Victoria a fost adusă la altar de către tatăl ei, deşi în tradiţia suedeză, cei doi miri păşesc de pe poziţie de egalitate în faţa altarului. Însă dorinţa Victoriei a fost aceea de a fi dată lui Daniel de către tatăl său, aşa cum se obişnuieşte în tradiţia catolică şi astfel s-a ajuns la compromisul de a o aduce până la jumătatea drumului spre altar. După ce au fost declaraţi soţ şi soţie, Agnes Carlsson şi Björn Skifs au încheiat ceremonia religioasă cu "When You Tell The World You're Mine", scris special pentru fericitul cuplu.

Corul a fost condus de către Gustaf Sjökvist, dirijor regal şi dirijor al Catedralei din Stockholm. Tot el s-a ocupat de muzica din timpul ceremoniei religioase a părinţilor prinţesei Victoria, din 1976.

Preoţii, aleşi la cererea Regelui Carl Gustaf, au fost:
Anders Wejryd, arhiepiscop al Uppsalei
Lars-Göran Lönnermark, arhiepiscop emerit
Antje Jackelén, arhiepiscop de Lund
Åke Bonnier, vicar al bisericii (Storkyrka)

După slujba religioasă, Victoria&Daniel au salutat mulţimea din caleaşca regală, aceeaşi pe care au folosit-o şi părinţii Victoriei, acum 34 de ani, în timpul nunţii regale. Pe străzile din centrul oraşului a defilat cortegiul regal, timp de 40 de minute, fiind programată, totodată, o plimbare cu nava regală în golful oraşului. Pe o distanţă de şapte kilometri s-au format cordoane de gărzi militare ce au asigurat paza cuplului.

Traseul princiar a avut următoarea rută:

1. Storkyrkan (Stockholm Cathedral)
2. Helgeandsholmen
3. Kungsträdgården
4. Sergels torg
5. Stockholms konserthus (Stockholm Concert Hall)
6. Birger Jarlsgatan
7. Strandvägen
8. Djurgårdsbron
9. Vasamuseet (Vasa Museum)
10. Kastellholmen

La pregătirea dineului regal au contribuit 40 de bucătari. Tortul regal a avut 11 etaje, a măsurat 330 de cm înălţime şi a cântărit 250 de kg. A fost decorat cu 100 de trandafiri şi 40 de crini făcuţi din caramel. S-au folosit ingredientele ecologice, în proporţie de 95%.

La petrecerea regală, invitaţii s-au bucurat de prestaţia artistică a Corului Romeo şi Julieta, Filarmonicii Regale sub îndrumarea dirijorului Gustaf Sjökvist, Roxette, Cotton Club şi Carola.

O după-amiază princiară (II)

2010-06-21T12:03:00.001+03:00

V-am promis ieri că voi reveni cu amănunte despre nunta cuplului princiar Victoria&Daniel! Trebuie să recunosc că sunt din ce în ce mai fascinată de fericitul eveniment şi petrec multe ore savurând înregistrările şi sutele de poze regale. Şi rămân plăcut surpinsă şi impresionată că o nuntă de o asemenea anvergură s-a desfăşurat într-un mediu civilizat, bunul-simţ, simplitatea, nonşalanţa, emoţiile, starea de bine şi bucurie regăsindu-se în fiecare fotografie sau cadru al cuplului princiar.

Ca să vă convingeţi, nu aveţi decât să accesaţi următoarele linkuri:

http://www.royalcourt.se/ (siteul Casei Regale Suedeze) unde la Livebilder puteţi să vă delectaţi cu 248 de fotografii regale surprinse pe parcursul evenimentului.

http://svtplay.se/v/2048440/det_kungliga_brollopet__vigseln (siteul televiziunii naţionale suedeze SVT1) unde puteţi urmări ceremonia religioasă a cuplului princiar.

http://svtplay.se/v/2048445/det_kungliga_brollopet/kortegen (siteul televiziunii naţionale suedeze SVT1) unde puteţi urmări cortegiul princiar prin centrul Stockholmului, pe un traseu bine stabilit, pentru a saluta mulţimea.

http://svtplay.se/v/2048446/det_kungliga_brollopet/batfarden (siteul televiziunii naţionale suedeze SVT1) unde puteţi urmări traseul pe apă al cuplului princiar.

http://svtplay.se/v/2048726/det_kungliga_brollopet/efter_kortegen_fram_till_middagen (siteul televiziunii naţionale suedeze SVT1) unde puteţi urmări salutul cuplului princiar de la balconul Palatului Regal.

http://svtplay.se/v/2048622/det_kungliga_brollopet/gasterna_anlander (siteul televiziunii naţionale suedeze SVT1) unde puteţi urmări sosirea invitaţilor la palat.

http://svtplay.se/v/2049091/det_kungliga_brollopet/brollopsfesten (siteul televiziunii naţionale suedeze SVT1) unde puteţi urmări petrecerea de la palat, valsul princiar, tortul princiar etc.

http://svtplay.se/v/2049337/det_kungliga_brollopet/sammandrag (siteul televiziunii naţionale suedeze SVT1) unde puteţi urmări rezumatul fericitul eveniment.

Înregistrarile vor fi disponibile pe siteul televiziunii naţionale suedeze până pe data de 19 iulie 2010.

O după-amiază princiară (I)

2010-06-20T20:28:00.014+03:00

Am avut norocul să mă aflu la Stockholm, pe 19 iunie 2010, pentru a face parte din mulţimea stockholmiană, şi nu numai, care s-a adunat, cu mic cu mare, în cinstea nunţii prinţesei Suediei, Victoria Ingrid Alice Desiree Bernadotte cu Mr. Daniel Wrestling, devenit, cu această ocazie, prinţ. Nunta a fost anunţată încă de anul trecut şi trebuie să recunosc că febra Nunţii Regale nu m-a cuprins absolut deloc. Nici măcar odată cu trecerea timpului şi a apropierii mult fericitei date, nu am fremătat de nerăbdare sau emoţii în preajma mult aşteptatului eveniment.

Cu ocazia acestei nunţi, Stockholmul a găzduit festivalul Love Stockholm 2010, menit să celebreze dragostea cuplului regal, festival ce a găzduit multe evenimente festive atrăgătoare de turişti şi momente de relaxare şi bună-dispoziţie. Festivalul, în sine, nu mi-a făcut nici el cu ochiul, mai mult din cauza stării mele de dispoziţie nu prea bune, aşadar nu mi-am făcut simţită prezenţa pe străzile centrale stockholmiene în cele două săptămâni de veselie şi petrecăreală.

