De-a primăvara-iarna :)

Vă vine să credeţi sau nu, astăzi am făcut o descoperire de senzaţie! :) Cum discuţiile îndelungate despre vreme nu au cum să mă ocolească, mai ales în această perioadă, şi cum stau mereu cu ochii pe termometru şi pe siteul suedez de meteorologie în aşteptarea zilelor însorite şi înverzite de primăvară, am descoperit că, în fapt, clima, în mare parte temperată, a Suediei şi subartică în munţii din nordul ţării cuprinde cinci anotimpuri: vinter (iarnă), vårvinter (sfârşitul iernii cf. dicţionarului suedez-român, Valeriu Munteanu), vår (primăvară), sommar (vară), höst (toamnă).

Când vine vorba de termeni climaterici, suedeza abundă în termeni specifici pe care alte limbi nu îi posedă. Să începem cu vårvinter, termen ce desemnează perioada de trecere de la iarnă la primăvară şi care poate fi considerat şi ca anotimp de sine stătător :) În sfârşit, am găsit şi eu explicaţia şi, mai ales, anotimpul reprezentat de lunile martie şi aprilie în Suedia :) Aceste două luni clar nu pot fi considerate luni de iarnă din cauza trecerii bruşte, uneori zilnice, de la plus la minus, dar nici luni de primăvară autentică, din cauza lipsei de verdeaţă şi miros proaspăt de flori primăvăratice :) Aşadar, vårvinter este termenul ce descrie perfect starea climaterică actuală de pe meleaguri suedeze.

Tot scormonind după explicaţii aprofundate, am descoperit un material interesant:
http://www2.hu-berlin.de/ksdp/download/RIESSLER2001b.pdf, mai ales pentru cunoscătorii limbii suedeze :) pe care îi şi invit la o parcurgere fugitivă sau detaliată, după timpul şi interesul fiecăruia.

Pe scurt, materialul prezintă explicaţia etimologică şi etnologică a termenului vårvinter, "vinovaţi" pentru introducerea lui în limba suedeză şi norvegiană fiind laponii care, în credinţa populară, împart lunile anului în opt anotimpuri: vårvinter (martie-aprilie), vår (mai), vårsommar (iunie), sommar (iulie), höstsommar (august), höst (septembrie-octombrie), höstvinter (noiembrie), vinter (decembrie-martie), dar şi  finlandezii care au prezenţi în vocabular toţi termenii mai sus menţionaţi, pe acelaşi considerent. Singurul termen care s-a impus şi scriptic, cu mai multă autoritate, fiind prezent în Dicţionarul explicativ al limbii suedeze, este vårvinter a cărui necesitate lingvistică este dată de desemnarea unei perioade îndelungate (martie-aprilie), distincte ca temperatură, ce se situează la graniţa celor două anotimpuri.