Mai avem nevoie şi de iarnă! Oare? :))

Se pare că toamna cea bogată în temperaturi iernatice (zilele astea nu au fost mai mult de 3grC), ploi mocăneşti, copaci deja dezbrăcaţi de hăinuţa cea multicoloră pastelată, teancuri de maculatură ce se vrea ingerată rapid, a reuşit să mă ţină departe de activitatea blogosferică. Rar am mai reuşit să păşesc pragul blogurilor dragi şi să las cuvinte de bineţe şi, ce-i mai rău, filele jurnalului meu suedez au rămas albe, în aşteptarea momentelor de inspiraţie mult râvnită.

Zilele de toamnă suedeză rece au fost acaparate de zecile de pagini de documentare într-ale sistemului de învăţământ suedez. Dacă în cadrul cursului intensiv de învăţare a limbii suedeze pentru profesori (Svenska för pedagoger) am avut parte şi de Orientering kurs care mi-a oferit informaţii binevenite  despre sistemul de învăţământ suedez (într-un limbaj prietenos), acum în cadrul studiilor de completare, strâmb din nas şi casc cât cuprinde din cauza terminologiei "captivante" în care ţi se prezintă în n cărţi mentalitatea şi principiile funcţionalităţii unui sistem de învăţământ ce se vrea ideal.

Proiectele te incită să te dezvolţi pe un număr de pagini impus în care să diseci planul de învăţământ şi cărţile oferite spre masticare. Cursul îţi oferă posibilitatea de a studia la distanţă (parţial) cu anumite zile de prezenţă la facultate, iar restul presupune comunicare prin intermediul siteului facultăţii unde există forum de discuţii precum şi toate informaţiile necesare, toate structurate ireproşabil.

În aceeaşi notă se desfăşoară şi celelalte cursuri la distanţă la care m-am angrenat din pasiune, de data asta şi /sau din dorinţa atestării suedeze a unor cunoştinţe dobândite şi uzitate deja pe pământ românesc. Şi mă refer aici la cursurile de fotografie şi prelucrare digitală, pe care le ador şi care reuşesc, cu brio, să mă scoată din monotonia bla-bla-ului cu iz şcolar.

Spre surprinderea mea, astăzi dimineaţă am mai avut parte de un element neaşteptat menit să mă scoată din monotonia toamnei mohorâte şi ploioase şi care a reuşit să mă aducă cu degetele pe tastatură :) în doi paşi şi trei mişcări :) Asta, înainte de a mă trimite în balcon cu Nikonul în braţe pentru a imortaliza hăinuţa cea albă aşternută deja la sfârşit de octombrie. Ce-i drept, temperaturile iernatice cu minus grade noaptea dar şi prognoza meteorologilor care ne "ameninţaseră" deja cu zăpadă încă de marţi aveau să prevestească instalarea iernii, cu tot cu fulgi de zăpadă.

Noroc că am reuşit să imortalizez natura tomnatică în toată splendoarea ei în câteva şedinţe foto cu care nu am reuşit să vă încânt. Dar lucrez la două proiecte fotografice, pe care sper să le termin cât mai curând posibil pentru a vi le împărtăşi.

Deocamdată, vă las în compania primilor fulgi de nea stockholmieni :)

E toamnă şi ... am revenit!

Poate vă întrebaţi unde am dispărut sau de ce nu am mai scris nimic de atât amar de vreme. Ei bine, nu am dat bir cu fugiţii încă, mă aflu în continuare pe tărâm stockholmian, însă se pare că toamna cu bogăţia ei de zile reci, ploioase, ceţoase dar şi cu multitudinea de activităţi şcolare în care m-am angrenat a pus stăpânire totală pe mine, astfel încât nicio fărâmă de inspiraţie nu a fost lăsată liberă să zburde pe blog întru delectarea simţurilor celor doritori de veşti a la svea.

Doar Mihăiţă la cei trei anişori ai lui a reuşit să-mi smulgă singurul post de pe luna septembrie. În rest, toată concentrarea şi inspiraţia mea au fost absorbite de cursurile în care m-am angrenat cu bună ştiinţă. Deşi nu şi cu multă înţelepciune, pentru că mă văd oarecum strâmtorată de volumul mare de teme şi proiecte pe care trebuie să le duc la bun sfârşit cu brio.

În altă ordine de idei, toamna a început încet-încet să-şi îmbrace hăinuţa multicoloră aşa încât natura cea frumos colorată devine o adevărată încântare pentru ochi şi suflet. Temperaturile extrem de scăzute ale dimineţii (de multe ori ajunse la 0 grade) urcă treptat spre orele amiezii până la 11 grade dar nu reuşesc să depăşească pragul psihologic de 15 grade. Şi asta de mai bine de o lună şi jumătate, de când toamna şi-a intrat în drepturile ei suedeze, pentru că da, aici toamna soseşte de pe la mijlocul lui august şi sălăsluieşte cu consecvenţă până la mijloc de noiembrie.

Au fost zile în care ploaia a pus stăpânire pe natura suedeză pe care a udat-o din belşug, pregătind-o de schimbare, de acceptare a hăinuţei ruginii ce va marca un nou început, ce-i drept după o lungă hibernare şi amorţeală a naturii. A plouat nu numai cu stropi mari şi grei, uneori cenuşii, dar şi cu un cocktail de tristeţi, neîmpliniri, dubii, iluzii, dorinţe, speranţe. A plouat din abundenţă dar s-a oprit. Şi astfel am reuşit să revin în peisajul blogosferic. Hăinuţa cea nouă a naturii m-a inspirat să caut bucuria pastelului de toamnă prin lentila fotografică şi s-o captez întru desfătarea simţurilor. Ceea ce voi face şi în continuare. Aşadar, astăzi, voi descinde la o binemeritată plimbare duminicală pentru a surprinde bogăţia de culori tomnatice şi de a v-o reda în stilu-mi caracteristic, cu ajutorul prietenului fotografic fidel.