Şi afară plouă, plouă...

Când am venit aici, în Stockholm, ştiam că o să-mi fac prieteni noi, că o să-mi schimb unele dintre obiceiurile mai vechi, în funcţie de noile circumstanţe ş.a.m.d. Eram pregătită, sufleteşte. Şi, totuşi, pe parcursul acestor câteva luni petrecute în capitala Suediei, din ianuarie până acum, am (re)descoperit trei prieteni, cu care mă ştiam de-o viaţă, vorba aia, dar care şi-au arătat din plin devotamentul faţă de mine. Nu ştiu exact dacă ei se ţin de mine sau eu de ei, un lucru e sigur, am petrecut împreună aproape fiecare zi şi cred că vom fi la fel de legaţi şi de acum încolo, cu o mică pauză, sper eu, în iulie şi august, că până la urmă şi cei mai buni prieteni au nevoie de momente de respiro, pe cont propriu, din când în când. Nu ştiu dacă v-aţi dat seama, dar mă refeream la minunata mea prietenă, haina de iarnă, la prietenul meu de încredere, puloverul călduros şi la statornicele ghetuţe :) Nici acum, în iunie, când aveam speranţa că voi petrece zilele de vară suedeză, în compania costumului de baie şi a sandalelor, nu am reuşit să mă despart de bunii mei prieteni iernatici. Poate vă întrebaţi cine ne forţează să ne petrecem atât de mult timp împreună. Ei, bine, cele 10-15 grade care ne ţin companie de aproape două săptămâni şi care mă fac să mă zgribulesc zilnic şi să mă adăpostesc la căldura binecuvântată a hainei ciclamen care face casă foarte bună cu umbrela bleumarin, de căpătat, ce-i drept. Acum două weekend-uri, m-am minunat dar şi bucurat, în acelaşi timp, de cele 25 de grade, într-o lungă plimbare prin parcul naţional Tyresta. În timpul plimbării, lungi de circa 15 kilometri, aproape că ne-am ales cu insolaţie, iar Vali, cu pielea lui mai sensibilă, cu gâtul şi faţa bronzate. Acum, în timp ce tremur de frig  în casă (fiind iunie, caloriferele nu mai sunt calde, deşi acum două săptămâni, când erau 25 de grade afară, ele încă mai erau călduţe; deci există şi la ei anomalii de ordin administrativ :) mă gândesc şi tânjesc după vremea minunată de care am avut parte nu cu mult timp în urmă şi aştept cu înfrigurare :) Midsommar-ul (solstiţiul de vară) (sărbătoare extrem de importantă şi omagiată pe tărâmul suedez; voi povesti pe îndelete la momentul oportun) după care, se spune că vremea se va încălzi şi vom putea vorbi şi la propriu, de vara ... suedeză. Până atunci, timp de încă o săptămână, va trebui să mai îndurăm ploaia care a pus stăpânire pe Stockholm, încă de săptămâna trecută.

Tocmai am deschis pagina oficială a institutului meteorologic suedez unde am putut citi că anul acesta, vara a debutat cu temperaturile cele mai scăzute din ultimii 50 de ani. Aşadar, dacă şi ei o spun/se plâng, înseamnă că nu sunt eu cârcotaşă, având în vedere că în România să spui vară, căldură înseamnă să te referi la temperaturi mai mari de 30 de grade. Tot pe aceeaşi pagină, există o rubrică în care sunt trecute în revistă cele mai scăzute şi cele mai ridicate temperaturi din luna iunie, de-a lungul vremii, după cum urmează: cea mai scăzută temperatură din Suedia, în luna iunie, a fost de - 9,8 C şi s-a înregistrat în Katterjåkk, pe 2 iunie 1907; cea mai ridicată temperatură din Suedia, în luna iunie, a fost de 38 C şi s-a înregistrat în Målilla, pe 29 iunie 1947. De asemenea, cea mai ploioasă lună iunie (cu un total de 278 mm) s-a înregistrat în localitatea Klövsjö din Jämtland, în 1987, iar cea mai ploioasă zi de iunie a fost 18 iunie 1908, în Härnösand, când s-au înregistrat 187,3 mm.