Fotografice și lunatice

Sfârșit de februarie senin, luminos, însorit. Motive suficiente ca ieri după-amiază să dau o tură prin împrejurimi. De data asta, fără aparatul dSLR. O lungă perioadă am abandonat din comoditate aparatul, folosind mobilul și, astfel, am ajuns la mii de fotografii de-a lungul anilor. Bineînțeles că în timpul ăsta am alternat și cu dSLR-ul dar calitatea și opțiunile pe care le ai cu un aparat cu diferite obiective sunt incomparabile față de ce îți oferă camera unui telefon mobil. 

Fac acest preambul pentru că, probabil, undeva în subconștient mi-a rămas regretul că nu am putut imortaliza aseară luna plină în adevărata ei splendoare. Azi dimineață, fără să-mi stea în obișnuință pentru o zi de sâmbătă, am fost extrem de matinală. Trezită cu noaptea în cap, am tot încercat să mă culcușesc și să adorm la loc, dar fără succes. Asta până când am dat cu ochii de luna imensă de cu seară și, fără să mai stau pe gânduri, am luat aparatul și am purces la colțul străzii de unde cu ușurință se vede pădurea și, implicit, luna, în toată frumusețea ei. Așadar, am recuperat ce pierdusem cu o seară înainte.

Astăzi vă las în compania fotografiilor cu lună, cer colorat și răsărit de soare, pentru că de multe ori fotografiile fac cât o mie de cuvinte. Enjoy!

Ziua internațională a limbii materne

21 februarie este ziua limbii materne. O zi în care începând din anul 1999, sub egida Unesco, sărbătorim și recunoaștem că oamenii se exprimă în peste 6000 de limbi la nivel mondial. Iar 43% dintre aceste limbi sunt pe cale de dispariție. O limbă ce riscă să nu mai aibă de cine să fie vorbită ia după sine un întreg arsenal de moduri de exprimare, trăiri și obiceiuri ale unei întregi comunități. Doar câteva sute de limbi au pătruns în sistemul educațional și, implicit cel public, iar un număr și mai mic beneficiază de propagare în spațiul digital. Flexibilitatea și adaptabilitatea oamenilor pentru supraviețuire, un trai mai bun sau împlinirea unor vise pun, de multe ori, în pericol limba maternă dar creează, în același timp, oportunități de susținere a unei alte limbi.

Sunt absolventă de limbi străine, iar asta presupune că dintotdeauna am avut o afinitate pentru limba maternă dar și pentru alte limbi. Îmi place să citesc cărți și să văd filme în original, în limbile cunoscute. Mai mult, de ani buni sunt stabilită în Suedia, singura țară din Europa care din bani publici susține limba maternă a fiecărui imigrant sosit și stabilit pe tărâm suedez. Copiii care au unul dintre părinți de altă naționalitate, sunt născuți aici sau sunt nou sosiți pot opta pentru studierea limbii materne (1 oră pe săptămână) la școală (inclusiv liceu). 

Și asta pentru că studiile de specialitate arată că fiecare copil vine cu propriul lui bagaj de cunoștințe în limba maternă, cunoștințe care pot fi consolidate și folosite pentru învățarea noii limbi. Tot specialiștii în domeniu au demonstrat că pentru acumularea unui bagaj de cuvinte de zi cu zi, un copil în funcție de vârstă are nevoie între 1-2 ani. În timp ce pentru comunicarea cu ajutorul termenilor de specialitate ce țin de materiile școlare este nevoie de 6-8 ani pentru o însușire temeinică. Bineînțeles, acest timp poate să difere de la copil la copil, în funcție de potențial, afinitate pentru învățarea limbilor străine, motivație sau posibile traume. De aceea, copiii nou sosiți (“nyanlända elever”) au acest statut timp de patru ani, timp în care au dreptul să beneficieze de “studiehandledning“ (îndrumare la studii, adică ajutor din partea profesorului de limbă maternă la materiile cu predare în limba suedeză). Astfel, profesorul de limbă maternă colaborează cu profesorul de la materiile la care elevul respectiv are nevoie de îndrumare.

Vă las mai jos o mostră fotografică a ceea ce am lucrat anul trecut cu elevii mei pentru ziua internațională a limbii materne. Tema a fost să creem un portofoliu cu date despre țările în care respectiva limbă maternă este limbă oficială. Astfel, am lucrat pe domenii, despre suveniruri, ce putem vizita, mânca și îmbrăca tradițional, valuta curentă dar și personalități din România și Republica Moldova. Totul documentat cu poze și îndosariat în portofoliul pe care l-am prezentat părinților în cadrul expoziției pe care am avut-o cu puțin timp înainte de escaladarea pandemiei.

Pentru Eva, cu dragoste!

15 ale lunii simbolizează, de obicei, pentru români în general, intrarea primei tranșe de salariu, de exemplu, asta dacă lucrezi la stat. Mult timp și pentru mine a reprezentat 15 ai fiecărei luni un prilej de bucurie pentru că banii aduc și fericirea printre altele. Copil fiind, nici 15 ai fiecărui septembrie nu putea fi trecut cu vederea așa de ușor. Mai nou, prin inoculare în masă, în panoplia cu 15 importanți se numără și cei cu aură eminesciană, respectiv cei ai lunii ianuarie și iunie.

Dar pentru mine 15 ai fiecărui februarie mă poartă pe plaiuri irlandeze sau mai bine zis pe plaiuri fără graniță pentru că tu, Eva, ești mereu cu mine, în suflet și minte încă de acum 29 de ani. O prietenie cât o viață de om, cu multe amintiri, mult sprijin sufletesc și nu numai și, mai ales, înțelepciune. 

Mă bucur mult că ne suntem alături și trecem împreună prin viață. Așa cum e ea, cu multe bune, cu multe încercări, cu lipsuri dar și cu plusuri. Și sunt fericită că o facem împreună chiar dacă fizic sunt mii de kilometri între noi. Dar farmecul relației noastre este că ne auzim/vedem și ascultăm indiferent de granițele fizice. Și aici se regăsește sâmburele înțelepciunii menționată mai sus. La mulți ani sănătoși și frumoși alături de toți ai tăi dragi! Și mă bucur că mă număr printre ei! Îți mulțumesc pentru tot! Te iubesc!

Despre uniform(izare)a suedeză

Scriam cu ani în urmă despre simplitatea ca trăsătură principală a mentalității suedeză, așa că mă gândesc să revin cu exemple concrete și din alte domenii, pentru că este un subiect ofertant.

De exemplu, să ne referim la locuințele suedeze: fie ele la bloc, case sau vile. Ceea ce te uimește, pe tine, locuitor european sau nu, neîndoctrinat încă cu mentalitatea suedeză, este uniformizarea locuințelor - comunale sau proprietate privată. Vezi rar câte ceva ieșit din "tiparele suedeze".

Indiferent încotro îți îndrepți ochii, constați cu admirație și/sau stupoare o armonizare a fațadelor, plăcută ochiului. La prima vedere, eșalonarea stas e bine-venită pentru crearea unui tot unitar individualizat, cel puțin pe anumite porțiuni sau zone. Și o găsești scuzabilă, mai ales dacă ține de spațiul comunal, adică de subdiviziunea administrativă în care este împărțită proprietatea de stat suedeză.

Însă cum îți explici aceeași standardizare când vine vorba de proprietatea privată, unde întâlnim în mare parte lemnul ca material de bază, roșul ca și culoare predominantă și cam același stil arhitectural în linii mari. Să fie oare mentalitatea suedeză unitară de vină? Poți, oricum, constata cu ușurință că suedezul are tendința de încadrare a sa în anumite norme și standarde.

Deși fiecare individ este încurajat să constate, experimenteze și reflecteze, ajungi la concluzia că fiecare se îndreaptă către o standardizare suedeză general valabilă :) De aici și entuziasmul colectiv către lucrurile bazale dar și către standardul de viață cam uniformizat. Care vine la pachet cu gândirea colectivă că așa e "typisk svensk". 

Și, astfel, ne confruntăm cu amprenta suedeză asupra locuințelor, a spațiilor de joacă, a cum este gândit și ordonat totul pentru a fi în concordanță cu natura, a o respecta dar și a supraviețui într-un climat destul de anost.