Cu gândul la şcoală...

Au trecut deja trei zile din luna noiembrie, mai am exact 2 săptămâni până la examen, am primit ieri "caietul" cu textele ce trebuie pregătite pentru examen şi din care vom da examenul scris. Peste o săptămână, avem întâlnire cu profa să discutăm pe marginea textelor. Suntem patru cei care susţinem examenul pentru trecerea la SAS A. Miercurea viitoare am prezentare finală, în faţa clasei şi am ales ca temă să vorbesc despre România. Poţi alege orice temă doreşti, dar având în vedere că, în continuare, sunt foarte puţini cei care ştiu unde se află România, din ce grup de limbi face parte limba română, şi care identifică România numai cu Ceauşescu, Dracula, Nadia Comăneci şi Ilie Năstase, am decis să nu prezint doar o personalitate românească sau o temă cu iz românesc ci, pur şi simplu, să trec cu ajutorul unei prezentări de tip PowerPoint prin informaţii şi imagini despre reperele geografice, sociale şi culturale ale României care să rămână pe retina şi în urechile colegiilor arabi, europeni, asiatici care ştiu mult prea puţin despre noi, ca popor.

În altă ordine de idei, ieri am avut, după cum bine ştiţi, o zi plină; cursuri, Crucea Roşie, voluntariat pentru ajutor la lecţii. Săptămâna trecută a fost vacanţă iar ieri, au venit, cu mic cu mare, să primescă ajutor la lecţii pentru testele ce-i aşteaptă în zilele ce urmează. Astfel, am reuşit performanţa să nu mă deslipesc de pe scaun, timp de două ore şi să explic cu sârg unei fătuci din clasa a opta, care are test la engleză, mâine, din jumătate de manual. Bineînţeles că engleza nu este punctul ei forte, din păcate, iar temele au fost făcute cu ajutorul rezolvării de la finele caietului cu exerciţii, aşa că lacunele s-au acumulat, iar eu am avut "plăcuta" misiune să fac ceva lumină în căpşorul brunet al tinerei noastre kurde care numai cu gândul la engleză nu era. Până la urmă, am scos-o la capăt, am reuşit să-i clarific nişte reguli de gramatică care trebuie ingurgitate ca atare, chiar din primele ore de engleză; iniţial, fătuca a dat vina pe diferenţele lingvistice dintre noi (ea poate fluent suedeză, eu engleză, ea se chinuie în engleză, eu în suedeză) şi mi-au trebuit câteva minute bune să o fac să înţeleagă că dacă se concentrează şi lucrează constant la engleză poate înregistra progrese, că la gramatică e ca şi la matematică, dai peste reguli, pe care le iei ca atare şi ţi le însuşeşti. E adevărat, limba maternă o deprinzi de la sine şi apoi te chinui să-i înveţi regulile gramaticale; în cazul unei limbi străine, cu cât înaintezi în vârstă, cu atât devine mai complicat să înveţi limba, prin conştientizarea regulilor şi, apoi, prin automatizarea structurilor. Plus că ai nevoie şi de talent; poţi învăţa o limbă de nevoie, că te afli în ţara respectivă, şi cu minim sau maxim efort, o deprinzi până la urmă, sau o înveţi din plăcere şi pasiune.

Buuun, toată polologhia asta ca să o fac să înţeleagă două reguli simple: diferenţa dintre DO (forma verbului to do, care se foloseşte la toate celelalte persoane, în afară de pers a III-a sg) şi DOES (forma verbului to do care se foloseşte la pers.a III-a sg) şi că după prepoziţie verbul este folosit întotdeauna cu formă de -ing.

Ce a fost şi mai amuzant, la un moment dat, o ajutam la o traducere a textului din carte, din engleză în suedeză, ei i s-a părut un cuvânt tradus de mine că nu sună bine şi s-a uitat în jur, după un suedez, ceva, care să-i clarifice mai bine propoziţia. Şi a dat cu ochii de Fredrik, directorul adjunct al şcolii respective, care se afla în trecere, cu treburi administrative. Cu dezinvoltură, l-a strigat şi i-a cerut ajutorul. Eu am făcut ochii mari, ştiam cine este (că am avut plăcerea să-l cunosc la şedinţa de pe 14 septembrie, cu noi toţi, cei care ajutăm la lecţii în cadrul şcolii pe care o conduce); omul s-a apropiat, precipitat, şi-a aruncat ochii peste propoziţia cu pricina şi a tradus-o întocmai ca şi mine, motiv de jubilare pentru mine şi de mai multă mirare pentru ea.

Oricum, relatarea asta conduce la două concluzii: una, eu, ca emigrant, vorbitor de suedeză scâlciată, momentan, trebuie să fiu extrem de răbdătoare şi perseverentă, să-i conving că eu ştiu bine engleză chiar dacă explicaţiile mele în suedeză au rezonanţă scâlciată (mă refer că şi lookul şi accentul meu mă dau drept vorbitor de suedeză la mâna a doua :)), iar a doua concluzie, copilul suedez, indiferent că e pripăşit în Suedia sau are rădăcini neaoşe, capătă aceeaşi dezinvoltură în a se adresa autorităţilor şcolare şi dascălilor. O fi bine, o fi rău, ştiu doar că subiectul ăsta naşte multe discuţii fierbinţi printre noi, emgranţii, care vrem să accedem la un post de profesor pe tărâm suedez, rămânând uimiţi, ca să nu spun contrariaţi, având în vedere backgroundul nostru strict şi sever cu privire la educaţia din şcoală şi la relaţia profesor - elev.