Soarele călduţ, primăvăratic ne îmbie, cu mic cu mare, la început de mai, să părăsim locaţiile citadine cu aglomerări de blocuri şi clădiri pentru a evada în natură şi a ne bucura de briza mării, liniştea peisajului suedez, animat în zilele de sărbătoare de glasuri vesele de copii şi adulţi care-şi împărtăşesc bucuria weekendurilor şi a zilelor de relaxare în mijlocul naturii.
Ce-mi place mult la mentalitatea suedeză este, printre altele, cultul pentru simplitate şi păstrarea în armonie a legii naturii. Natura suedeză este spectaculoasă numai în măsura prin care reuşeşte să surprindă de fiecare dată prin simplitate, repetabilitate şi respectul suedezului de rând pentru ceea ce are ea simplu şi frumos să ne ofere.
Alternanţa de câmpie, pădure, lacuri, mare, aşezări omeneşti este adusă într-o repetabilitate care îţi creează senzaţia bizară de unicitate dar şi impresia că ai mai fost odată în acel loc. Şi totuşi, nu reuşeşte să te plictisească. Cel puţin, nu pe mine :)
Aşa se face că weekend-ul de sfârşit de aprilie, prelungindu-se cu sărbătoarea de Valborg, i-a creat suedezului dornic de odihnă posibilitatea să se bucure de soarele călduţ de început de mai şi de natura în curs de renaştere florală :) Şi cu mic cu mare a luat cu asalt casele de vacanţă din varii locuri de atracţie suedeze, mai sudice şi mai călduroase dar şi pe cele stockholmiene, generoase de altfel în a oferi atracţii odihnitoare şi nu numai.
De data asta, am optat pentru o descindere la Marea Baltică, într-un colţ de plajă mai rustic, pietrele şi stufărişul alese bucurându-ne după-amiaza, deşi la câteva sute de metri distanţă aveam şi varianta cu nisip.
Vă las cu fotografiile extrem de grăitoare, pentru că după o pauză de scris atât de lungă, se cade s-o iau încet într-ale depănatului de amintiri pe blog :)
