sâmbătă, 27 februarie 2010

Vești la grămadă :)

Sfârșit de februarie, sfârșit (momentan) de emoții școlare cu iz de examen de trecere la SAS B, sfârșit al unei săptămâni ce a debutat viscolind de zor, blocând toată suflarea suedeză de la metrou și pendeltåg, mobilizând, astfel, zeci de autobuze, ce aveau deja rute bine definite, și țintuindu-ne, pe noi, dependenții de autobuze, minute bune în stații, la -15, -20 de grade în compania fulgilor viscoliți. Singurii calmi și resemnați, în tot vâjul viscolit și bulversant, erau, culmea, suedezii ce au fost nevoiți să se reorienteze la autobuzele de înlocuire a metroului ce era blocat din cauza liniilor înghețate (o bună parte a metroului suedez circulă pe la suprafață) și care așteptau, precum statuile ninse, minute în șir, cufundați în lectura dimineții sau amiezii.

Așa mi-am petrecut eu momente prețioase și extrem de încordate, înainte de a ajunge la examen, marțea trecută. Așa, adică în compania suedezului relaxat cu ziarul în brațe, iar eu, disperată topind "asfaltul" de gheață și pietriș și fulgi proaspeți de nea, tot pendulând pași la dreapta, pași la stânga, de nervi, nerăbdare, frig și emoții. Cele două ore pe care le-am calculat ca marjă pentru cele 45 de minute drum casă-școală, au fost alese inspirat, pentru a ajunge la timp la examen. Partea amuzantă a fost alta: stăteam la o masă rotundă, cu ai mei colegi la taclale extrem de înfierbântate, pe teme școlare :), atât de înfierbântate încât în momentul în care mi-am aruncat ochii pe ceas (îngerul meu păzitor a fost și de data asta la datorie) era ora 2 fără 5 minute. Am alergat ca nebunii pe scări vreo 4 etaje, că n-am mai nimerit nici liftul și am ajuns la fix în sala de examen, gâfâind și cu inima în gât de fugă și spaimă că era să ratăm examenul.

Examenul a fost (acum că sunt funcțională sufletește, moralicește și cu mintea limpede) relativ ușor. Adică, față de examenele precedente, a constat numai din două probe: una fiind proba de läsförståelse (un text de o pagină despre pasiunea suedezilor de a juca la loto, cu 20 de întrebări aferente la care trebuia să răspundem cu adevărat sau fals). Piece of cake, ce mai! :)) A doua probă, skivuppgift (compunerea), a fost la alegere din trei subiecte: primul despre rolul taților divorțați în viața copiilor. Să argumentăm dacă și de ce ar fi important ca un copil să rămână în custodia tatălui. Al doilea subiect despre viața într-o famile combinată: doi parteneri din relații anterioare cu tot cu copii întemeiază o nouă familie. Să explicăm dezavantajele unei astfel de familii, să dăm trei exemple pentru reușita unei astfel de familii și să le argumentăm. Al treilea subiect despre cum își văd vecinii vecinii :) În cazul meu, să povestim cum suntem văzuți noi, românii, de către vecinii noștri unguri :D, bulgari, sârbi, ucrainieni și moldoveni, dar partea amuzantă și haioasă. Mi-ar fi plăcut să vorbesc despre acest subiect dacă aș fi fost de altă nație, înconjurată de alți vecini. În situația dată, mi-a fost imposibil să găsesc acel amănunt funny pe care l-ar gândi vecinii noștri despre noi și despre care, zicem noi că nu-i adevărat. În cazul nordicilor, comentariile la adresa vecinilor sunt destul de pozitive, ei își reproșează unii altora că sunt fie prea tăcuți, fie prea precauți (suedezii), fie prea rezervați (finlandezii) sau expansivi (danezii) etc. În cazul românilor, dați-mi și mie, vă rog, exemple de lucruri drăguțe sau funny pe care le gândesc ungurii despre noi, spre exemplu :D că mie nu-mi vin în minte, deocamdată, nici acum când sunt relaxată, nici la examen când eram stresată și cu mintea încețoșată de teroarea ciclică ce mă acaparase cu o zi înainte.

