Ce se întâmplă când primeşti? Ce? Orice! Contează să fie de la o persoană dragă, să aibă o anume semnificaţie sau să fie primit cu ocazia unei zile speciale. Vă spun eu ce se întâmplă! Indiferent de obiectul primit, se creează un reflex pavlovian, activat, de fiecare dată, în preajma evenimentului sau a persoanei care oferă emoţia sau plăcerea respectivă. Aşa se întâmplă de câteva luni bune, în ajunul sărbătorilor sau a zilei de naştere, când mi se activează simţurile şi stau cu urechea ciulită să aud când aterizează poşta pe preş. Aici, dacă stai la bloc, nu dispui de cutie poştală, ci ai, pur şi simplu, o fantă în uşă, prin care poştaşul îţi dă drumul la corespondenţă direct pe preşul din dotare.
Aşadar, cum spuneam, vine Crăciunul, Paştele, ziua de naştere, mai nou, sunt conectată mental la numărătoarea şi la ghicirea zilei exacte în care felicitarea de la Bucureşti a fost expediată, prin poşta tradiţională. Fix trei zile îi ia să aterizeze pe preş! (Se pare că distanţa Bucureşti - Stockholm este mult mai rapidă decât cea de la Craiova la Bucureşti, de exemplu! Pe verificate! :) Răspunzătoare pentru surpriza cu parfum de "odinioară" - cine alta, decât mama. Tot mama, săraca! (Vorba unei reclame, cu acelaşi parfum de demult :) Cu toate că mânuieşte bine "tehnica" trimiterii felicitării electronice, continuă să trimită, şi nu numai mie, felicitări tradiţionale, înnobilate de scrisul de mână dar şi de grija şi priceperea cu care alege mesajele vizuale, menite să creeze o amprentă emoţională mult mai puternică decât mass-ul de pe messenger, like-ul de pe facebook sau felicitările de duzină trimite în masă cu ajutorul siteurilor specializate de trimis felicitări virtuale.
Chiar dacă suntem în era ipodurilor, ipadurilor şi al altor mijloace de comunicare şi acces rapid la informaţii de orice natură, un lucru e sigur. Cartea, ziarul, revista sau felicitarea tradiţionale (format pe hârtie) nu au cum să dispară. Deşi subiecte ale multor dezbateri de gen, s-a dovedit, de-a lungul anilor, că cele două surori (surata virtuală şi cea tradiţională) reuşesc să facă casă bună împreună, completându-se reciproc iar supravieţuirea uneia nu afectează negativ extinderea celeilalte.
6 comentarii:
Frumos gestul mamei!
Dar stai asa ca nu inteleg: daca stai la etajul 10 urca postasul pana la cucurigu sa iti puna scrisoarea pe pres? NU e mai comod o cutie postala jos? Aici si la blocuri sau case cu mai multe locuinte avem cutii postale jos langa usa de la intrare.....
Da, Ceska! Urcă cu liftul şi coboară pe jos, introducând corespondenţa ăn fiecare uşă. o să scriu un post separat despre atribuţiile poştaşului, de aici din Suedia, pentru că ele sunt un pic diferite faţă de cele ale omologului din România. Mă refer la faptul că poştaşul este musai motorizat sau "biciclizat" şi trebuie să coboare zilnic zeci de trepte, aşa că antrenamentul fizic vine la pachet. Asta din ce-am văzut eu până acum. poate există şi blocuri care au cutii poştale la intrare, dar nu cred :)
Asta voiam să întreb şi eu. Şi pe-aici, cutiile poştale sunt la parter. Poştaşul e tot motorizat sau vorba ta, bicicletizat, condiţia fizică e chiar esenţială ca să-l angajeze, are un bagaj fosforescent cu însemnele poştei să nu dea cineva peste el sau să i-l ia, dar la uşă urcă doar cu coletele. Când nu le lasă la gardianul imobilului, care are un birou special, pentru colete mai mari, reclamaţii, informaţii şi ce mai primeşte el acolo. Oricum, oricum, sărbători fericite :) !
Ce frumos! Si eu primesc de la mama si de la sora mea felicitari de ziua mea, de Craciun, de paste...fetele si Ovi de zilele lor de nastere...de la mama de 8 martie. Si ai dreptate, e ceva special in acele "bucatele" de carton, care merg direct in suflet. Imi vine de fiecare data sa imbratisez si sa sarut felicitarea, de parca i-as strange in brate pe cei dragi ;).
Postasii asa lucreaza si aici, cum spui tu. Bine, la noi nu sunt blocuri de 10 etaje :)). Iar la case vin cu masinutza cu volan pe dreapta ca sa poata pune corespondenta direct in cutie, din masina. Mai vin si cei de la Citymail care umbla cu biciclete speciale, cu doua cutiutze atasate pe o parte si alta unde au corespondenta. Am vazut ca au niste cutii mari la intrare in cartier, unde vin masini si lasa totul, cei cu bicicletele iau cat incape pe biciclete si impart, apoi revin la cutia mare si reincarca corespondenta. ;)
Cei de la Posten au niste masinutze speciale cu care merg la blocuri, mici ca niste masini din acelea cum care se umbla pe terenurile de golf. Asa e si in Stockholm?
Te pup, zile frumoase iti doresc!
Mulţumesc, Vocea de departe, pentru urări şi comentariu! Binevenit, de altfel! Şi uite aşa călătorim virtual prin varii colţuri de lume şi aflăm obiceiurile locurilor respective! Sărbători fericite şi ţie!
Da, Salmi, cam aşa e şi aici şi am strâns destulă documentaţie vizuală pentru un post separat! Se impune!:) Pupici mulţi!
Scuza te rog ca nu am trimis comentariul imediat ,dar,am avut probleme cu blogul.
E foarte civilizat modul cum ajunge corespondenta la voi.Si foarte bine,deoarece in mod sigur va parvine tot ce este mai de suflet dela cei din departari.
Trimiteți un comentariu