Din fericire, am avut gândul înţelept şi tragerea de inimă necesare să mă urnesc ieri după-amiază şi să iau pulsul Stockholmului, live, chiar din faţa Palatului Regal unde am poposit în jur de 6 ore în aşteptarea cuplului princiar care, după oficierea nunţii în biserica Storkyrka, şi a turului de onoare prin centrul Stockholmului, a salutat poporul suedez din balconul Palatului Regal. Aşteptarea a meritat pe deplin şi cele 20 de minute festive în care fericitul cuplu a împărţit zâmbete, aplauze şi cuvinte de mulţumire mi-au oferit o amintire de neuitat.

Iniţial, aveam o mare temere să mă amestec în mulţimea suedeză şi străină prezentă la eveniment, de frica unor eventuale incidente, dar am fost plăcut surprinsă de cât de civilizat şi de în siguranţă s-a desfăşurat totul. Lume a fost foarte multă, pestriţă, din multe colţuri ale lumii, cum de altfel este alcătuită şi populaţia suedeză :) însă organizarea evenimentului a fost impecabilă. Înghesuială, ce-i drept, dar civilizată, fără să te calci în picioare, fără sentimentul de sufocare sau apăsare a mulţimii. Nicidecum. Oboseala şi-a făcut simţită prezenţa, că nu e uşor să stai în picioare 5 ore şi ulterior o oră, pe loc, în aşteptare :) Dar în tot acest timp am reuşit să surprind instantanee unice ale evenimentului şi mulţimii din jur, pe care vi le împărtăşesc în cele ce urmează :)

Nici de data asta, comercianţii de steguleţe şi îndemnuri regale nu puteau lipsi, mai ales că s-a dorit o sărbătorire ecologică a evenimentului, baloanele cu heliu sau confetti lipsind cu desăvârşire. Aşa că au fost substituite, cu succes, de coroniţe şi steaguri la purtător sau desenate pe faţă.

Modalităţile de felicitare a cuplului regal au fost din cele mai diverse:

La mare preţ au fost şi materialele cu însemnele Familiei Regale, menite să atragă turiştii doritori de suveniruri regale:

Străzile stockholmiene s-au umplut la refuz, dar entuziasmul şi curiozitatea cetăţenilor regatului şi ale turiştilor nu au fost copleşitoare, ci mai degrabă au condus la relaxare şi dorinţa de a petrece câteva ore împreună, la înghesuială, fără incidente sau amintiri neplăcute, în cinstea cuplului princiar, care a răsplătit aşteptarea, la final, prin prezenţa în balconul regal şi salutul mulţimii.

Foarte mulţi s-au adunat pe străzile stockholmiene încă de dimineaţă, pentru a prinde un loc bun, dar majoritatea a sosit la amiază, când şi-a ocupat locurile şi a aşteptat, liniştită :) turul de onoare a cuplului princiar. Cei mai norocoşi au avut o privelişte excelentă şi comodă de la ferestrele blocurilor de pe traseul regal.

Ceasul bisericii în care s-a desfăşurat cununia religioasă

arată jumătate de oră rămasă până la începerea slujbei.

Şi acelaşi ceas al bisericii Storkyrka care arată 16.40,

ora la care cuplul principiar şi-a început turul de salut

al mulţimii suedeze pe străzile stockholmiene,

pentru ca la ora 18 să ajungă înapoi la Palatul Regal

pentru a saluta poporul suedez din balconul regal.

Aaa, şi să nu uit, ţineţi aproape, că despre Nunta Regală Suedeză 2010 voi mai povesti. Dacă în săptămânile ce au precedat fericitul eveniment nu am scris absolut nimic, acum cu mult material la purtător (mai ales fotografic) am ce să vă împărtăşesc! :) Enjoy! :)

La mulţi ani, Vali!

2010-06-17T09:38:00.000+03:00

Vă mai amintiţi? Acum un an, pe vremea asta, scriam aşa! A mai trecut un an şi 17 iunie a revenit în peisaj, purtător de zi naţională a Islandei, dar şi de zi de naştere a lui Vali. O zi de iunie însorită şi caldă precum sufletul lui! Un suflet sensibil şi bun, ce rezonează perfect cu firea mea mai vulcanică! :) Că doar trebuia să am şi eu ceva în comun cu una dintre ţările lui preferate, Islanda, de a cărei zi naţională se bucură la dublu!

Mă gândeam să spun doar atât: BE IUTESC, VALI! :) Şi o dedicaţie muzicală! Restul, între patru ochi! :)

Şedinţă foto cu ... o căprioară stockholmiană :)

2010-06-13T00:25:00.001+03:00

Azi am fost la plimbare prin împrejurimi. Preţ de vreo oră am dat ocol "cartierului" în care locuiesc. Aşadar, mi-am luat rucsacul fotografic în spinare şi am luat-o la picior, iniţial cu scopul de a mă bucura de o binemeritată plimbare fără a poposi minute în şir prin iarbă în căutare de subiecte macro :) cum obişnuiesc în ultima vreme. Şi cum mă bucuram eu de aer, privelişte, căsuţe suedeze, pe una din străduţe (când renunţasem la gândul de a mai surprinde ceva interesant) am zărit ceva ţopăind şi a trebuit să mă asigur că văd bine! Da, o căprioară! Se afla la ceva distanţă de mine şi am avut grijă să nu fac zgomot şi să mă apropii, deşi am zis că n-am ce pierde dacă încerc să o surprind fotografic. Cum nu a dispărut imediat ce mi-am făcut simţită prezenţa, am plusat şi mi-am zis că merită să încerc să-mi scot aparatul, să schimb obiectivul :) şi să pun de-o şedinţă foto! Zis şi făcut şi, spre surprinderea mea, după cele câteva secunde bune în care m-am îndeletnicit cu schimbarea obiectivului, ea se afla în acelaşi loc, preocupată de poarta casei la care poposise. Şi cum, slavă Domnului, suedezul nu e prea plimbăreţ, încât să ia cu asalt străzile, nu ne-a deranjat absolut nimeni preţ de minute bune, cât a durat şedinţa noastră foto!

Am fost premiată

2010-06-09T08:38:00.000+03:00

La ceas de aniversare, Tetris şi-a cadorisit, cu premii, cititorii înfocaţi! :) Aşadar, premiile ei au ajuns şi la mine şi îi mulţumesc foarte mult. Este o adevărată plăcere s-o citeşti pe Tetris, pentru noutatea şi ineditul fiecărui post, care vine punctual, zilnic, la ora 9. Am devenit precum câinele lui Pavlov! La ora 8 (ora Suediei), mă pun cu lăbuţele pe tastatură şi aştept, cuminte, dând din coadă! Şi postul apare :)

Premiile merg la Poppy Planet, Salmi, Amalgam de gânduri şi About Eva.

De Ziua Naţională a Suediei (II)

2010-06-07T18:22:00.002+03:00

Aşa cum v-am povestit şi ieri, 6 iunie este ziua naţională a Suediei şi, bineînţeles, că m-am bucurat de o binemeritată zi de sărbătoare duminicală pe străzile stockholmiene, pline la refuz de petrecăreţii suedezi, dornici să se bucure, la un pahar de bere şi o gustare de soarele strălucitor de vară suedeză care a încălzit cu generozitate atmosfera de sărbătoare până la 21 de grade.

Dat fiind faptul că anul trecut am ajuns în oraş la ora amiezii, când toate străzile musteau de turişti şi localnici, anul acesta mi-am propus să fiu matinală aşa că ora 10 m-a găsit deja pe străzile centrale, uşor amorţite dar populate de comercianţii stradali de steguleţe suedeze, că doar a fost ziua steagului, nu?

Personajul de mai sus, cunoştinţă mai veche, încă de anul trecut, nu putea să lipsească de la sărbătoare, făcându-le oarecum concurenţă suavelor şi delicatelor domnişoare suedeze care ofereau, contra cost, steguleţe naţionale.

Şi cum este binecunoscută frenezia nordicilor, în general, şi a suedezilor, în particular, pentru propriul steag, rezultatele muncii comercianţilor nu s-au lăsat deloc îndelung aşteptate, steguleţele bicolore fluturând vesele la purtător, fie el de pe plaiuri nordice, africane sau asiatice. Bucuria a fost trăită unanim de către toate naţiile conlocuitoare! Fie ele pripăşite sau doar vizitatoare :)

Şi dacă dimineaţa duminicală mi-a oferit prilejul unei plimbări agale, după doar nici două ore, aceleaşi locuri ce la orele 10 ale dimineţii arătau complet golaşe, aveau să se umple la refuz de suedezii dornici să ia o gustare la aer curat şi înghesuit :) la mesele special organizate cu ocazia festivalului culinar "Smaka på Stockholm".

De la festivităţile de anul acesta nu putea să lipsească nici schimbarea Gărzii Regale, care s-a desfăşurat la ceas de sărbătoare, cu mult fast şi muuuuultă aglomeraţie :) Am mai fost de câteva ori la schimbarea Gărzii Regale, am prins chiar şi garda călare, care are program, în anumite zile, numai în sezonul estival, dar nu am rezistat să nu mă înghesui, şi de data asta, şi să particip la fascinantul program artistic cabalin :) Pozele sunt puţine şi chinuite, având în vedere aglomeraţia şi supraetajarea turiştilor :)

La finalul reprezentaţiei cabaline, am realizat în ce-şi are originea fericirea şi prosperitatea Casei Regale la Stockholm, dar şi a poporului suedez, în general. Cu atât "noroc" lăsat pe caldarâmul regal, nici nu avea cum să fie altfel! :) Că fără să vrei şi tot îl mai nimereşti, şi atunci, da NOROC! :)

Scăpată din mulţimea înghesuită din curtea Palatului Regal, am mai dat câteva ture fotografice prin împrejurimi pentru a surprinde ineditul suedez la el acasă :) Aşadar, vă las în compania selectă a mulţimii suedeze dar şi a personajelor de poveste medievală ce aduc cu sine parfumul vremurilor de odinioară şi care îşi fac apariţia, în fiecare an, cu acest prilej, pentru a da un plus de savoare şi satisfacţie turiştilor (mai ales mici şi cu ochi oblici :)

De Ziua Naţională a Suediei! (I)

2010-06-06T09:08:00.003+03:00

Soarele suedez mi-a zâmbit generos şi m-a trezit cu noaptea în cap pentru a mă bucura şi eu, cât mai mult, de sărbătoarea suedeză de astăzi, 6 iunie, ziua naţională a Suediei! Aşadar, pe 6 iunie în anul 1523, când Gustav Vasa a a urcat pe tronul Suediei şi Uniunea de la Kalmar a luat sfârşit, Suedia a devenit stat independent. Din anul 1916, 6 iunie este ziua drapelului, iar din 1983, oficial, zi naţională. Începând cu 2005, ea a devenit şi zi de sărbătoare legală, nelucrătoare.

Motiv de mare sărbătoare, frenezie şi bucurie maximă pentru suedezul de rând şi nu numai, care va ieşi cu mic cu mare să sărbătorească, la grămadă, pe străzile suedeze, cu un hot-dog şi nepreţuita bere. Anul trecut vremea a fost mult mai rece dar asta nu a împiedicat mulţimea suedeză să iasă pe străzi şi să se încălzească şi strălucească la gândul bun şi vesel de sărbătorire a zilei naţionale.

În aşteptarea impresiilor şi dovezilor fotografice de anul acesta, vă las în compania impresiilor de anul trecut, semnalate aici şi a imnului naţional. See ya later! :)

E vară şi ... se simte!

2010-06-03T20:36:00.002+03:00

Meteorologii suedezi susţin că dacă se menţin, mai mult de cinci zile consecutiv, temperaturi de peste 10 grade pe plus, atunci se declară deschis sezonul estival. Aşadar, cum temperaturile au atins, de cele mai multe ori, 20-25 de grade şi s-au menţinut aşa timp de săptămâni bune, pot afirma că a venit vara! Ei, bine, da, vara suedeză, nu numai calendaristică ci şi meteorologică, cu mult soare, cer albastru, privelişte verde, înflorită şi înmiresmată la maxim graţie liliacului şi altor minunate flori multicolore. E VARĂ şi SE SIMTE!!! Pentru că am trecut la sandale!
Anul trecut, pe vremea asta, scriam astfel şi arătam îmbrăcată aşa! :)

Ce diferenţă, nu? :)

Pentru Mihăiţă, de 1 Iunie!

2010-06-01T21:03:00.000+03:00

Pentru Mihăiţă, nepoţelul meu de 2 ani şi 8 luni, cu mulţi pupici şi multe îmbrăţişări, de la mătuşa şi unchiul de departe, tocmai din lumea poveştilor din Suedia! Să fii sănătos, voios şi să ai parte de o copilărie ca-n poveşti!

Două dedicaţii sub formă de felicitări, una de când avea 1 an şi 3 luni şi una de acum câteva luni. E acelaşi copil, garantat! :)

La mulţi ani, de 1 Iunie!

2010-06-01T20:07:00.003+03:00

1 Iunie este Ziua internaţională a copilului, sărbătorită în majoritatea ţărilor din fostul bloc comunist. La o căutare mai amănunţită pe net, am găsit că Ziua copilului se sărbătoreşte pe glob, în diferite zile ale anului, după cum urmează:

Albania, Angola, Armenia, Azerbaijan, Belarus, Benin, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Cambogia, Croaţia, Cuba, Cehia, Ecuador, Estonia, Etiopia, Eritrea, Germania, Georgia, Kazakstan, Laos, Letonia, Lituania, Macedonia, Moldova, Mongolia, Mozambic, Muntenegru, Polonia, Portugalia şi unele dintre fostele colonii (Guinea-Bissau, Macau, Capul Verde, Timorul de Est), România, Serbia, Slovacia, Slovenia, Tajikistan, Tanzania, Turkmenistan, Ucraina, Uzbechistan, Vietnam, Yemen - 1 iunie

Africa Centrală (Congo, Camerun, Guinea Ecuatorială, Gabon, Chad, Republica Africană Centrală) - 25 decembrie

Argentina - a doua duminică din luna august

Australia - prima duminică din luna iulie sau/şi 20 noiembrie
Bangladesh - nu se sărbătoreşte
Brazilia - 12 octombrie
Canada - 20 noiembrie
China - 1 iunie
Cipru - 23 aprilie
Columbia - ultimul week-end din aprilie
Corea - 2 iunie

Cuba - a treia duminică din luna iulie
Costa Rica - 9 septembrie
Egipt - 20 noiembrie
El Salvador - 1 octombrie
Guatemala - 1 octombrie
India - 14 noiembrie
Indonesia - 23 iulie
Iran - 8 octombrie
Israel - 19 octombrie
India - 14 noiembrie

Japonia - 5 mai
Malaezia - ultima sâmbătă din octombrie
Mexic - 30 aprilie
Nigeria - 27 mai
Pakistan - 20 noiembrie
Palestina - 5 aprilie
Paraguay - 16 august
Peru - a doua duminică din aprilie
Singapore - 1 octombrie
Spania - a doua duminică din mai

Sri Lanka - prima duminică de Paşte
Suedia - 13 mai
Taiwan - 4 aprilie
Tailanda - a doua sâmbătă din ianuarie
Trinidad şi Tobago - prima luni din octombrie
Tunisia - 11 ianuarie
Turcia - 23 aprilie
Uruguay - 6 ianuarie
Vanuatu - 24 iulie
Venezuela - a treia duminică din iulie

Ziua Mamei

2010-05-30T17:42:00.000+03:00

Astăzi, suedezii sărbătoresc Ziua Mamei. Am scris despre această sărbătoare de pe tărâm suedez, anul trecut, aici. Şi anul acesta supermarketurile sunt pline de flori şi raioane special pregătite în care ţi se sugerează posibile cadouri pentru ziua mamei. Lozincile de genul: "N-o uitaţi pe mama, de ziua ei!" te întâmpină chiar de la intrarea în supermarket, semn că spiritul comercial tinde să se îmbine armonios cu semnificaţia în sine a zilei!

O zi de duminică în parcul Haga!

2010-05-30T12:00:00.000+03:00

O zi pentru întreaga familie în minunatul şi verdele parc Haga (Hagaparken). Ne vom bucura de concerte în aer liber, reprezentaţii de circ, plimbări cu barca şi multe alte evenimente pentru copii. Programul se desfăşoară numai în limba suedeză, dar multe activităţi nu necesită limbaj verbal iar Hagaparken oferă multe alte atracţii turistice precum Casa fluturilor şi Copper Tents. Hagaparken adăposteşte şi reşedinţa noului cuplu regal după nunta din această vară.

Aşa sună invitaţia pentru petrecerea duminicii de 30 mai 2010 în parcul Haga, de pe site-ul municipalităţii care prezintă, săptămânal, numeroase activităţi, de petrecere a timpului liber. Pentru împrospătarea informaţiilor despre parcul menţionat mai sus, accesaţi postarea mea de anul trecut! Enjoy!

Ai câştigat, continuă, n-ai câştigat, continuă!

2010-05-30T10:15:00.002+03:00

Noroc cu Salmi că m-a avertizat de emisiunea de pe SVT1, dinainte de concurs, în care a apărut şi Anna! Şi cu ocazia asta, voi comenta, pe cât posibil, fără comparaţie cu stilul românesc, reacţia suedezilor în faţa unui eşec. Ce-i drept, Anna a avut neşansa ca după 34 de ani să-i cadorisească, pe suedezii care au susţinut-o şi votat-o, cu necalificarea Suediei în finală.

Şi, totuşi, înainte de concurs, în studio, a apărut frumoasă, surâzătoare, încrezătoare în viitoarele ei concerte şi audienţă la public, susţinută, în continuare, de prezentatori! Nu au aruncat cu ouă stricate sau roşii în ea! Nu au arătat-o cu degetul! Nu au blamat-o că i-a tremurat vocea (părerea mea, din filmuleţul de pe youtube nu se simte, dar live, la TV, aşa mi s-a părut), nu au atacat-o sau condamnat-o că i-a făcut de ruşine! Nicidecum, şi-au susţinut punctul de vedere că au trimis pe cine trebuia la Eurovision, că s-a descurcat exemplar dar că a avut neşansa să nu se califice! Comentatorii suedezi au vorbit, în permanenţă, de bine, de Anna, au considerat prestaţia ei excelentă, iar pe finalul showului au dezvăluit faptul că Anna a ieşit pe locul 11 în semifinală, la numai 5 puncte diferenţă de ultima finalistă, exprimându-şi părerea de rău pentru neşansa ei.

Ce vreau să scot în evidenţă? Suedezii au un stil extraordinar de a-şi încuraja şi susţine valorile şi alegerile! Dacă ei au considerat că Anna este cea mai bună alegere la Eurovision, au trimis-o acolo! Nu s-a pus, nicio secundă, problema ca voturile să fi fost falsificate, că ar fi meritat alt artist, a fost susţinută de toată suflarea suedeză :) şi nu s-au dezminţit nici măcar când restul Europei nu a considerat alegerea lor îndreptăţită.

Ai învins, continuă, n-ai învins, continuă! Să te perfecţionezi, să lupţi, să participi şi altă dată, să încerci să câştigi cu altă ocazie! Au o mentalitate foarte sănătoasă din punctul ăsta de vedere! Poate părea uşor pueril sau arogant modul lor de gândire, dar ei pun preţ foarte mult pe calităţile lor şi pe modul lor de evaluare după criterii juste!

Bravo Romania!

2010-05-30T01:39:00.001+03:00

O noapte frumoasă cu multă muzică bună, de data asta! Cu o votare amuzantă, ca de obicei între vecini sau prieteni :), făcută la vedere, pentru că mulţi spuneau 12 puncte pentru vecinii noştri sau pentru prietenii noştri etc. Ce m-a bucurat mult a fost calitatea melodiilor de anul acesta şi faptul că Germania, favorita mea nr 1, a câştigat! Iar România a acumulat puncte modeste, dar susţinute, şi cu ajutorul Suediei, de la final, a urcat pe podium, un loc 3 binemeritat de Paula şi Ovi, mai ales pentru cariera frumoasă şi vocea deosebită a Paulei!

