E toamnă şi ... am revenit!

Poate vă întrebaţi unde am dispărut sau de ce nu am mai scris nimic de atât amar de vreme. Ei bine, nu am dat bir cu fugiţii încă, mă aflu în continuare pe tărâm stockholmian, însă se pare că toamna cu bogăţia ei de zile reci, ploioase, ceţoase dar şi cu multitudinea de activităţi şcolare în care m-am angrenat a pus stăpânire totală pe mine, astfel încât nicio fărâmă de inspiraţie nu a fost lăsată liberă să zburde pe blog întru delectarea simţurilor celor doritori de veşti a la svea.

Doar Mihăiţă la cei trei anişori ai lui a reuşit să-mi smulgă singurul post de pe luna septembrie. În rest, toată concentrarea şi inspiraţia mea au fost absorbite de cursurile în care m-am angrenat cu bună ştiinţă. Deşi nu şi cu multă înţelepciune, pentru că mă văd oarecum strâmtorată de volumul mare de teme şi proiecte pe care trebuie să le duc la bun sfârşit cu brio.

În altă ordine de idei, toamna a început încet-încet să-şi îmbrace hăinuţa multicoloră aşa încât natura cea frumos colorată devine o adevărată încântare pentru ochi şi suflet. Temperaturile extrem de scăzute ale dimineţii (de multe ori ajunse la 0 grade) urcă treptat spre orele amiezii până la 11 grade dar nu reuşesc să depăşească pragul psihologic de 15 grade. Şi asta de mai bine de o lună şi jumătate, de când toamna şi-a intrat în drepturile ei suedeze, pentru că da, aici toamna soseşte de pe la mijlocul lui august şi sălăsluieşte cu consecvenţă până la mijloc de noiembrie.

Au fost zile în care ploaia a pus stăpânire pe natura suedeză pe care a udat-o din belşug, pregătind-o de schimbare, de acceptare a hăinuţei ruginii ce va marca un nou început, ce-i drept după o lungă hibernare şi amorţeală a naturii. A plouat nu numai cu stropi mari şi grei, uneori cenuşii, dar şi cu un cocktail de tristeţi, neîmpliniri, dubii, iluzii, dorinţe, speranţe. A plouat din abundenţă dar s-a oprit. Şi astfel am reuşit să revin în peisajul blogosferic. Hăinuţa cea nouă a naturii m-a inspirat să caut bucuria pastelului de toamnă prin lentila fotografică şi s-o captez întru desfătarea simţurilor. Ceea ce voi face şi în continuare. Aşadar, astăzi, voi descinde la o binemeritată plimbare duminicală pentru a surprinde bogăţia de culori tomnatice şi de a v-o reda în stilu-mi caracteristic, cu ajutorul prietenului fotografic fidel.