vineri, 8 aprilie 2011

Automatisme suedeze

Ştiu că nu am mai scris de un car de ani şi că, de fiecare dată, îmi propun dar nu reusesc. Dar tocmai ce am poposit pe blogul Danei, care se hotărâse să ne priveze, de aici înainte, de inspiratele-i rânduri scriitoriceşti, izvorâte dintr-un suflet sensibil dar şi dintr-un simţ critic bine ancorat în realitate. Citind răspunsu-i la încurajarea mea şi nu numai de a continua, am simţit un zvâc revigorant de a posta câteva rânduri şi în căsuţa mea virtuală. Cum bine m-a sfătuit, şi anume să-mi notez idei şi gânduri şi să le reiau când găsesc mai mult timp, mi-am adus aminte că dimineaţă, am asistat la o întâmplare neobişnuită, greu de imaginat că poate fi pusă în practică mai ales pe alte tărâmuri mai puţin îndoctrinate când vine vorba de ordine şi civilizaţie (deşi excepţii există, tocmai pentru a confirma regula :)

Aşadar, dimineaţă, la o oră extrem de matinală, coborâsem din tren şi-mi urmam traseul binecunoscut către autobuzul care avea să mă ducă spre locaţia dorită. Am coborât din tren, însoţită de o masă de suedezi care se orienta, grăbită şi, totuşi, ordonată, spre staţia de autobuze. Am urmat şirul indian de suedezi, care se formase, oarecum involuntar, datorită trotuarului îngust şi am purces spre intrarea în autobuz. Care se afla la capăt, staţionar, cu toate usile deschise. De precizat că în Suedia, urcarea în autobuz se face numai pe la şofer, acesta neavând o cabină separată şi fiind înconjurat de aparatele de taxat. Aşadar, taxarea biletului este obligatorie.

Am rămas mută de uimire când am realizat că tocmai mă urcasem într-un autobuz, staţionar la capăt, fără şofer, cu toate uşile deschise. Gestul meu firesc de a taxa biletul la aparatul de taxat s-a încadrat perfect în peisajul de suedezi care urcau în autobuz, ca pe bandă rulantă, toţi făcând acelaşi gest automat, de parcă ne aflam cu toţii în faţa unui şofer invizibil.

Nimeni nu s-a urcat pe la celelalte uşi, nimeni nu a schiţat vreo grimasă de uimire că autobuzul este fără stăpân. Bine, de obicei, suedezii au gesturile atât de înrădăcinate, încât cu greu se pot abate de la ele :) Chiar şi eu am fost atât de suedeză în momentul urcării, ulterior analizând cu atenţie comportamentul tuturor.

În maşina aproape plină de persoane matinale, cu ziare la purtător sau ipoduri furnizoare de muzică şi ştiri, eram în aşteptarea orei potrivite de plecare. Şi, cu doar un minut înainte de plecare, şoferul invizibil s-a dovedit extrem de vizibil, îndreptându-se spre autobuz, cu paşi calmi dar fermi şi cu cheile la purtător, pornind fix la ora programată.

10 comentarii:

salmi spunea...

;) Am si eu din astea, mereu apare cate ceva care ma tot face sa ma minunez de oamenii astia, de societatea asta...am sa incerc si eu sa le adun asa intr-o rubrica.
Foarte fain observat, mai astept postari, mi-a fost tare tare dor sa te citesc. Chiar si asa scurte. Pup, we frumos.

Amelia & Mihai-Stefan CHIRCA spunea...

Vai, ce mult ne place starea asta de normalitate! Si ce bine ne pare sa mai citim "Povesti de departe"!

Svea spunea...

Multumesc Salmi, multumesc, Chirca :) Da, e o stare de normalitate de bun augur, rareori intrerupta de exceptii care nu fac decat sa confirme regula. Voi incerca sa-mi adun gandurile si sa-mi reiau obiceiul scriitoricesc, demult uitat :)

tetris spunea...

Traind pe aici, de cate ori povestesti ceva nu pot sa nu transpun intamplarea in Ro: ce-am face noi, daca intamplarea s-ar petrece aici ...

Bine ai revenit si sper si eu sa te citim mai des

Dana spunea...

Ma bucur ca mi-ai ascultat sfatul, era pacat sa nu mai scrii cand o faci atat de bine....
Interesanta povestea; si pe aici se intampla cam la fel, cu deosebirea ca nu exista aparate de taxat, daca soferul nu este in autobuz il asteptam cuminti si platim cand vine sau cand coboram.

Svea spunea...

Merci mult, Tetris! Şi eu am încercat s-o transpun, deşi mi-am propus să nu fac comparaţii de niciun fel, dar deh :)

Da, Dana şi îţi mulţumesc!
Deci se poate şi în alte părţi! Şi eu care credeam că doar automatismele suedeze funcţionează cu precizie. Ce bine!

Poppy spunea...

Clasic suedez. Mi s-a intamplat si mie de multe ori si a devenit automatism chiar si pentru mine, ba mai mult, cred ca a devenit normalitate. Si ma bucur nespus :)
Frumos spus Svea, mai vrem!

Svea spunea...

Poppy! Da, clasic suedez, desi nu chiar in toate zonele! :) Dar, oricum, ma bucur ca e asa! Pentru mine e o normalitate mult dorita si indelung asteptata! :)
Multumesc pentru incurajari! Poate ca odata cu venirea primaverii reusesc sa (re)nasc si eu mai multe postari :)

Raluca spunea...

Tot ce ai scris ar trebui citit si pus in aplicare si prin alte locuri unde nu se respecta nimic.Ce este la voi,inseamna civilizatie.Imi place ca esti in ton cu primavara,ai avut grija sa schimbi decorul,care este superb.Ai multa imaginatie in tot ce faci.

Ninulescu spunea...

Eu inca sper ca in timp si dupa ce mult mai multi cetateni de origine Romana vor merge in Suedia ai vom schimba.
Si Italienii erau asa... inainte de exodul Romanilor, dupa exod si-au pus si ei incuietori duble la usi, portofelul il tin in buzunarul de la piept, si masinile au 2-3 alarme... Deci se poate daca e vointa .