Din fericire, rezultatul la examen ne-a parvenit, și de data asta, după numai trei zile. Așadar, rugămintea profului a fost să-i amintim pe mail, joi, să ne trimită rezultatul vineri dimineața. Ceea ce a și făcut, iar pe la ora 11 am deschis mailul cu mână tremurândă și, ca și când programul ar fi știut că mesajul cu pricina conține informații cauzatoare de palpitații, s-a lăsat îndelung așteptat pentru deschidere. Noroc că a meritat și bucuria mea a fost de nestăvilit când am găsit VG-ul mult dorit. Acum mai am marți prezentarea de final de nivel și prezentarea orală a romanului ales. Iar joi un ultim test de capitol. Apoi voi continua cu SAS B, ultimul nivel de învățare a limbii pentru nivel academic. După acest pas, mă așteaptă cele câteva luni bune de completare la facultate pe specialitatea aleasă. Țineți-mi pumnii! Mulțumesc! :)

marți, 16 februarie 2010

O leapşă de la Tetris, din nou :)

Am primit de la tetris o leapşă pe care o onorez cu multă plăcere! Nu este prima dată când mă bagă în seamă, la capitolul leapşa, şi îi mulţumesc! Din fericire, nu îngroş rândurile celor care cataloghează lepşele drept o pierdere de timp şi mă conformez, cu plăcere, curiozităţii maselor :)

1. Cât din viaţa personală expui scriind un blog?

Expun mai mult informaţii despre noua locaţie în care mă aflu (Stockholm) combinate cu trăirile şi experienţele mele de pe tărâm suedez. Poate, la prima vedere, nu pare prea personal blogul meu, dar am o rubrică Cu caracter personal care, până acum, este cea mai stufoasă dintre cele 22 de rubrici, conţinând 32 de posturi din totalul de 155 de posturi, momentan. Nu expun explicit tot, tot, dar cine ştie citi printre rânduri, poate descoperi multe despre mine :)

2. Cu ce îţi dăunează blogul?

Deocamdată, nu-l consider malefic, dimpotrivă! De multe ori, jumătatea mea mă mai apostrofează că pierd timpul pe bloguri, dar eu nu consider această îndeletnicire o pierdere de timp. Folosirea internetului şi, implicit, a multor instrumente pe care le conţine poate fi deopotrivă malefică şi benefică, în funcţie de cât timp îi aloci şi în ce scop îl foloseşti.

3. Cu ce te ajută blogul?

Blogul, pentru mine, este o modalitate de a comunica cu cei dragi de acasă. Iniţial, l-am gândit ca pe un instrument de scurtare temporală şi spaţială, împărtăşindu-le persoanelor dragi din experienţa şi trăirile mele de la 3000 de km distanţă de Bucureşti.
Pe lângă scopul lui practic, de instrument de comunicare cu persoanele dragi şi cu cele dornice de informaţii cu iz nordic, l-am gândit şi ca jurnal (exerciţiu de scriere şi de ordonare a ideilor), la vedere, bun de "răsfoit" peste ani, în căutarea amintirilor tinereţii aşa cum erau ele percepute cu minte şi suflet tinere.
Şi, nu în ultimul rând, ca pe o căsuţă virtuală, în care pot veni cu realităţile lumii concrete, expuse scriptic şi împărtăşite celor ce poposesc accidental dar care găsesc să se întoarcă periodic, în căutarea poveştilor de departe ce-i captivează.
Am cunoscut, prin intermediul lui, oameni extrem de inteligenţi, cu poveşti de viaţă frumoase, cu un talent narativ deosebit şi care mă primesc cu braţele deschise în căsuţele lor virtuale, făcându-mă părtaşă la bucuriile şi experienţele lor de viaţă, având, astfel, multe de învăţat din felul în care gândesc şi privesc existenţa cotidiană.

4. Ce reacţii permiţi?

Mi-am început blogul în luna mai, anul trecut, din întâmplare pe weblog, dar din cauza problemelor de ordin tehnic, am migrat pe blogspot (oricum marea majoritate a blogurilor din blogroll aveau marca blogger). Nici acolo (unde nu moderam posturile) şi nici aici, unde am ales să le moderez (doar pentru a nu omite să citesc vreunul) nu m-am izbit de comportamente ciudate sau jignitoare. Slavă Domnului. Acolo optasem pentru înştiinţarea pe mail a comentariilor, aici prefer să le moderez. Dar, chiar şi aşa, le dau drumul la aproape toate; în ultima vreme mă izbesc de multe cereri de schimb de linkuri şi ultima cerere de acest gen nu am mai publicat-o.

5. Care ţi-e rutina de blogger?

Scriu când am timp şi inspiraţie; în ultima vreme, scriu posturi pe care le las nefinalizate, în aşteptarea momentelor mai inspirate şi, finalizate, uneori, le programez pentru a doua zi, de obicei, dimineaţa devreme.
Sunt zile bune în care colind prin blogosferă, dar fără să postez. De obicei, nu cred că există zi fără să accesez vreun blog preferat, în căutare de informaţii şi curiozităţi sau din simplă dependenţă pentru vreun stil anume :))

Pasez leapşa tuturor celor interesaţi de ea. Am văzut că circulă de ceva vreme şi nu ştiu exact cine a preluat-o sau nu!

duminică, 14 februarie 2010

Cu multă dragoste...

... pentru Vali!

Ziua tuturor inimilor ... de pretutindeni

A venit şi 14 februarie 2010, o nouă zi de sărbătorire a dragostei, o nouă zi în care oamenii de pretutindeni, indiferent de cum denumesc această zi, profită de ocazie să-i spună persoanei iubite "Te iubesc!"

Avem, oare, nevoie de o zi specială în care să-i spunem persoanei dragi o vorbă frumoasă, însoţită de floarea preferată şi de cadoul mult râvnit? Sunt aceste gesturi necesare doar de dragul Zilei Îndrăgostiţilor, doar de dragul tradiţiei, doar de ochii lumii, că aşa se obişnuieşte sau simţim cu adevărat şi avem nevoie de un simplu reper în timp, când gândurile noastre şi şoaptele de dragoste se înteţesc într-un joc al plăcerii şi împlinirii de sine?

Simţim în nas aburii sărbătorii comerciale, inventată nu de dragul concilierii conjugale, de surprindere a persoanei dragi cu o vorbă duioasă şi o mângâiere caldă, ci doar dintr-o necesitate economică cu iz de profit americănesc, pe principiul dacă e la americani, de ce să nu fie şi la noi?

Întrebarea se pune, dacă tot există ziua cu pricina, s-o sărbătorim sau nu? Să strâmbăm din nas a dispreţ pentru lucrul împrumutat de peste Ocean pe motiv de sărbătoare a altora cu miros chicios şi fără un adevărat substrat afectiv sau să profităm de trend şi să împăcăm şi capra din bătătură, dându-i nutreţ hrănitor dar şi varza comerciantului, oferindu-i apă din belşug pentru o "multiplicare" benefică şi bine primită?

Eu una optez pentru sărbătorirea Valentinului venit de peste Ocean sau a Zilei tuturor inimilor (suedeze), a Dragobetelui românesc şi a altor manifestări de dragoste semnalate în lumea largă. Cu alte cuvinte, să găsim dorinţa, puterea şi timpul necesare să spunem "Te iubesc" din inimă, de cât mai multe ori pe an, la zile marcate sau nu calendaristic, etichetate sau nu cu emblema inimii ce se hrăneşte cu vorbe de alint sau recunoştinţă.


Alla hjärtans dag (Ziua tuturor inimilor), cum este denumită Valentines Day pe tărâm suedez, nu este o sărbătoare oficială, este practicată relativ recent, din 1960 şi începută în scopuri comerciale şi datorită influenţei culturii americane. În prezent, se bucură de popularitate (însă nu ieşită din comun), recunoscută prin vânzările de cosmetice, pluşuri şi flori, care capătă în această perioadă valenţe economice semnificative, depăşite doar de cele de la Ziua Mamei.

marți, 9 februarie 2010

Despre gradele lui Celsius

Am avut întotddeauna prostul obicei să nu verific starea vremii înainte de a ieşi din casă şi, cu siguranţă, aş fi fost de mult mai multe ori surprinsă de capriciile vremii, dacă nu aş fi avut persoane de bază în juru-mi care să-mi poarte de grijă. Totuşi, de la o vreme, dacă tot mă aflu într-o ţară nordică în care suedezii vorbesc despre vreme, vrei nu vrei :) iar veştile din Bucureştiul iernatic şi înzăpezit mă copleşesc din ce în ce mai mult, am început să-l bag şi eu pe Celsius în seamă şi să-l controlez la grade, mult mai des :)

Şi ca să nu credeţi că spun poveşti :) vă las să vă delectaţi cu cele 5 grade pe minus, de astăzi.



Dacă tot am amintit de gradele lui Celsius :) e bine de aflat (dacă nu ştiam deja) că cel care a creat în anul 1742, un termometru cu mercur bazat pe scara centesimală de temperaturi, unde punctul "0" marca punctul de îngheţare şi 100 punctul de fierbere al apei este suedezul Anders Celsius (născut la Ovanåker în Suedia, la 27 noiembrie 1701). Numele său a fost atribuit, ulterior, unui grad termometric (gradul C).

Celsius a fost profesor de astronomie la Universitatea din Uppsala între anii 1730 şi 1744, ocupându-se, în egală măsură, de geodezie şi de fizică. A studiat aurorele boreale şi a explicat acest fenomen pentru prima dată prin magnetismul terestru. În anul 1737 participă la o expediţie în Laponia, la Tornio condusă de Pierre Louis Maupertuis, Alexis Claude Clairaut şi Pierre-Charles Lemonnier pentru a determina lungimea unui grad de meridian. Expediţia a dovedit că pământul nu este perfect sferic (este aplatizat la poli), confirmând ideea lui Isaac Newton. Moare de tuberculoză la numai 43 de ani.

luni, 8 februarie 2010

Beau ca să socializez!

Pentru că tot am adus vorba, într-un post anterior, despre două lucruri care mă deranjează la călătoria cu pendeltågul, unul dintre ele fiind aburul de alcool degajat pe timp de week-end până când glandele lacrimale și papilele gustative ale celor din jur devin suprasaturate, găsesc momentul propice de a vorbi despre pasiunea suedezilor pentru alcool.

Obiceiurile suedezilor legate de alcool pot surprinde și șoca, în același timp. Tendința de a consuma alcool în cantități necontrolate datează din timpuri imemoriabile :) Mai mult, au existat anumite perioade când muncitorii și soldații suedezi își primeau parte din salariu direct convertit în băutură.

Ulterior, au fost introduse restricțiile. Una dintre ele, așa numita cartelă de raționalizare, introdusă la începutul secolului XX, era o cartelă ștampilată de fiecare dată când cumpărai cantitatea de băutură permisă lunar. Încă de atunci, statul deține monopol asupra comercializării alcoolului în Suedia. În prezent, alcoolul se vinde numai în magazine special amenajate, numite Systembolaget, unde găsești o varietate largă de băuturi alcoolice din toată lumea, prezentate pe rafturi, în funcție de țara de proveniență și accesibile numai persoanelor în vârstă de peste 21 de ani, legitimate. În supermarket, se găsește numai bere și băuturi slab alcolizate (până în 3,5%), care se pot cumpăra numai pe baza cărții de identitate care atestă statutul de adult trecut de 18 de ani.

Guvernul și parlamentul sunt singurii care decid  "soarta" alcoolului în Suedia: preț, taxe, metodă de comercializare etc, acesta fiind, probabil și principalul motiv pentru care alcoolul este extrem de scump aici.

Suedezii obișnuiesc să bea (zdravăn :) mai ales în week-end și la sărbătorile importante, cum ar fi: Sankta Lucia (13 decembrie), Noaptea Valpurgiei (30 aprilie), Midsommar, de Crăciun, Anul Nou etc :)  Teoretic, nu se consumă alcool în timpul săptămânii, doar la petreceri sau în momentele de relaxare din week-end și concedii :) Prezența alcoolului în cantități industriale în sângele suedezului se face simțită la final de săptămână prin cozile de la Systembolaget și aburii îmbătători :( degajați în aproape orice mijloc de transport în comun.

Şi mai interesantă este prezența "parfumului" îmbietor degajat de persoane care par sobre dar deschise contactului social interrelațional. De fapt, dacă ești înfundat și nu simți mirosul persistent de băutură emanat, un indiciu concludent pentru consumul de alcool este apetitul brusc pentru socializare al suedezului de rând. Dacă te abordează un latino-american cu ochi vii, în care i se citește dorința de a comunica oricui, orice, în orice fel de circumstanțe, știi sigur că sângele fierbinte al persoanei în cauză este moștenire genetică de sorginte latină și nu îmbibat cu spirtoase ca în cazul nordicilor :)) Cu alte cuvinte, suedezii, cu cât beau mai mult, cu atât reușesc să socializeze mai mult, simțindu-se stăpâni pe sine și îndrăznind să spună ceea ce gândesc.

În multe țări cu un consum ridicat de alcool, oamenii beau fie din cauza traiului mizer, pentru a uita de greutăți și probleme, fie, la polul opus, pentru plăcerea gustului vinului sau al berii, de exemplu. În Suedia, se pare, oamenii beau din plăcerea de a se îmbăta :) Am urmărit multe filme suedeze, și printre scenele de top se numără ingurgitatul alcoolului în cantități masive și datul la boboci, după :D Filmele sunt inspirate din realitate la urma urmei; ficțiune, ficțiune, dar cu puternic iz de mentalitate suedeză îmbibată la maxim în momentele de relaxare și petrecăreală :))

La urma urmei, fiecare popor are o predispoziție genetică, de rasă, către un anumit trend. În cazul suedezilor, firi rezervate, închise, perfecționiste, cu tendință pentru o viață extrem de ordonată și bine programată, alcoolul este principalul responsabil pentru relaxarea și ieșirea din rutină, atât de necesare.

marți, 2 februarie 2010

Cine cântă în familie: cocoşul sau maimuţa?

Tocmai ce mă îmbarcasem şi mă "legănam" moleşită pe scaunul confortabil al autobuzului, când un "cucurigu" voios şi răsunător mă trezeşte din dulcea şi relaxanta moţăială. Sunetul zglobiu a răsunat de vreo trei ori, făcându-ne să întoarcem capetele mirate în căutarea "zburătoarei" rătăcite în autobuzul stockholmian.

Alarma a fost falsă, iar strigătul straşnic (extrem de autentic) al cocoşului s-a dovedit a fi doar soneria mobilului unui domn suedez respectabil.

Să fi fost oare singura modalitate subtilă a consoartei de a-i arăta consortului cine este stăpânul casei?? :))
Cu siguranţă, nu, pentru că este binecunoscută, de altfel, încercarea suedezilor de a stabili egalitate între sexe, chiar şi pe tărâmul conjugal! :))

Întâmplarea îmi aduce aminte de sunetul unei maimuţici "turbate" pe care l-am folosit şi eu, multă vreme, ca sonerie pe telefonul mobil. Şi acum îmi vine să râd ce "stresantă" era maimuţica şi cum îi înnebunisem pe colegii de birou cu ţipătul junglei :))

luni, 1 februarie 2010

La dat zăpada în... Marea Baltică

Zilele astea a nins intens, aşa că stratul de zăpadă s-a mărit considerabil. Din noiembrie până în prezent, a nins de nenumărate ori iar temperatura care s-a încăpătânat să se menţină pe minus, de cele mai multe ori, nu a ajutat câtuşi de puţin la micşorarea munţilor de zăpadă, pe cale naturală.

Suedezii, cu grija nemărginită pentru aproapele lor :)), s-au gândit, şi de data asta, să nu ne lase să înotăm, la propriu, prin nămeţi, aşa că, în urma celor câtorva zile de ninsoare măruntă dar straşnică, străzile stockholmiene s-au umplut de maşini de dezăpezire, care oricum, funcţionaseră până acum la capacitate maximă, dar şi de camioane de încărcare a zăpezii şi depunere a ei în Marea Baltică sau locuri nefrecventate de suedezul de rând (aşa cum bine am putut afla dintr-un reportaj TV).



Cu trenul prin Stockholm

Cum am mai precizat şi cu altă ocazie, Stockholmul, ca oraş, este, în fapt, o regiune administrativă (Stockholm län) alcătuită din Stockholm City (Stockholms stad în suedeză) şi 25 de comune. 

Aşadar, Stockholmul (întreaga regiune administrativă) se întinde pe o suprafaţă de 6 519 km pătraţi  (vs Bucureşti cu o suprafaţă de 226 km pătraţi :)) şi este subdivizat în unităţi teritorial administrative distincte cărora le sunt arondate şcolile primare, serviciile sociale, culturale şi de agrement din zonele aferente.

Distanţele dintre comune sunt mari, astfel că pendeltågul (trenul) a fost gândit ca o soluţie viabilă, de scurtare temporală a distanţelor.


Ca să ajungi dintr-o comună în alta, poţi face şi 2-3 ore cu trenul şi autobuzul. M-a amuzat o discuţie odată dintre două doamne: o irakiancă îi povestea unei suedeze că are doi copii care locuiesc cu ea în Suedia. Fata locuieşte într-un orăşel din sud, la câteva sute bune de kilometri de Stockholm iar băiatul în Stockholm, în comuna vecină cu cea în care locuieşte ea, numai că până la băiat trebuie să schimbe 3 mijloace de transport, făcând per total în jur de 3 ore. Femeia se plângea suedezei cât de departe sunt copiii ei de ea şi a fost destul de mirată când suedeza a izbucnit în râs când a auzit că se plânge de cei în jur de 20 de kilometri pe care trebuie să-i parcurgă din Handen până în Alby, la băiat. Şi asta în condiţiile în care se călătoreşte cu trenul şi există intervale orare bine stabilite, respectate cu sfinţenie. Inconveninentul este, într-adevăr, faptul că legăturile în afara orelor de vârf şi în week-end-uri nu sunt foarte bune, trenul circulând odată la 20 de minute iar autobuzele având diferenţe chiar şi de jumătate de oră între ele. De aici rezultă şi parcurgerea temporală a celor 20 de km în aproape 2-3 ore.

La început, mi s-a părut destul de ciudat să circul în cadrul aceluiaşi oraş cu trenul (pendeltågul e, de fapt, un fel de tren de navetişti, în condiţii occidentale). Este compus din 2 vagoane lungi, deschise, în care se poate circula de la un capăt al altuia al vagonului, în căutare de loc preferat. Există locuri special amenajate pentru cărucioare, persoane cu handicap, bagaje şi biciclete, la fiecare capăt al vagonului. În timpul orelor de vârf se stă şi în picioare, pe interval, în rest există arhisuficiente locuri pentru toată lumea.





În week-end, seara, există personal de la security ce se plimbă de la un capăt al altuia al vagonului pentru a supraveghea atmosfera adolescentină şi turistică, uneori prea veselă, prea îmbibată. Nu am fost martora niciunui fel de incident, semn clar că băieţii şi fetele de la security îşi fac temele cum trebuie :)

În timpul orelor de vârf, trenurile sunt suplimentate, astfel încât sunt ore la care la fiecare 4 minute pleacă câte un tren în aceeaşi direcţie. În afara orelor de vârf se ajunge şi la distanţe temporale de până la jumătate de oră.

În condiţii meteorologice vitrege, când se întâmplă să mai cadă fire sau stâlpi, se produc întârzieri şi, eventuale dereglări ale traficului, anunţate în timp real pe internet şi în staţii, la difuzoare şi afişate pe monitoarele de control, încercându-se, acolo unde se poate, suplimentarea cu autobuze pe direcţia respectivă. Dacă nu, aşteptarea următorului tren, în liniştea şi calmul corespunzătoare :))

Staţia de pendeltåg este dotată şi cu cabine de aşteptare, să nu stea călătorul, iarna, să îngheţe pe peron la -15 grade, cabine prevăzute cu monitoare în care se semnalează ora sosirii trenului aşteptat sau eventualele întârzieri.


Teoretic, pe toate mijloacele de transport în comun există controlori, dar până acum m-am "izbit" de ei numai în tren, de două ori, sâmbăta după-amiaza. Pe siteul Stockholms Trafiklokal este menţionat că reţeaua de controlori numără 80 de persoane, aşa că probabilitatea de a te întâlni cu ei este destul de redusă, deşi nu imposibilă, se pare :)

Sunt două lucruri (cărora le voi dedica spaţiu separat de discuţie) care îmi displac total în călătoria mea cu trenul: prezenţa "cântăreţilor" cu repertoriu ad-hoc (mare parte, români) şi a aburilor de alcool ce te curpind într-un dans olfactiv mirabolant, odată cu sosirea week-end-ului. Dar despre subiectele respective, pe larg, în episoadele următoare :))