În urmă cu 10 ani scriam așa în prag de primăvară. Anul acesta, 1 martie mă prinde în vacanța de sport a suedezilor, vacanță pe care au obiceiul să o petreacă în natură, în pădure sau în stațiunile de ski.
Cum îmi place mult natura și m-am aclimatizat foarte bine din punctul ăsta de vedere, am profitat de ziua liberă pentru a o petrece în soarele îmbietor de început de martie, la o lungă plimbare printre copaci și apă. Calendaristic, 1 martie reprezintă și pentru suedezi prima zi de primăvară, însă poziționarea Suediei în nordul Europei și întinderea ei pe cei 1572 de km de la nord la sud face ca natura suedeză să renască treptat și cu întârziere față de alte țări europene. Suedezii nu sărbătoresc însă venirea primăverii în martie și nici Mărțișorul nu prezintă vreo semnificație pentru ei. Natura nu se grăbește nici ea să fie darnică în frunze și flori nici măcar de Paște, când suedezii preferă să împodobească crenguțe cu pene colorate pentru un plus de culoare și veselie.
Ultimele primăveri stockholmiene au fost precedate de ierni atipice și, prin urmare, semnele primăvăratice de 1 martie au fost resimțite și pe tărâm suedez. Prilej de bucurie și de tristețe în același timp, dacă ne gândim la consecințele climaterice. Anul acesta, am avut parte de o iarnă bogată în grade pe minus și cu zăpadă din abundență. Iar acum, în prag de martie, a fost nevoie doar de o săptămână cu soare și temperaturi prietenoase ca ghioceii și anemonele de iarnă (Eranthis hyemalis) să ne încânte cu căpșoarele lor albe și galbene.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu