A trecut ceva timp de când n-am mai scris nimic. Din lipsă de inspiraţie, provocată de mult stres. Nu că până acum n-aş fi avut multe perioade stresante, dar de data asta, m-am confruntat cu o situaţie tipic românească, aş putea spune, aici, pe tărâm stockholmian, unde corectitudinea şi dreptatea se vor la ele acasă. Se mai întâmplă şi greşeli sau situaţii penibile, bazate pe erori umane, dar în procentaj redus că, până la urmă, nu există pădure fără uscături. Din nefericire, nu ştiu cum fac dar nu reuşesc să le ocolesc. Pe ele, uscăturile din sistem.
De felul meu, sunt o persoană calculată (poate nu par întotdeauna sau poate, uneori, par prea mult) şi măsor de multe ori înainte să iau o decizie. Eram extrem de conştientă şi bine informată înainte de a porni la drum stockholmian şi, totuşi, destinul mi-a jucat feste. Nu foarte mari, puteţi spune, la câte grozăvii se întâmplă pe lumea asta! Dar îndeajuns de sâcâitoare şi perturbatoare când te gândeşti s-o iei de la capăt, pe forţe proprii, într-o ţară străină, pentru a-ţi satisface visele şi năzuinţele personale, pe deplin asumate, de altfel şi vrei s-o faci cât mai repede.
De fiecare dată, până acum, la fiecare pas hotărâtor din birocraţia suedeză, am întâmpinat probleme. Se ştie că Suedia este o ţară relativ greu de abordat, pentru că trebuie să te supui sistemului şi mentalităţii bine înrădăcinate. Acesta este şi unul dintre motivele pentru care am ales această ţară. Că mă identific cu mentalitatea. Şi pentru asta am şi aşteptat şi am cântărit bine înainte de a face pasul, încercând să acumulez cât mai mulţi aşi în mânecă, doar-doar o fi drumul mai lin. Lin nu a fost, nici extrem de întortocheat, pentru că am ceva aşi acumulaţi. Dar dacă nu-ţi cunoşti drepturile şi nu lupţi pentru a nu-ţi fi confundate drepturile de emigrant din UE cu cele ale emigranţilor de pretutindeni, pierzi foarte mult timp şi nervi. Că deh, nu e interesul nimănui să te integrezi tu în sistem la timp. Plus că funcţionarii suedezi cunosc, mai degrabă, cu ochii închişi, drepturile emigranţilor somalezi, irakieni etc decât cele pe ale românilor din Uniunea Europeană.
Dar să revin la cea de-a treia situaţie birocratică suedeză care mi-a dat ceva palpitaţii şi care m-a făcut să mă simt mult mai aproape de România :) Vă povesteam aici (la comentarii) despre păţaniile mele anterioare cu funcţionarii suedezi, aşa că acum mă voi referi la cea mai nouă aventură birocratică de pe tărâm stockholmian. Este vorba despre admiterea la studiile de completare pentru a deveni profesor cu drepturi depline in Suedia. Paşii sunt relativ simpli :) dar de durată, după cum urmează: obţii număr personal de Suedia, îţi traduci actele de studii universitare din ţara de provenienţă, le depui la Högskoleverket, aştepţi între 4-6 luni (6 luni în cazul meu, că am prins perioada de vară) ca să ţi le verifice şi să primeşti hârtia de autentificare a studiilor, în timpul ăsta te înscrii la Komvux normal sau la SFP (Svenska för pedagoger = suedeza pentru profesori) pentru a învăţa limba suedeză pentru nivel academic şi pentru a intra în posesia diplomei de SAS B care-ţi dă dreptul să te înscrii la orice curs universitar sau nu.
Buun, odată ce am terminat SAS B (la nivel intensiv), am urmat procedura firească de a mă înscrie la ULV sau KPH (studii de completare pentru profesorii străini sau cei care au absolvit o facultate de profil la ei în ţară şi vor să predea în Suedia dar nu au făcut-o vreodată; se poate şi aşa): am depus dosarul (cei care studiază suedeza la SFP pot opta pentru trimiterea dosarului prin proful de la cursul de SAS B - ceea ce am şi făcut, de altfel. Am trimis dosarul până pe data de 15 aprilie, ca să fie mai sigur, deşi cei de la SFP pot opta pentru ULV şi după această dată oficială de înscriere pentru orice curs de toamnă, rămânând să trimit şi diploma de SAS B imediat după ce am obţinut-o (am dat examenul la sfârşitul lui aprilie şi am obţinut-o după două săptămâni). Între timp, pe 26 mai am primit răspuns scris de la ULV că am aplicat la ei şi că deocamdată nu mă pot admite că nu au diploma de SAS B dar că pot s-o trimit în continuare şi când vor intra în posesia ei, mă vor admite. A doua zi, după primirea răspunsului, am fugit la facultate să i-o dau profesorului personal, pentru mai multă siguranţă. Era la cursuri, aşa că i-am lăsat-o secretarei. Şi am aşteptat toată vara hârtie de la ULV cu răspunsul final de admitere. Am stat eu cu inima strânsă şi cu o presimţire ciudată; am aşteptat cuminte, dat fiind faptul că de la sfârşitul lui iunie până pe la jumătatea lui august este vacanţă, dar până la urmă, la începutul lui august, m-am alertat şi am încercat să-i contactez. După mailuri automate în care se specifica să revin pe 16 august, după vacanţă, am reuşit pe 9 august dimineaţă, după multe apeluri, pentru că suna ocupat, să iau legătura cu un responsabil de la facultate căruia i-am expus problema mea. Respectiva doamnă a promis că ia legătura cu profesorul responsabil cu astfel de probleme şi mă anunţă telefonic, în câteva minute. Cele câteva minute de aşteptare au fost curmate de o veste şoc: Daniel, profesorul căruia îi trimisesem actele şi-a făcut datoria, trimisese hârtia de SAS B lăsată secretarei (cei de la ULV o primiseră) dar, în schimb, afirmau că dosarul meu nu există. Că nu au primit nimic de la Daniel, în afară de hârtia respectivă. Şi ca atare, nu puteam să fiu admisă, în lipsa dosarului de aplicare la studiile respective. M-au căutat în baza lor de date şi nu figuram înscrisă în ultimii doi ani. Moment şoc pentru mine: pentru că pe masă trona hârtia de la ei, primită cu trei luni în urmă, în care-mi confirmau primirea actelor, verificarea lor şi admiterea în momentul în care soseşte diploma de SAS B. Şi eu în receptor primeam o veste care nu concorda absolut deloc cu ceea ce percepeam vizual. Pe tărâm românesc, aş fi elucidat misterul cu gândul la pile, mânării, şpagă (ştiu, e pleonasm :), dar aici, unde băieţii cu părul blond şi cu ochi albaştri se laudă cu altruismul şi corectitudinea tipic suedeze, nu mi se lega treaba. Şi astfel am purces la o discuţie de vreun sfert de oră, descinsă parcă din teatrul absurd, în care eu pledam pentru locul meu la curs, obţinut în urma admiterii şi a dovezii palpabile din faţa ochilor, iar profesorul cu o voce iritată şi cu destul de multă neîncredere în buna mea credinţă, mă trimitea la plimbare şi la o îndelung aşteptată aplicare pentru cursurile din primăvară. Pe motiv că eu nu figurez în sistemul lor şi doar hârtia de SAS B primită de la Daniel nu e suficientă. Cu alte cuvinte, cucoană, nu eşti prima căzută din copac care nu citeşte cum se cuvinte instrucţiunile de aplicare la cursuri şi se trezeşte tam-nesam să aplice în necunoştinţă de cauză. Aşa că, ia fă bine şi scuteşte-mă de momentul penibil şi holbează-te eficient pe site, bagă la cap ce trebuie să faci ca să aplici corect şi ne vedem (auzim) la primăvară.
Norocul meu că suedezul nu e neam prost şi se pretează la aşa zise explicaţii pentru tâmpiţi şi timp de vreo 15 minute în care el îmi explica că nu se poate, nu am dosar la ei, să aplic la primăvară, eu nu şi nu, că am fost admisă, Daniel a trimis dosarul, am dovada primirii lui de către ei, deci vreau loc, vreau dreptate. Până la urmă, dracul nu a fost atât de negru, se pare că nici suedeza mea şi nici puterea mea de convingere, că am reuşit să-l determin să trimit din nou actele şi să ajungă la el până pe 16 august când începea oficial serviciul, ca el să le verifice şi să ia o decizie.
Sinceră să fiu, atât de şocată şi de nervoasă am fost, că săptămâna respectivă m-am perpelit, fel şi chip, emiţând tot soiul de scenarii plauzibile sau nu pentru a intui cât de cât decizia. Nu speram să mai apuc loc din toamnă (iniţial mi-a spus că locurile sunt ocupate şi nu are cum să mă ajute), dar decizia pozitivă a venit într-o zi de marţi, pe 17 august. Să mai zică cineva ceva de cele trei ceasuri rele :) Asta după ce am hotărât să-l bombardez şi cu mail martor al dovezii mele scanate dar şi să mă duc personal la facultate să-i înmânez dosarul. Cum era în vacanţă, l-am lăsat unui coleg. Moment maxim de stres şi de totală neîncredere că va mai intra vreodată în posesia lui. Sau să spună că nu, dacă era de rea-credinţă. Aşa că rămân la convingerea că ce s-a întâmplat a fost o simplă eroare (nu am cum să mi-o explic) dar simplă eroare nu vreo mânărie sau ceva. Sper.
Cert e că acum sunt înscrisă la studiile de completare şi mâine la ora 9.00 mă prezint pentru cursul introductiv. Vă ţin la curent! :)
Dar să revin la cea de-a treia situaţie birocratică suedeză care mi-a dat ceva palpitaţii şi care m-a făcut să mă simt mult mai aproape de România :) Vă povesteam aici (la comentarii) despre păţaniile mele anterioare cu funcţionarii suedezi, aşa că acum mă voi referi la cea mai nouă aventură birocratică de pe tărâm stockholmian. Este vorba despre admiterea la studiile de completare pentru a deveni profesor cu drepturi depline in Suedia. Paşii sunt relativ simpli :) dar de durată, după cum urmează: obţii număr personal de Suedia, îţi traduci actele de studii universitare din ţara de provenienţă, le depui la Högskoleverket, aştepţi între 4-6 luni (6 luni în cazul meu, că am prins perioada de vară) ca să ţi le verifice şi să primeşti hârtia de autentificare a studiilor, în timpul ăsta te înscrii la Komvux normal sau la SFP (Svenska för pedagoger = suedeza pentru profesori) pentru a învăţa limba suedeză pentru nivel academic şi pentru a intra în posesia diplomei de SAS B care-ţi dă dreptul să te înscrii la orice curs universitar sau nu.
Buun, odată ce am terminat SAS B (la nivel intensiv), am urmat procedura firească de a mă înscrie la ULV sau KPH (studii de completare pentru profesorii străini sau cei care au absolvit o facultate de profil la ei în ţară şi vor să predea în Suedia dar nu au făcut-o vreodată; se poate şi aşa): am depus dosarul (cei care studiază suedeza la SFP pot opta pentru trimiterea dosarului prin proful de la cursul de SAS B - ceea ce am şi făcut, de altfel. Am trimis dosarul până pe data de 15 aprilie, ca să fie mai sigur, deşi cei de la SFP pot opta pentru ULV şi după această dată oficială de înscriere pentru orice curs de toamnă, rămânând să trimit şi diploma de SAS B imediat după ce am obţinut-o (am dat examenul la sfârşitul lui aprilie şi am obţinut-o după două săptămâni). Între timp, pe 26 mai am primit răspuns scris de la ULV că am aplicat la ei şi că deocamdată nu mă pot admite că nu au diploma de SAS B dar că pot s-o trimit în continuare şi când vor intra în posesia ei, mă vor admite. A doua zi, după primirea răspunsului, am fugit la facultate să i-o dau profesorului personal, pentru mai multă siguranţă. Era la cursuri, aşa că i-am lăsat-o secretarei. Şi am aşteptat toată vara hârtie de la ULV cu răspunsul final de admitere. Am stat eu cu inima strânsă şi cu o presimţire ciudată; am aşteptat cuminte, dat fiind faptul că de la sfârşitul lui iunie până pe la jumătatea lui august este vacanţă, dar până la urmă, la începutul lui august, m-am alertat şi am încercat să-i contactez. După mailuri automate în care se specifica să revin pe 16 august, după vacanţă, am reuşit pe 9 august dimineaţă, după multe apeluri, pentru că suna ocupat, să iau legătura cu un responsabil de la facultate căruia i-am expus problema mea. Respectiva doamnă a promis că ia legătura cu profesorul responsabil cu astfel de probleme şi mă anunţă telefonic, în câteva minute. Cele câteva minute de aşteptare au fost curmate de o veste şoc: Daniel, profesorul căruia îi trimisesem actele şi-a făcut datoria, trimisese hârtia de SAS B lăsată secretarei (cei de la ULV o primiseră) dar, în schimb, afirmau că dosarul meu nu există. Că nu au primit nimic de la Daniel, în afară de hârtia respectivă. Şi ca atare, nu puteam să fiu admisă, în lipsa dosarului de aplicare la studiile respective. M-au căutat în baza lor de date şi nu figuram înscrisă în ultimii doi ani. Moment şoc pentru mine: pentru că pe masă trona hârtia de la ei, primită cu trei luni în urmă, în care-mi confirmau primirea actelor, verificarea lor şi admiterea în momentul în care soseşte diploma de SAS B. Şi eu în receptor primeam o veste care nu concorda absolut deloc cu ceea ce percepeam vizual. Pe tărâm românesc, aş fi elucidat misterul cu gândul la pile, mânării, şpagă (ştiu, e pleonasm :), dar aici, unde băieţii cu părul blond şi cu ochi albaştri se laudă cu altruismul şi corectitudinea tipic suedeze, nu mi se lega treaba. Şi astfel am purces la o discuţie de vreun sfert de oră, descinsă parcă din teatrul absurd, în care eu pledam pentru locul meu la curs, obţinut în urma admiterii şi a dovezii palpabile din faţa ochilor, iar profesorul cu o voce iritată şi cu destul de multă neîncredere în buna mea credinţă, mă trimitea la plimbare şi la o îndelung aşteptată aplicare pentru cursurile din primăvară. Pe motiv că eu nu figurez în sistemul lor şi doar hârtia de SAS B primită de la Daniel nu e suficientă. Cu alte cuvinte, cucoană, nu eşti prima căzută din copac care nu citeşte cum se cuvinte instrucţiunile de aplicare la cursuri şi se trezeşte tam-nesam să aplice în necunoştinţă de cauză. Aşa că, ia fă bine şi scuteşte-mă de momentul penibil şi holbează-te eficient pe site, bagă la cap ce trebuie să faci ca să aplici corect şi ne vedem (auzim) la primăvară.
Norocul meu că suedezul nu e neam prost şi se pretează la aşa zise explicaţii pentru tâmpiţi şi timp de vreo 15 minute în care el îmi explica că nu se poate, nu am dosar la ei, să aplic la primăvară, eu nu şi nu, că am fost admisă, Daniel a trimis dosarul, am dovada primirii lui de către ei, deci vreau loc, vreau dreptate. Până la urmă, dracul nu a fost atât de negru, se pare că nici suedeza mea şi nici puterea mea de convingere, că am reuşit să-l determin să trimit din nou actele şi să ajungă la el până pe 16 august când începea oficial serviciul, ca el să le verifice şi să ia o decizie.
Sinceră să fiu, atât de şocată şi de nervoasă am fost, că săptămâna respectivă m-am perpelit, fel şi chip, emiţând tot soiul de scenarii plauzibile sau nu pentru a intui cât de cât decizia. Nu speram să mai apuc loc din toamnă (iniţial mi-a spus că locurile sunt ocupate şi nu are cum să mă ajute), dar decizia pozitivă a venit într-o zi de marţi, pe 17 august. Să mai zică cineva ceva de cele trei ceasuri rele :) Asta după ce am hotărât să-l bombardez şi cu mail martor al dovezii mele scanate dar şi să mă duc personal la facultate să-i înmânez dosarul. Cum era în vacanţă, l-am lăsat unui coleg. Moment maxim de stres şi de totală neîncredere că va mai intra vreodată în posesia lui. Sau să spună că nu, dacă era de rea-credinţă. Aşa că rămân la convingerea că ce s-a întâmplat a fost o simplă eroare (nu am cum să mi-o explic) dar simplă eroare nu vreo mânărie sau ceva. Sper.
Cert e că acum sunt înscrisă la studiile de completare şi mâine la ora 9.00 mă prezint pentru cursul introductiv. Vă ţin la curent! :)
17 comentarii:
Bafta! Sa ne spui daca ai fost la balul bobocilor :)
Hello Seva
Sorry no reaction,
google can not translate this for me.
have a nice day.
greetings, Joop
ooof, cat ai patimit! Bine ca s-a rezolvat intr-un final. Bafta multa multa si succes! Cat tine cursul acesta?
Merci, Ina! O sa vin cu amanunte ulterioare! De orice natura! :)
Hi, Joop, thanks for passing by, anyway! More pics are coming soon! :)
Miha, chiar ca am patimit! Si socul a fost si mai puternic, ca nu ma asteptam la asa rasturnare de situatie! Bun, presimtire proasta aveam, stiam ca ii primesc chiar si pe absolventii de SAS B din august (in limita locurilor), dar la raspunsul lor cu privirea la evaporarea dosarului meu, nu ma asteptam! Noroc ca sunt strangatoare de hartii! Prima parte a cursului, partea generala "Att vara lärare i Sverige" dureaza un termin. Apoi, in functie de studiile fiecaruia. Ale mele urmeaza sa fie evaluate la utveckling samtal si stabilit atunci daca fac inca un termin sau doua. Cred ca urmeaza doua, totusi, ca a doua materie o iau de la zero.
Nu stiam unde ai de ce ai disparut. Bine ca ai rezolvat situatia, ca era pacat sa pierzi timp din cauza unei ameteli de genul asta. (Ciudat sa se intample chestii din astea pe acolo ...)
Mult succes si sa mearga totul struna!
Merci frumos, Tetris! Da, am fost deprimata si stresata rau si nu am mai avut chef deloc de blog. Acum mi-am revenit!
Svea, multa bafta si ma bucur ca s-a rezolvat pana la urma. Imi pare tare bine ca ai luptat, chiar daca s-a intamplat asa eu simt ca tu ai crezut in corectitudinea suedezilor in general si poate si asta te-a determinat sa nu dai inapoi :)
Ma bucur mult ca ai rezolvat Svea . Ar fi fost pacat sa pierzi timpul si inca un semestru din cauza neatentiei lor. Si asa sunt ei mai inceti din fire si toate dureza atat de mult timp :) Bine ca ai perseverat si bine ca te-au ascultat.
Apropo de faptul ca ei cunosc mai bine drepturile si obligatiile celor din afara EU decat ale noastre, este perfect adevarat. Intr-o zi a trebuit sa duc munca de convingere cu un politist care ma acuza ca nu am voie sa conduc in Suedia daca nu am permis suedez. Vreo 20 de minute i-am explicat ca sunt cetatean EU si pot conduce toata viata cu permisul meu romanesc. Nu pricepea nici fel si vroia sa-mi dea amenda. Intr-un final l-am acuzat ca nu cunoaste legea si ca sa faca bine sa puna mana pe telefon si sa-si sune seful. Culmea, s-a conformat si apoi mi-a cerut scuze.
E important sa-ti cunosti drepturile (dar si obligatiile) si sa actionezi in consecinta pentru a le vedea respectate.
Mult noroc la cursul introductiv si sa ne tii la curent! :)
O, Doamne, ce stres! Bine ca s-a rezolvat. Se vede totusi ca esti in Suedia, in Romania nici nu se mai uita la tine pentru explicatii, ba nici nu te mai inscria numai asa ca ai indraznit sa reclami. Eu, una cred ca a fost vreo eroare, probabil secretara nu e chiar atat de ....suedeza. Si eu ma regasesc foarte mult in mentalitatea si stilul de viata nordic dar n-am avut niciodata curajul sa ma visez ca traind in Suedia. Tu ai avut mult curaj. Doar pentru asta si meriti felicitari. Am o curiozitate deca stii cumva care este norma didactica in Suedia (orele efectiv predate) si salariu mediu al unui profesor. Daca se poate, of course. O prietena a mea profesoara de engleza, a fost in Suedia si a vizitat niste scoli, a ramas efectiv extaziata de conditiile in care se desfasoara acolo meseria de profesor. Mi-a aratat si niste poze ale unor cancelarii de acolo. Ce sa spun.....De vis. Am inteles ca spre deosebire de Romania profesorii trebuie sa stea la scoala opt ore dar in ce conditii....e o adevarata placere.
Cum a fost azi? M-am gandit la tine, am transmis ganduri bune...astept vesti.
Pupici!
Da, Misaki, chiar că am crezut în corectitudinea lor şi în dreptul meu, la urma urmei! La ei nu se practică iţele încurcate ale sistemului de spagă românească, în schimb, se strecoară greşeli umane care, dacă nu eşti vigilent şi bine informat, te pot defavoriza mult.
Poppy, mulţumesc mult pentru încurajări şi cuvintele frumoase! Aşa, deci, cu carnetul românesc, e bine de ştiut! :(
Laura, culmea e că nu ştiu foarte multe amănunte încă, dar promit să mă documentez. Oricum, vor urma destule posturi despre studiile mele şi voi avea destule de povestit despre sistemul de învăţământ suedez, pe parcurs! Stai pe aproape!
Salmi, merci frumos! Chiar am nevoie! Am fost ultima pe listă azi, "strigată la catalog"! M-am simţit ciudat! Dar bine că am reuşit să mă agăţ, la timp, de lista aia! Veştile vin, imediat ce am inspiraţie şi ceva momente libere. I-am promis şi Laurei.
Ooops! In primul rand iti spun ca imi pare rau ca a trebuit sa iti muncesti creierii la atata framantare, pe care o inteleg pentru ca am trait-o chiar zilele astea pe aceeasi tema.
Cred ca a fost o perioada nefasta profesional si pentru alti romani din lume, pentru ca si eu aici in State m-am trezit cu o licenta profesionala refuzata dupa ce urmasem fix pasii pe care mi-i dadusera de urmat cei de la departamentul raspunzator. Dar si la mine s-a rezolvat, tot cu consum nervos, pentru ca in momentul cand le-am trimis pachet cele doua puncte de vedere total opuse ca raspuns la aceeasi cerere a mea mi-au scris ca imi dau ... doua licente, nu una. Pe cealalta nu o cerusem, doar reiesea ca am calificarea din actele de echivalare a studiilor din tara.
Multa bafta!
Ai fost strigata ultima la catalog,ca ai fost luata la ei in evidenta in ultima clipa.Dar,pe tot timpul cursului,vei fi prima.
Sa ai noroc,sa fii sanatoasa si optimista ca totul se va termina cu bine.
Buna Svea,
Am un premiu pentru tine si blogul tau! Il gasesti la mine pe blog. Sper sa te bucuri de el, chiar daca e doar simbolic :).
Felicitari!
Anja
Buna Svea
Ma bucur ca ai invins "balaurul" birocratic. Pentru ca in curand sper sa dau si eu piept cu balaurul birocratic suedez, te rog daca poti sa ma ajuti cu un sfat pentru "imblanzirea" lui. Am vazut ca spuneai ca ai tradus diplomele de studiu in Suedia. Eu ma gandeam sa le traduc in suedeza inca din Romania, inainte sa plecam din tara. Stii cumva daca sunt acceptate traducerile efectuate in alta tara sau trebuie sa le traducem dupa ce ajungem in Suedia? E nevoie si de legalizarea traducerilor?
Multumesc mult,
Mihaela
Da, diplomele le-am tradus in Suedia ca asa am crezut initial ca nu sunt acceptate decat traducerile si legalizarile facute de ei (m-a indus in eroare un paragraf de pe un act oficial). Ulterior am aflat ca se poate si chiar am mai completat cu niste acte traduse si legalizate in Romania si sunt valabile aici. Chiar si traduceri in engleza merg.
Va recomandam deasemenea si blogul unei alte romance in Suedia: Păţanii birocratice suedeze: http://suedia.se/index.php?c=3174
Trimiteți un comentariu