De Midsommar se sărbătoreşte mijlocul verii, solstiţiul de vară (cea mai lungă zi din an). Este o sărbătoare a verii, a bucuriei, a poftei de viaţă şi a romantismului. În Suedia, în ziua solstiţiului de vară sunt aproximativ 17 ore de lumină pe zi în zonele sudice ale ţării şi chiar 24 de ore de lumină în regiunile din nordul extrem – unde turiştii merg să vadă „soarele de la miezul noptii”. Poate tocmai de aceea Midsommar-ul este aşteptat cu atâta nerăbdare, ca fiind cea mai lungă zi a anului şi, teoretic, şi cea mai caldă :))
Sărbătoarea nu are dată fixă dar cade, de obicei, în weekend-ul cel mai apropiat de solstiţiul de vară. În Suedia, Midsommarafton şi Midsommardagen se sărbătoreau, în trecut, pe 23 şi pe 24 iunie, dar din 1950, se sărbătoresc numai vinerea şi sâmbăta predecesoare, între 19 şi 25 iunie. Este cea mai importantă sărbătoare de peste an (potrivit vechilor tradiţii suedeze, miezul verii este perioada cea mai fertilă a anului) şi este serbată, în mod tradiţional, prin dansuri, cântece şi voie bună în jurul unui stâlp (majstång - stâlp de mai sau midsommarstång) special ornamentat cu flori şi ramuri.
Există voci care afirmă că termenul majstång provenine fie de la arhaismul maj - înfrunzit sau de la maj - luna mai). Alte surse susţin că acest stâlp, midsommarstång, este doar o adăugare la sărbătoarea iniţială şi că a fost preluat de la comercianţii germani care îl numeau majstång şi care au fost nevoiţi să înalţe stâlpul florilor (fertilităţii) în luna iunie, deoarece clima Suediei face imposibilă găsirea, din ambundenţă, în luna mai, a ramurilor şi a florilor. Cu toate acestea, el a continuat să fie denumit majstång, în prezent fiind cunoscut şi drept midsommarstång (stâlpul de midsommar).
Mijlocul verii este considerat a fi, încă din timpuri străvechi, perioada cu încărcătura magică cea mai puternică, prielnică pentru aflarea viitorului. Tradiţia spune că, pe vremuri, fetele culegeau, în tăcere, floare cu floare şi îşi făceau un buchet pe care şi-l puneau sub pernă pentru a-şi visa ursitul, obicei similar, de altfel, cu cel de la noi din noaptea de Sânziene (24 iunie), dovedind rădăcinile comune ale miturilor străvechi.
În trecut, se credea că ierburile culese în timpul solstiţiului erau miraculoase, iar apa de la izvoare era tămăduitoare. Oamenii puneau ierburi pe case şi hambare pentru belşug şi sănătate; această tradiţie veche continuă şi astăzi, chiar dacă a devenit, mai mult, un obicei străvechi, căruia i s-a pierdut din semnificaţia iniţială.
Mâncarea specifică acestei sărbători este heringul conservat care se prepară cu sos de smântână, ouă fierte şi ceapă verde şi se serveşte cu cartofi noi, fierţi întregi. Nu lipseşte de la sărbătoare nici aroma berii sau a rachiului de cartofi, dar nici desertul de căpşuni proaspete.
Puteţi citi, mai jos, despre tradiţiile legate de solstiţiul de vară, din alte ţări, inclusiv din România.
Puteţi citi, mai jos, despre tradiţiile legate de solstiţiul de vară, din alte ţări, inclusiv din România.
http://www.stirilocale.ro/buzau/Record_de_vizitatori_la_deschiderea_targului_Dragaica_IDN904163.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu