Despre examenele vieţii :))

Am dispărut o perioadă de pe blog, recunosc! Nu, nu am abandonat hobby-ul de a scrie pentru voi, cei care vrei să aveţi idee ce mai fac, cum îmi mai e sau, pur şi simplu, mi-aţi descoperit gândurile şi peripeţiile de pe tărâm suedez şi mi le urmăriţi cu consecvenţă!

Deşi mi-am făcut cont şi pe blogger, tocmai pentru că blogul meu de pe weblog este în întreţinere de mai bine de o lună, iar în ultima perioadă este în imposibilitate de abordare şi de către utilizatori şi de către vizitatori, nu m-am învrednicit să mai postez măcar câteva rânduri la ceva intervale. M-am lăsat acaparată complet de examenul pe care l-am susţinut săptămâna aceasta şi pe care, am şi aflat deja, că l-am luat. Aşa că de pe 30 noiembrie încep, oficial, următorul nivel, SAS A.

Am fost extrem de inspirată să accept oferta profesoarei de a susţine examenul în luna noiembrie, câştigând, astfel, timp dar şi un frumos cadou de ziua mea care stă să bată la uşă :) dar şi de mult aşteptatele sărbători de iarnă.

Am fost extrem de stresată pe toată perioada de susţinere a examenului. Am avut de pregătit, timp de două săptămâni, o temă "Vad väljer du?" (Ce alegi?), temă ce stă la baza textelor ce trebuie pregătite pentru examen. A fost o temă generoasă şi frumoasă care mi-a dat posibilitatea să obţin MVG (punctaj maxim) la proba de înţelegere a textului.

În ceea ce priveşte proba scrisă, am avut de ales între patru teme, să scriem o povestire, un articol, despre o dezbatere sau o cronică. Fiecare tip de compunere avea o temă aferentă. Eu mi-am ales Konsten att ta det lugnt (Arta de a o lua mai uşor/domol / Arta de-a nu te pierde cu firea) şi am vorbit despre stres. O temă generoasă, de altfel, m-am întins pe patru pagini şi jumătate timp de 2 ore şi 20 de minute. Despre stres poţi scrie sute de cărţi, nu că nu s-ar fi scris deja :)) Dar timp de 2 ore şi ceva am fost obligaţi să scriem o cronică despre stres ce trebuie inclusă într-un ziar pentru tineri. Aşadar, m-am concentrat, mai mult, pe stresul pe care îl întâmpină tinerii şi copiii în ziua de azi, am subliniat faptul că în prezent nu mai pare atât de ciudat faptul că vârsta la care oamenii devin stresaţi a început să scadă vertiginos. Astăzi, auzim şi copii de 8-10 ani care se plâng că sunt stresaţi, indiferent că stresul lor este dat de condiţiile grele de viaţă, război sau tragedii în familie sau pur şi simplu de teribilismul vârstei de a avea haine şi obiecte la modă, de a fi în compania anumitor persoane etc. Apoi am analizat câteva motive de stres la copii şi adolescenţi şi, pe final, am venit cu sfaturi de combatere a stresului (erau cerinţe obligatorii).

La proba de ascultare a unui text şi de comentare pe marginea lui, profele ne-au ales un text despre un cuplu care este împreună de aproape un an şi care află că el suferă de cancer. În text se vorbea despre frământările celor doi şi, la final, despre decizia lor de a fi împreună şi de a se căsători în ciuda faptului că el mai avea, poate, doar câteva luni de trăit. Cerinţa era să înţelegem despre ce este vorba în text şi să comentăm cu un partener de discuţie, în timp ce profele ascultă şi analizează prestaţia noastră. Textul nu a fost dificil de înţeles, din contră, dar subiectul a fost destul de ciudat, mai ales că Iwona, colega mea şi partenera mea de examen, a trecut printr-o situaţe similară nu cu mult timp în urmă şi de-abia a reuşit să facă faţă probei. A parat foarte mult, a înţeles textul şi a comentat bine, dar la final, lacrimile i-au năvălit pe obraji când am fost întrebate, noi cum am reacţiona într-o astfel de situaţie. Ce-am alege? Şi ea, atunci, a mărturisit că a trecut printr-o situaţie similară şi poate vorbi despre tema asta din proprie experienţă. Atunci şi-au dat şi profele seama că nu au fost foarte inspirate când au ales subiectul cu pricina, dar până la urmă, examenele şi cursul, în sine, se bazează pe situaţii reale de viaţă.

Tot ce pot spune e că am avut noroc să aflu rezultatul foarte repede pentru că, ieri, la ora de conversaţie cu profa, când trebuia să ne aducă la cunoştinţă părerea ei despre prestaţia noastră în timpul prezentării finale dinaintea examenului, când a trebuit să prezentăm o temă în faţa clasei, colega mea, Iwona, i-a spus că săptămâna viitoare când se dau, oficial, rezultatele, ea este plecată în Polonia. Profa a fost foarte drăguţă şi i-a spus că se poate duce liniştită acasă să-şi rezolve problemele, pentru că a luat examenul şi s-o aştepte după ore să-i dea şi foaia cu rezultatul oficial. Iniţial, am întrebat-o şi eu despre mine dar nu mi-a spus decât să stăm fără grijă în weekend şi atât. Aşadar, am rămas şi eu să-i ţin de urât Iwonei în aşteptarea rezultatului oficial şi am constatat cu stupoare şi cu mare bucurie că a venit şi cu rezultatul meu. Chiar i-am spus că mi-a făcut o mare surpriză şi acum pot să-mi sărbătoresc ziua de naştere în linişte :))

Bun, încă o victorie binemeritată, încă o luptă dusă la bun sfârşit, rămâne de văzut când voi câştiga şi bătălia finală! :)) Până atunci, SAS A veeeeeniiiiiiim!!!! :))