Sunt mulţumită de rezultate şi de Eurovision în sine! Am zis! :)

Eurovision digerabil :)

2010-05-30T00:09:00.001+03:00

Pe măsură ce le ascult, în ordinea intrării în concurs, voi posta melodiile care mi-au plăcut anul acesta!

Dacă anul trecut nu am putut posta decât trei melodii preferate, anul acesta, per ansamblu, mi-au plăcut melodiile candidate! Ce-o fi fost cu mine, nu ştiu, e primul an când îmi place Eurovisionul, în proporţie de 80% :) Bine, spun asta, înainte de jurizare! Atunci o să mă amuz, ca de obicei :) că nu cred că se va schimba ceva în spiritul de favorizare a ţărilor, între ele, în funcţie de alte criterii decât cele strict muzicale!

Am postat doar 10 melodii, deşi chiar mai multe au fost acceptabile! Unii concurenţi mi se pare că au falsat, deşi melodiile erau bune! Au fost cazuri, când prestaţia din semifinală a fost net superioară celei din finală! Şi, din păcate, mi s-a părut a fi şi cazul Paulei! Parcă a sunat mai bine în semifinală, când prestaţia celor doi mi s-a părut ireproşabilă! Dar să vedem, poate avem şanse! Comentatoarea suedeză a afirmat că Paula este preferata ei din concurs şi că-i place mult vocea ei! Poate au reuşit să impresioneze şi să ocupăm un loc cât mai sus în clasamentul final! Ţinem pumnii României!

Satelitul câştigător :)

2010-05-29T19:23:00.000+03:00

Să sperăm! :)

Mai sunt câteva ore până la Eurovision şi eu mă delectez pe youtube cu melodiile finaliste, pe care nu le-am ascultat până acum! Nu am apucat să ascult toate melodiile, dar din ce am ascultat, vă propun melodia Germaniei, preferata mea :) (în sfârşit, mi-am descoperit preferata de anul ăsta :) O melodie cu zvâc, mai zgubi aşa, pe care aş asculta-o non-stop! Să vedem cât mă ţine! Şi cum o să-mi placă diseară, la finală!

Asta-i viaţa! :) :(

2010-05-28T19:58:00.005+03:00

Buuun, ne apropiem cu paşi repezi de finala Eurovision 2010 de la Oslo, Norvegia. Am urmărit, ca niciodată, cele două semifinale şi, anul acesta, melodiile mi s-au părut mai reuşite decât cele de anul trecut. Dacă prima semifinală a fost destul de slăbuţă, în cea de-a doua lupta a fost acerbă şi emoţiile, pe măsură! Din fericire, pentru noi, românii, Paula Seling şi Ovi nu ne-au dezamăgit, prestaţia lor fiind una calitativă, deşi melodia în sine nu mi se pare o găselniţă excelentă, dar merge! Ascultată de mai multe ori şi pentru că este cântată de Paula Seling care are o voce de excepţie, melodia a reuşit să mă înduplece şi să mă ţină, cu pumnii strânşi, în faţa televizorului!

Nu acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu reprezentanta Suediei, Anna Bergendahl, o fătucă angelică de doar 19 ani, o necunoscută, propulsată în industria muzicală prin intermediul calităţilor ei vocale descoperite de Idol (un altfel de Megastar, ca să ştiţi despre ce vorbesc). Fătuca are o voce deosebită, trebuie să recunosc, dar am ajuns la concluzia asta, doar în urma vizionării prestaţiei ei de la Idol, nicidecum în urma audiţiei melodiei cu care a câştigat Melodiefestivalen şi i-a reprezentat pe suedezi la Eurovision.

Pe scurt, fătuca a făcut furori şi a fost propulsată de către suedezi să-i reprezinte la Eurovision cu o melodie soapy (dulceagă, sentimentală) care nu i-a scos în evidenţă, pe deplin, calităţile vocale. Nu ştiu cu ce a reuşit să-i farmece pe suedezii care au susţinut-o cu vehemenţă. Să fi fost prestaţia de la Idol din 2008, ochii mari, albaştri, ţinuta mirobolantă :) (rochiţă gen balul bobocilor, cu coroniţă de nuntă, colanţi negri şi bascheţi roşii, o ţinută ce se încadrează perfect în stilul vestimentar suedez care necesită o postare separată, bine documentată fotografic), vârsta? Chit e că ea nu a reuşit să le răsplătească, cum se cuvine, încrederea acordată şi aşteptările şi i-a cadorisit cu absenţa Suediei din finala Eurovision, prima, de altfel, din 1976 încoace. Palmă grea pe obrazul trandafiriu al Annei, ce-i drept! :(

Ba a mea e mai frumoasă! :)

2010-05-26T15:32:00.001+03:00

Am primit o leapşă foto de la Tetris, căreia îi mulţumesc mult că s-a gândit la mine şi m-a provocat! Trebuie să recunosc că sunt pasionată de fotografie, petrec minute în şir contemplând operele de artă ale diferiţilor fotografi amatori sau profeşionişti! Mă relaxează, mă îndeamnă la visare, mă stimulează, mă umple de energie! Este o pasiune foarte frumoasă, dar extrem de costisitoare dacă vrei să i te dedici ca la carte!

Leapşa foto constă în postarea pe blog a unei fotografii pe care eu o consider reuşită! Am scormonit ce-am scormonit prin folderele pline cu varii amintiri de călătorie dar şi cu încercări de tot felul! M-am oprit, de data asta, la trei fotografii, despre care nu aş putea spune că sunt cele mai reuşite! Spun doar că pe acestea m-am decis să le vi le arăt, momentan! V-am mai arătat şi altele, o să vă mai arăt, promit! :) Şi mai spun că primele două sunt făcute de curând! Atât, în rest, vă las pe voi să vă pronunţaţi! :)

Pasez leapşa Danei, Cristinei şi lui Misaki! Postaţi cât vă lasă inima, că aveţi ce şi de unde! :) Mulţumesc!

Sunetul dimineţii

2010-05-26T11:51:00.001+03:00

În funcţie de locaţie, obiceiuri, program, vecini, ne intră în reflex diverse sunete ale dimineţii. Intrăm într-un soi de mecanism al dimineţii în care zbârnâitul deşteptătorului, trilurile păsărelelor, zumzetul cafetierei, susurul apei din baie sau vocea televizorului ne creează un soi de reflex pavlovian. Repetat, la nesfârşit! Ştim că e dimineaţă, că urmează o nouă zi de lucru! Suntem obişnuiţi cu zgomote anticipative! Sau cel puţin, aşa mi se întâmpla mie la Bucureşti! Aici, mentalitatea suedeză m-a obişnuit cu noi zgomote matinale! De muncă! Mai ales iarna, când te simţi mai bine sub plapuma groasă şi ştii că niciun tril de păsărele sau rază curioasă de soare nu-ţi poate strica somnul de dimineaţă, oamenii comunei veghează şi zgomotul maşinii de dezăpezit îşi face, conştiincios, datoria! Cum iarna a fost lungă şi zăpada cât casa, mirobolantul zgomot ne dădea trezirea, matinal, aproape zilnic! O perioadă am simţit că lipseşte ceva! Până când (primă)vara şi-a recăpătat drepturile şi gradele multe pe plus au scos în bătaia puternică a soarelui frumuseţe de iarbă! Şi iată că acum dimineţile mele au acelaşi parfum zgomotos, de data asta de un verde crud! Maşina de tuns iarba îşi face simţită prezenţa săptămânal, cu zgomotu-i asurzitor dar proaspăt mirositor! O nebunie de sunet! Şi ce bine miroase! :)

Mai (primă)văratic de atât, nu se poate! :)

2010-05-23T10:50:00.001+03:00

În sfârşit, prima zi cu temperaturi sub cele de la Bucureşti. Am revenit la normalitate ! :)) D-asta mă bucur, nu de altceva! :) Au trecut deja două săptămâni de când termometrul arăta, constant, în jur de 15-20 de grade, uneori chiar 25-26 de grade, iar eu încă nu mă pot obişnui cu vara suedeză, instalată brusc, cu aerul cald de vară suedeză, cu explozia florală şi de verdeaţă crudă, ce ne bucură olfactiv şi vizual, după alba, lunga şi obositoarea iarnă cu nămeţii ei transformaţi, spre sfârşit, în munţi negricioşi care păreau că nu mai lasă loc păturii verzi a naturii renăscute. O iarnă atât de albă, de rece şi de lungă, încât acum, când suedezul vesel şi dezgolit, s-a bucurat de soarele cald şi plăcut de vară suedeză (deja), nu mi-a venit a crede! Şi, totuşi, am avut înţelepciunea de a mă bucura de fiecare oră solară, de a cutreiera câmpurile înverzite, în lung şi lat, de a inhala, în doze mari şi puternice, aerul cald şi înmiresmat pentru că am ştiut că e imposibil să ne bucurăm de zile văratice, la nesfârşit. Deocamdată, am avut parte doar de duşuri sporadice, dar din experienţa anului trecut, şi din auzite :) luna iunie este o lună ploioasă, iulie este o lună cu multă iarbă înflorită iar din august vine toamna :)) Aşadar, bine am făcut că ieri am străbătut străzile şi parcurile stockholmiene, preţ de vreo 4-5 ore, mângâiată de soarele cald (primă)văratic, pentru că astăzi dimineaţă, nu razele puternice ale soarelui prin jaluzele mi-au dat trezirea, ci picurii de ploaie ce băteau sârguincios, cadenţat, în geam.

Aşadar cu cele 11 grade prezentate de Celsius singura plimbare, de astăzi, o voi "executa" la bibliotecă şi singura şedere prelungită va fi pe canapea cu o carte bună sau vizionând ceva filme. O să vedem cum va fi anul acesta, în continuare, dar un lucru ştiu sigur, la câtă zăpadă am avut, precis vom avea parte de vegetaţie abundentă şi iarba ce va înflori peste 3-4 săptămâni îmi va produce din nou neplăceri! Aşa că bine că am reuşit să profit şi să mă bucur, cât de mult cu putinţă, de splendoarea peisajului renăscut, de aromele verii timpurii (aici :) şi să vi le împărtăşesc şi vouă, măcar vizual!

Din Stockholm, cu (multă) dragoste! (II)

2010-05-17T10:30:00.002+03:00

În iulie anul trecut, am iniţiat un post care să conţină poze cu mine şi cu Vali (dat fiind faptul că, în general, noi nu ne facem apariţia, fizic, pe blog :), pentru cei cărora le este dor de noi! Un fel de updatare periodică cu lookul nostru, schimbat sau nu, de trecerea lunilor! Aşadar, după aproape un an, revin cu poze nou-nouţe :)

P(-)aste(a) (le-)am mâncat cu multă poftă! :))

2010-05-15T00:15:00.010+03:00

Cum vă spuneam şi ieri, bucătăresc zilnic, aşa că îmi voi impune, de acum încolo, să vă împărtăţesc şi vouă, pe cât posibil, din invenţiile mele sau preluările gospodinelor ce-şi expun talentul pe internet.

Astăzi, eram în pană de idei şi chef, dar cum Vali a dorit şi insistat, cum numai el ştie :) am pus repede de nişte paste cu ingrediente de prin frigider :)) Aşadar, am găsit în dulap nişte paste spiralate, am inspectat frigiderul şi am găsit nişte ciupercuţe, bacon, prosciuto, cascaval şi cu ajutorul cepei, al sosului de tomate cu busuioc şi al condimentelor (sare, piper, muuuuuuuuuuult oregano) am pus de un prânz delicios şi săţios!

Procesul tehnologic il puteţi deduce, cu uşurinţă, din fotografiile culinare de mai jos :)

Ce salată! :))

2010-05-13T23:33:00.001+03:00

Ce inspirată am fost ieri că am purces la drum prin centru pentru a ne bucura de soarele călduţ de mai! De câteva zile, sunt extrem de matinală; în funcţie de cum străluceşte soarele printre jaluzele, mă trezesc şi eu! La 5.30 ieri, scăldată în razele puternice ale soarelui matinal sau la 6.30 astăzi, învăluită în lumina timidă ce-şi făcuse apariţia, cu conştiinciozitate, de după perdeaua de nori :)

Astăzi a fost Înălţarea, sărbătoare deopotrivă celebrată şi la suedezi, chiar prin zi liberă! Cum soarele nu mi-a făcut deloc cu ochiul, stând ascuns printre nori şi cum ploaia a mai înviorat atmosfera şi aşa înviorată deja :)) astăzi a fost zi de bucătărit, deşi cam aşa e în fiecare zi, pentru că îmi place să pregătesc ceva proaspăt, de fiecare dată.

