Historia de un amor :)

După cum bine aţi observat, în ultima vreme, blogul meu a căpătat o tentă fotografică destul de pronunţată. Noroc că subiectele sunt originare din Stockholm şi, astfel, nu mă îndepărtez prea mult de tema iniţială a blogului :) 

Pasiunea mea fotografică îşi are rădăcini în timpuri imemoriale, pe când hăituiam prieteni şi rude cu aparatul pe film la petreceri sau pur şi simplu în vizită, la plimbare prin parc sau concedii. Atunci eram îngrădită de celebrele 24 sau 36 de poziţii pe film. Dar chiar şi aşa, prezenţa mea era simţită, din plin, pe pielea bieţilor oameni care nu se doreau traşi în poză la orice pas.

Odată cu descoperirea minunii digitale şi a programelor de editat, pasiunea mea fotografică a cunoscut limite greu de stăvilit :) Aşa am ajuns în posesia primului aparat digital de împrumut, în aprilie 2003: un sony DSC-P72, ca în august 2004 un Olympus C-220Z să-mi devină partener digital de neoprit în hăituiala mea fotografică pasionată. Ulterior, pasiunea mea fotografică a fost hrănită, rând pe rând, de încercări de upgrade ale partenerilor mei foto: un olympus C-2040 (iunie 2005) ce a înfruntat cu stoicism cadre unice şi de neuitat ale nunţii noastre şi ale lunii de miere şi un Minolta Dimage 7i (septembrie 2007), instrument fidel in slujba fotografiei macro. Borcanul cu miere fotografică digitală semipro (gama DSLR) a fost îndelung savurat când, în mai 2008, m-am hotărât asupra unui Nikon D70, socotind tot atunci că ar fi cazul să-mi răsfăţ pasiunea cu un curs de fotografie şi prelucrare digitală în Photoshop, ce a durat 6 săptămâni. Săptămâni în care am descoperit funcţia manuala a aparatului dar şi multe alte noţiuni de compoziţie şi reguli fotografice, care mi-erau complet străine până la data respectivă. Aşa am reuşit să urăsc tonele de poze de până atunci, păstrându-le dragi doar prin prisma calităţii lor de fotografii document ale unor ani apuşi. Cât despre tehnica fotografică - total inexistentă în perioada anterioară cursului :) Şi în curs de perfecţionare prin perseverenţă şi pasiunea de a fotografia din ce în ce mai mult.

Astfel, de unde nici prin gând nu-mi trecea să-mi frec coatele pe băncile suedeze un timp prea îndelungat, considerând că o completare a studiilor universitare bucureştene îmi va fi suficientă pentru obţinerea unui post de dascăl şi, implicit, a unei slujbe decente şi sigure pe pământ suedez, m-am văzut acum patru luni în posesia genialei idei de a mai urma nişte cursuri la distanţă în arta fotografică. Şi cum paleta este bogată şi gratuită, dacă aplici pentru cursuri de stat, însă condiţionată de echivalarea studiilor liceale, m-am văzut nevoită să mă scarpin cu mâna stângă la urechea dreaptă, să fac rost de foaia matricolă de liceu, s-o traduc şi să aştept echivalarea studiilor liceale, care a venit încununată de acceptarea la cursurile la care am poftit.

Aşadar, începând cu sfârşitul lunii august (când începe anul şcolar în Suedia) mă voi delecta, în paralel cu studiile de completare pentru obţinerea dreptului deplin de a profesa în Suedia şi cu mult râvnitele cursuri de fotografie şi prelucrare digitală. Despre care vă voi povesti, în detaliu şi cu entuziasm, fireşte, la vremea respectivă. Până atunci, uraţi-mi succes şi fiţi, mai ales, critici cu încercările mele fotografice :)