Cu trenul prin Stockholm

Cum am mai precizat şi cu altă ocazie, Stockholmul, ca oraş, este, în fapt, o regiune administrativă (Stockholm län) alcătuită din Stockholm City (Stockholms stad în suedeză) şi 25 de comune. 

Aşadar, Stockholmul (întreaga regiune administrativă) se întinde pe o suprafaţă de 6 519 km pătraţi  (vs Bucureşti cu o suprafaţă de 226 km pătraţi :)) şi este subdivizat în unităţi teritorial administrative distincte cărora le sunt arondate şcolile primare, serviciile sociale, culturale şi de agrement din zonele aferente.

Distanţele dintre comune sunt mari, astfel că pendeltågul (trenul) a fost gândit ca o soluţie viabilă, de scurtare temporală a distanţelor.

Ca să ajungi dintr-o comună în alta, poţi face şi 2-3 ore cu trenul şi autobuzul. M-a amuzat o discuţie odată dintre două doamne: o irakiancă îi povestea unei suedeze că are doi copii care locuiesc cu ea în Suedia. Fata locuieşte într-un orăşel din sud, la câteva sute bune de kilometri de Stockholm iar băiatul în Stockholm, în comuna vecină cu cea în care locuieşte ea, numai că până la băiat trebuie să schimbe 3 mijloace de transport, făcând per total în jur de 3 ore. Femeia se plângea suedezei cât de departe sunt copiii ei de ea şi a fost destul de mirată când suedeza a izbucnit în râs când a auzit că se plânge de cei în jur de 20 de kilometri pe care trebuie să-i parcurgă din Handen până în Alby, la băiat. Şi asta în condiţiile în care se călătoreşte cu trenul şi există intervale orare bine stabilite, respectate cu sfinţenie. Inconveninentul este, într-adevăr, faptul că legăturile în afara orelor de vârf şi în week-end-uri nu sunt foarte bune, trenul circulând odată la 20 de minute iar autobuzele având diferenţe chiar şi de jumătate de oră între ele. De aici rezultă şi parcurgerea temporală a celor 20 de km în aproape 2-3 ore.

La început, mi s-a părut destul de ciudat să circul în cadrul aceluiaşi oraş cu trenul (pendeltågul e, de fapt, un fel de tren de navetişti, în condiţii occidentale). Este compus din 2 vagoane lungi, deschise, în care se poate circula de la un capăt al altuia al vagonului, în căutare de loc preferat. Există locuri special amenajate pentru cărucioare, persoane cu handicap, bagaje şi biciclete, la fiecare capăt al vagonului. În timpul orelor de vârf se stă şi în picioare, pe interval, în rest există arhisuficiente locuri pentru toată lumea.

În week-end, seara, există personal de la security ce se plimbă de la un capăt al altuia al vagonului pentru a supraveghea atmosfera adolescentină şi turistică, uneori prea veselă, prea îmbibată. Nu am fost martora niciunui fel de incident, semn clar că băieţii şi fetele de la security îşi fac temele cum trebuie :)

În timpul orelor de vârf, trenurile sunt suplimentate, astfel încât sunt ore la care la fiecare 4 minute pleacă câte un tren în aceeaşi direcţie. În afara orelor de vârf se ajunge şi la distanţe temporale de până la jumătate de oră.

În condiţii meteorologice vitrege, când se întâmplă să mai cadă fire sau stâlpi, se produc întârzieri şi, eventuale dereglări ale traficului, anunţate în timp real pe internet şi în staţii, la difuzoare şi afişate pe monitoarele de control, încercându-se, acolo unde se poate, suplimentarea cu autobuze pe direcţia respectivă. Dacă nu, aşteptarea următorului tren, în liniştea şi calmul corespunzătoare :))

Staţia de pendeltåg este dotată şi cu cabine de aşteptare, să nu stea călătorul, iarna, să îngheţe pe peron la -15 grade, cabine prevăzute cu monitoare în care se semnalează ora sosirii trenului aşteptat sau eventualele întârzieri.

Teoretic, pe toate mijloacele de transport în comun există controlori, dar până acum m-am "izbit" de ei numai în tren, de două ori, sâmbăta după-amiaza. Pe siteul Stockholms Trafiklokal este menţionat că reţeaua de controlori numără 80 de persoane, aşa că probabilitatea de a te întâlni cu ei este destul de redusă, deşi nu imposibilă, se pare :)

Sunt două lucruri (cărora le voi dedica spaţiu separat de discuţie) care îmi displac total în călătoria mea cu trenul: prezenţa "cântăreţilor" cu repertoriu ad-hoc (mare parte, români) şi a aburilor de alcool ce te curpind într-un dans olfactiv mirabolant, odată cu sosirea week-end-ului. Dar despre subiectele respective, pe larg, în episoadele următoare :))