Ieri, la supermarket, vinetele de la ofertă m-au îmbiat să le cumpăr, ceea ce am şi făcut, dat faptul că pofteam de ceva vreme la o salată de vinete, ca în vremurile bune :) Aşadar, ieri le-am "achiziţionat" şi azi am trecut la treabă. Cum aici am aragaz electric, iar plită specială de "ars" vinetele ioc :) şi cum auzisem, mai demult, din mai multe surse, de coptul vinetelor la cuptor, m-am executat întocmai. Nu înainte de a da un search pe net şi de a mă încredinţa că nu voi da foc la bucatărie :)) Aşadar, odată liniştită de sursa extrem de bine documentată fotografic, m-am aventurat la copt vinetele. Mai întâi, le-am aşezat în tava garnisită cu hârtie de copt, le-am înţepat ca să nu explodeze în cuptor (am cam tremurat, ce-i drept, că mai am experienţă cu un cartof înţepat zdravăn, dar totuşi explodat, ulterior, şi nu e o experienţă plăcută, ce-i drept, la curăţat :) şi le-am lăsat să se coacă bine la 200 de grade preţ de 45 de minute. Inspirată de aceeaşi sursă mai sus menţionată, le-am lăsat să se răcească şi apoi le-am tăiat vertical pe jumătate şi le-am răzuit conţinutul în castron. Le-am lăsat la scurs şi mixat cu ulei şi ceapă. Delicios, ca-n vremurile de altădat'! :)

Şi uite aşa am dus la îndeplinire prima mea salată de vinete de pe tărâm stockholmian!

Luaţi şi degustaţi! :))

Să ne MAI şi relaxăm un pic!

2010-05-13T10:04:00.023+03:00

Ieri am profitat de soarele generos de primăvară şi am purces la o plimbare prin centru, luând la pas parcurile şi magazinele, bucurându-mă de privelişte şi încercând să surprind atmosfera primăvăratică stockholmiană în toată splendoarea ei. Pentru că nu mai ieşisem de ceva vreme şi pentru că Stockholmul se simte şi vede diferit la temperaturi pe minus şi multă zăpadă, acum că am scăpat definitiv de ea, iar pomişorii şi iarba îşi fac curaj să explodeze în toată splendoarea lor, m-am gândit că ar fi o idee bună să-mi fac cadou de sfârşit de curs o "excursie" prin centrul Stockholmului.

Aşa că m-am bucurat în voie de aerul curat pe care l-am respirat profund, în doze mari, mi-am încântat privirea cu verdele crud al pomilor, cu albastrul intens al cerului, cu gingăşia florilor şi, mai ales, cu relaxarea degajată de stockholmienii ce ieşiseră la un pahar de vin şi-o vorbă cu prietenii chiar în buricul târgului, pe pajiştea proaspăt scăldată de soarele călduţ de mai.

Obiceiul locului este de a ieşi la ora prânzului, în pauza de masă, de la ora 12 la 13 sau în week-end-uri să te relaxezi pe pajiştea părculeţelor din centrul Stockholmului la un picnic ad-hoc sau, pur şi simplu, să te bucuri de splendoarea naturii în... iarbă. Priveliştea este una odihnitoare, atât pentru cei în cauză, cât şi pentru privitori, pentru că şuetele din iarbă au parte de o finalizare impecabilă, fără să-ţi lase posibilitatea de a ghici câte zeci de trecători s-au bucurat, în acest fel, de gazonul proaspăt tăiat şi îngrijit.

Presupun că imaginile prezentate sunt concludente pentru starea de armonie om-natură în mijlocul unui oraş care ştie şi poate îmbina perfect necesităţile unui capitale europene cu cele de relaxare şi evadare din cotidianul obişnuit prin simpla dorinţă de face acest lucru într-un mod cât se poate de civilizat.

Blog abandonat? Naaah... :))

2010-05-12T20:43:00.003+03:00

Vă vine să credeţi? Ei, bine, da, am revenit! După mai bine de o lună de absenţă, am reuşit să îmi dedic câteva minute blogului pentru a vă pune la curent cu ce s-a mai întâmplat, între timp, pe tărâm stockholmian! Asta în cazul în care vă era dor de mine şi sunteţi curioşi! :) Dar după semnalele primite, ştiu că se impunea să revin cât de curând posibil!

Buuun, prin urmare, ieri a fost ultima zi de curs SAS B (curs de învăţare a limbii suedeze pentru nivel academic), aşa că acum voi deveni fericita posesoare a diplomei care îmi dă posibilitatea, din toamnă, să încep cursurile de completare pentru a deveni profesor cu drepturi depline, aici, în Suedia. Examenul l-am dat încă de pe 23 aprilie, în a şaptea săptămână de curs dar a trebuit să urmez cursul până la finalizarea celor 10 săptămâni obligatorii, cu tot cu proiectele şi prezentările aferente.

Trebuie să recunosc că sunt oarecum melancolică; îmi aduc aminte cum, exact cu un an în urmă, pe 4 mai 2009, mă aflam la prima oră de curs aici, în Suedia, începând cu nivelul D şi, exact în 12 luni, cu tot cu vacanţă de vară (1 lună) şi cea de iarnă (3 săptămâni), am reuşit să termin acest curs intensiv. Marea majoritate a cursanţilor, mai ales cei veniţi din afara Europei, termină, adesea, un singur nivel în 5-6 luni (mă refer la cele de început C, D şi SAS grund; poţi termina un nivel în maxim 6 luni şi minim 1-2 luni). SAS A şi SAS B durează fiecare câte 10 săptămâni, obligatoriu şi dacă nu dai examenul când eşti programat, primeşti IG din oficiu şi mai ai dreptul la o singură şansă în şcoala respectivă, asta pentru că ai dreptul la două şanse pentru examen şi dacă nu iei examenul a doua oară, te mută la o altă şcoală, unde ai parte de alte două şanse. Aşadar, zic eu că m-am descurcat onorabil, asta pentru că vorbesc o limbă europeană şi am mai studiat înainte suedeza, cu foarte mulţi ani în urmă (8 ani), dar a contat.

Examenul s-a dat pe baza unui dosar cu texte şi imagini şi la mine a coincis cu examenul de anul acesta pentru elevii de liceu. Dosarul meu s-a numit Oss emellan (Între noi) şi a avut ca temă diferitele tipuri de relaţii între oameni cum ar fi: dragostea pe internet, căsătoria aranjată, violenţa etc. Am primit dosarul cu două săptămâni înainte şi a trebuit să citim cu atenţie textele şi să facem asocieri între ele pe o anumită temă. Examenul a fost doar scris şi a durat 5 ore fără pauză, timp în care trebuia să alegem între cele nouă posibile subiecte unul singur şi să scriem un text conform instrucţiunilor subiectului ales. Cu alte cuvinte, este extrem de important să stăpâneşti şi limba bine ca să poţi jongla cu ideile, dar e indicat să-ţi alegi în mod chibzuit vocabularul pentru a nu-ţi prinde urechile în anumite expresii fiindcă două propoziţii care necesită mai mult de două citiri pentru clarificare te cadorisesc cu IG. Şi conţinutul este extrem de important, dacă nu atingi exact cerinţele iei IG. Dacă atingi cerinţele, faci greşeli de limbă care să nu afecteze înţelegerea textului dar nu dai citate, în mod corespunzător, iei IG. Pentru că este important să-ţi foloseşti imaginaţia şi cunoştinţele dar corelarea cu textele din dosar este imperios necesară. Spun toate astea, pentru că trei colegi de-ai mei, care stăpânesc limba foarte bine, au picat în mod stupid, unul pentru că 2 fraze au necesitat o citire repetată, o alta pentru că nu a dat folosit citatele bine şi o a treia, jurnalist de meserie, care ulterior a făcut şi contestaţie pe care a câştigat-o, a iscat controverse referitor tot la conţinut. Dar pentru cea din urmă lucrurile au luat calea scontată pentru că a fost foarte sigură pe ce a scris şi a luptat până la capăt pentru dreptul ei.

De data asta, am ales să dau testul pe calculator şi cum îmi place să-mi complic existenţa, mi-am ales ca temă Căsătoriile aranjate - coşmar sau siguranţă :) Asta în cazul în care nu provin dintr-o ţară islamică şi nu am trăit pe propria mea piele o astfel de experienţă, dar subiectul m-a fascinat de la început şi mă hotărâsem, încă de acasă, să scriu despre asta dacă genul şi cerinţele îmi vor permite. Am avut noroc şi a fost vorba despre un articol în care trebuia să discut despre avatanjele şi dezavantajele unei astfel de căsătorii, să compar cu opiniile din texte şi să îmi susţin punctul de vedere. Tema mi-a venit mănuşă, cerinţele m-au satisfăcut total, aşa că am luat examenul cu brio! :)

Buun, pentru început mă opresc aici şi voi reveni cu restul de restanţe în posturile următoare. După o pauză aşa de lungă, se impune să vă iau încet, să nu vă ameţesc cu prea multe informaţii, ca să nu mai ştiţi ce şi cum! :)

Premiu muncit pe brânci! :)

2010-04-09T11:05:00.003+03:00

Am fost premiată, din nou!

Dar de data asta, nu e un premiu primit doar pentru activitatea de pe blog :)) ci trebuie să-l muncesc ca să-l merit cu adevărat! :) Cine m-a premiat? Mămica gugulufului cel drăgălaş, de care nu mă pot sătura niciodată, indiferent de cât de dulce e şi de cât de mult îl savurez! :) În ce constă munca propriu-zisă? Ei bine, în dezvăluirea unor amănunte personale, răspunzând la următoarele întrebări:

1. Dacă ai o poreclă.

Am, sunt alintată în mai multe feluri. Pentru Vali sunt "îngeraş", pentru mama sunt "păpuşa" iar pentru colegii de la Bucureşti "Ghemu" :) Poreclă suedeză nu am căpătat încă! :)

2. Unde locuieşti?

M-am strămutat de la Bucureşti la Stockholm, aşa că momentan, îmi fac veacul în capitala Suediei.

3. Înălţime

171 cm ( şi ţin la cm ala ca la ochii din cap pentru că au fost dăţi când s-a pierdut pe drum şi nu a mai ajuns şi-n paşaport :)

4. Dacă ai zi onomastică.

Am o zi onomastică pentru două nume de sfinţi :) ce se sărbătoresc pe 8 noiembrie.

5. Ocupaţie

De-a lungul timpului am avut mai multe (ca să vă spulber curiozitatea, vi le enumăr: tehnoredactor, traducător freelancer, redactor, profesoară de engleză, nu neapărat în ordinea asta, de multe ori au mers şi în paralel). Momentan, mă pregătesc pentru a profesa cu drepturi depline în Suedia.

6. Fraţi, surori?

Am un frate, să-mi trăiască şi să înflorească şi-n continuare! :)

7. Limba maternă

Română

8. Limbi vorbite

Eeee, destule, zic şi sper să nu-mi mai vină idei! :) Aşadar, engleză, suedeză, spaniolă, rusă.

9. Colecţii

Ştiu eu, de obicei colecţiile le-am avut de-a lungul anilor (unele le mai am şi acum) dar sunt la Bucureşti şi le am în colaborare cu mama :) Colaborare trainică şi pasiune înflăcărată, mai ales din partea mamei :)

10. Număr la pantofi

38, aşadar, nu trăiesc pe picior mare! :)

11. Şcoli absolvite

Destule şi dacă stau să mă gândesc, sper să mă opresc la un moment dat, deşi acum sunt în toi şi planurile de viitor prevăd o intensificare a lor :) Liceu la profil de limbi străine şi turism, facultate de limbi străine, curs de calculator, curs de spaniolă, de fotografie digitală şi photoshop; în prezent, curs intensiv de suedeză pentru profesori, urmează ceva cursuri la distanţă şi completare la facultate, din toamnă, pentru a deveni profesor cu drepturi depline în Suedia.

12. Materia preferată

Hehe, materii umaniste, mai puţin istoria.

13. Ce hobby-uri ai?

Multe, în principiu, să călătoresc, să învăţ limbi străine :) să mă înconjor de animăluţe, de cărţi, muzică şi mult verde şi aer curat! :)

14. Bani de buzunar

Ouch, mă doare! :)

15. Dorinţă

Să reuşesc ce mi-am propus!

16. Vise

Să fac înconjurul lumii, să am gemeni :), să trăiesc în Suedia :)

17. Număr norocos?

Nici nu ştiu, am numere preferate (3, 7, 10), aş putea spune, ştiu eu dacă sunt şi norocoase? :)

18. Ai vrea să revezi...

Aş vrea să revăd casa bunicilor în care am crescut... să fie ca un fel de călătorie în timp... Aşa aş vrea, tare mult! Şi pe bunici, bineînţeles!

19. Ai animale de casă?

La Bucureşti, am copii cu blană ce fac miau şi sunt în grija bunicilor :))

20. Sentimentul cel mai preţuit.

Iubirea. Dacă suntem capabili să iubim şi simţim că suntem iubiţi, devenim mai buni, mai sensibili, mai înţelegători şi totul în jur capătă o altă valenţă! Utopic? :)

21. Care a fost cea mai frumoasă zi din viaţa?

Au fost multe zile frumoase! Bănuiesc că cele mai frumoase sunt cea în care îţi întâlneşti marea iubire (care să şi rămână, până la adânci bătrâneţe) şi cea în care devii mamă. Pe cea din urmă, încă o mai aştept!

Premiul, cu tot cu munca de rigoare, merge la Salmi şi Tetris, de data asta!