De ziua numelui...

În urmă cu 41 de ani, pe 7 noiembrie şi respectiv 10 noiembrie, părinţii mei şi-au spus un da hotărât în faţa ofiţerului stării civile şi în faţa lui Dumnezeu, un da care a avut o puternică rezonanţă pe parcursul celor 41 de ani petrecuţi împreună la bine şi la rău. Un da încununat, nouă şi zece ani mai târziu, de două roade pârguite între timp, roade extrem de dorite şi preţuite. Roade de noiembrie şi, respectiv, decembrie, când moşul a venit, punctual, în ajun, cu cadoul nepreţuit, mult aşteptat.

Luna noiembrie este o lună de iarnă, de trecere de la haina colorată a toamnei multicolore la cea albă, de nea a iernei friguroase, de poveste. Este o lună scăldată în ploi, ceaţă, burniţă sau lapoviţă, o lună cenuşie, dar totuşi extrem de caldă şi de luminoasă pentru cei care au motiv de sărbătoare. Iar eu am din plin! Pe lângă cele două motive menţionate anterior (şi altele pe care le voi menţiona la vremea lor :)),
8 noiembrie, ziua Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil,  este motiv de mare sărbătoare şi bucurie sufletească pentru cei care le poartă numele, şi mă număr printe fericiţii posesori ai ambelor nume. Aşadar, pentru cei care nu aveau cum să ştie, în spatele numelui de blog Svea vă întâmpină, cu mult drag, de ziua ei onomastică, Gabriela Mihaela :))

Ţin foarte mult la ambele nume, deşi se sărbătoresc în aceeaşi zi, motiv de surprindere pentru mulţi că am fost botezată cu ambele nume, dar motiv de dublă bucurie pentru mine, pentru că tata şi-a dorit să fiu Gabriela, iar după naşă, am devenit şi Mihaela.