Interrelaţionarea suedeză în mijloacele de transport în comun

Majoritatea emigranţilor (celor forţaţi de condiţii vitrege ale sorţii precum cataclisme şi războaie) cunoaşte foarte puţine despre traiul suedez pe care îl asimilează după ani buni de şedere aici.

Mărturisesc că eram bine informată cu mult înainte de a purcede în călătoria noastră suedeză şi, totuşi, în ciuda cunoştinţelor mele temeinice, cu iz suedez, au existat foarte multe persoane iniţiate deja într-ale suedismelor, fără să fi avut contact palpabil vreodată cu societatea suedeză, care mă avertizau şi instruiau referitor la contactul cultural cu societatea în cauză. Trebuie să recunosc, că dacă în primele minute eram şocato-nedumerită :) de sfaturile pertinente ale diverşilor binevoitori, aveam să mă relaxez imediat şi să mă amuz teribil, în sinea mea, de comicul de situaţie creat :)

Ceea ce vreau să punctez este că, cu tot bagajul meu informaţional, bine împachetat de acasă, tot am ajuns, la faţa locului, să capăt o altă perspectivă şi înţelegere asupra mediului în care am aterizat :)

Bunăoară, suedezii sunt percepuţi ca reci, plictisitori şi, uneori, nepoliticoşi, în relaţiile interumane din autobuz, tren, metrou. Într-un mijloc de transport în comun vei fi întotdeauna surprins de liniştea creată. Dimineaţa devreme, vei vedea feţe blonde absorbite de ştirile proaspete ale dimineţii, de lectura preferată sau de muzica ce răzbate prin căştile care au devenit aproape o uniformă generală pentru suedezul de orice vârstă şi categorie socială.

Cu excepţia celor care călătoresc împreună cu vecini, prieteni sau se întâlnesc incognito cu vreun cunoscut (schimbând astfel impresii pe un ton destul de scăzut şi deloc ostentativ), cei care aduc sarea şi piperul în mijloacele de transport suedeze vor fi, întotdeauna, emigranţii care se vor face cunoscuţi nu numai după fizic dar şi după vorbele (care pe lângă că sunt străine :) vor fi, întotdeauna, dezinvolte, cu intensitate sonoră şi, mai ales, multe :))

Suedezul gândeşte aşa, în mare parte: am fost la serviciu toată ziua, unde am fost obligat să socializez cu colegii şi, în primul rând, să muncesc, acum sunt obosit aşa că cele 30-45 de minute petrecute în autobuz/tren sunt minute de relaxare după o zi de lucru stresantă, când pot şi vreau să stau doar eu cu mine şi să-mi planific, eventual, cum îmi voi petrece după-amiaza şi rezolva restul problemelor personale. Nu am chef de discuţii socializatoare despre vreme cu vecini sau cunoscuţi, aşa că fie închid ochii şi mă prefac că dorm să nu mă deranjeze nimeni, fie mă uit, pierdut, pe fereastră, fie citesc cu interes, fie mă las "asurzit" de muzică :) Bineînţeles că dacă abordezi un suedez, îţi va răspunde politicos (asta mai ales dacă te cunoaşte :)) dar nu va face niciodată el primul pas să te abordeze. Aaa, un lucru important, niciodată să nu spui niciodată :)) Există şanse să te abordeze, doar dacă este "ceva mai mult îmbibat" :)) Atunci, până şi cel mai ursuz suedez capătă valenţe vorbăreţe, partea nostimă e că a doua zi, după ce s-a întâmplat să socializezi cu el, pe motiv de băutură, în ziua precedentă, revine la sobrietatea intangibilă iniţială :))

Aşadar, dacă călătoriţi cu un mijloc de transport în comun suedez şi se întâmplă, pe lângă capetele cufundate în lectura de călătorie şi muzica ce răzbate de la căşti, să auziţi glasuri vesele şi gălăgioase, să vă gândiţi că persoanele în cauză sunt:
a) străini, b) turişti (deci tot străini), c) bete, d) adolescenţi în gaşcă :))
Alte variante sunt excluse :))