Toate-s vechi şi nouă-s toate...

A mai trecut o săptămână de chiul de pe blog :( Ştiu şi-mi fac mea culpa, dar asta e. Stau mult la şcoală, mult pe drum, am de citit o groază, la care se adaugă activităţi casnice, personale şi culturale. Iar consemnarea lor pe blog rămâne pe ultimul loc. Dar ştiu că sunteţi dornici de veşti noi şi nu numai şi, atunci, e musai să-mi fac timp şi de actualizat blogul. Un prieten chiar mi-a atras atenţia că se cam învechise orezul cu lapte :)) A fost o remarcă super tare, pentru care îi mulţumesc :))

Dar să trec un pic în revistă săptămâna care stă să se încheie. Lunea e o zi extrem de lungă. Plec la 7 dimineaţa şi mă întorc de-abia la 9 seara. În timpul ăsta, cursuri, ore de conversaţie la Crucea Roşie, voluntariat la Jordbromalmsskola plus drumurile dintre ele. Marţi - şcoală, miercuri - şcoală, joi, pe lângă şcoală şi aflarea câştigătorului premiului Nobel pe anul 2009 am fost şi la operă. Un coleg de grupă joacă ca figurant în opera Xerses, prilej cu care a avut vreo 40 de bilete gratuite la repetiţia finală dinaintea premierei. Aşadar, şi-a invitat cunoscuţii şi colegii de grupă, joi la ora 12. A fost o experienţă interesantă; e prima dată când merg la opera din Stockholm, care este un pic mai impunătoare decât cea din Bucureşti :); cu ocazia asta, am experimentat şi ceva rău de înălţime, având locuri la balconul trei.

Genul îmi este extrem de familiar, obişnuiam, în liceu, să mă duc la operetă cu tatăl meu, iar în facultate, la operă, fie cu Vali, fie cu prietenele. Mi-a plăcut mult; opera se joacă în limba italiană, cu subtitrare în limba suedeză.

Vineri am aflat că am fost propusă pentru examenul din luna noiembrie şi am acceptat să-mi fac cadou de zi onomastică dar şi de cea de naştere, trecerea la nivelul următor de aprofundare a limbii suedeze. Ei, ce ziceţi, m-am gândit bine, nu? :)) Şi mai sunt şi optimistă, aşa-i? Hehe, voi vedea ce se va mai întâmpla, dar nu am de ales, trebuie să mă mişc repede, dacă nu vreau să mor de foame pe aici :))

În altă ordine de idei, week-end-ul a debutat promiţător, cu o foarte lungă plimbare, la pas, prin centrul Stockholmului. Vremea a ţinut cu noi. Cele 8 grade au fost acompaniate de soarele călduţ de toamnă, ce ne-a încălzit paşii de-a lungul plimbării noastre prin oraş. Plimbarea a fost prilejuită de revederea prietenului nostru cu un bun prieten de-al său, italian, stabilit în Göteborg. Aşa că s-au depănat amintiri şi nenumărate păreri despre fotbal, politică, situaţie economică, culturală, lecţii de vocabular italian şi român, toate susţinute în dulcele grai suedez, prilej de mare bucurie pentru urechile mele avide de noi cunoştinţe aprofundate în mult râvnita limbă suedeză :))

După-amiaza de sâmbătă a culminat cu un binemeritat festin la un restaurant din zonă, unde am servit o minunată supă de fructe de mare. Trebuie să recunosc că până acum am avut buba la cap :)) şi nu doream nici în ruptul capului să mă apropii de acele ineluşe mititele, rozalii, pe numele lor, creveţi (räkor) a căror privelişte mi-a inspirat întotdeauna silă şi dezgust. Tocmai când Vali se pregătea, moraliceşte, să primească porţie dublă de creveţi, printr-un act de curaj, m-am hotărât să gust din animăluţele rozalii, care după ce au aterizat în cavitatea mea bucală, mai cu frică, mai cu disperare :), mi s-au părut extrem de gustoase. Ce feste poate juca ochiul papilelor gustative! Şi cum le-am privat eu, atâta timp, de gustoşii creveţi! Incredibil!! :))