joi, 31 decembrie 2020

La anul 2021 și ... La mulți ani!

Aho, aho, copii și frați, 
noi acum ne-alăturăm 
și începem să urăm:
belșug și multă sănătate
Să vă fie bine-n toate!
Anul nou să vă găsească 
liniștiți și fericiți 
lângă cei dragi veseliți!

La anul și la mulți ani!

Gott Nytt År, önskar jag er, mina vänner! Det var en konstig resa i år men vi klarade oss till slut! Hopp och troende är nyckelord för det nya året! Hoppet dör sist så det är alltid bra att hålla oss vid detta! Tack för alla trevliga stunder! Vi hörs!

Happy New Year! It was quite a difficult year but we finally managed it and now all we need is hope for better times! Hope dies last! Let's stay chill and have fun! Cheers!

miercuri, 30 decembrie 2020

Frumoasele de la balcon

Zilele trec, gradele din termometru scad dar am reușit, totuși, să mă ocup și de frumoasele mele din pădurea balconul adormit, înainte să dea înghețul. Balcon neînchis, ce se află la Stockholm, un oraș cu temperaturi mai scăzute iarna, dar nu în ultimele ierni. Și nici iarna aceasta. Una nedorit de blândă până în prezent și care mi-a facilitat plantarea bulbilor și pregătirea lor pentru iarnă în două etape. Din lipsă de timp. Prima, la final de octombrie, cum obișnuiam și a doua ieri, când am profitat de cele șapte grade din balcon și am robotit de zor ca să îmi pregătesc bulbii pentru somnul de frumusețe lung de cel puțin 2-3 luni.

Îmi petrec o bună parte din timp pe balcon. Refugiu în zilele însorite de vară când mă tolănesc la propriu, înconjurată de flori. Locuiesc într-o parte de oraș extrem de împădurită, cu acces la poteci de pădure desfășurate pe zeci de kilometri, cu natură ce te dezmiardă și îmbie la aproape fiecare pas. Și, totuși, dragostea mea pentru flori m-a împins către varii experimente desfășurate pe aproximativ trei metri pătrați de balcon tip lojă. Degetele mele devin mai verzi cu fiecare bulb, sămânță sau răsad plantate, fără să țin seama că sunt îngrădită de jardiniere și condițiile limitate ale unui balcon situat în emisfera nordică dar cu orientare... sudică. Așadar, rând pe rând, bulbii de lalele de felurite soiuri, narcise, brândușe, zambile moțate sau nu, iriși, frezii, crini, tigridii, gladiole etc se culcușesc la sfârșit de octombrie în jardiniere bine înfofolite ca apoi să-și facă simțită prezența primăvăratică sau văratică, după caz. 

Elita de primăvară târzie este ulterior acompaniată sau înlocuită de semințe sau răsaduri dădătoare de panseluțe, petunii, verbere, mușcate, colțunași, zorele, toate coabitând într-o bunăstare florală ce-mi oferă satisfacție și relaxare.

Am pornit la drum de grădinărit cu mulți ani în urmă și de atunci, în mod constant, desfășor felurite experimente care se soldează de cele mai multe ori cu succes. Enjoy!









marți, 29 decembrie 2020

Amintiri de Crăciun

Încă o zi întunecoasă și ploioasă, așadar motiv tocmai bun de scris pe blog și accesat amintiri de Crăciun. De data asta, cu doi ani în urmă când a nins iar noi am profitat și ne-am aventurat pe Djurgården, o zonă dragă nouă. Așa că să ne bucurăm ochii de alb în digital până zăpada cea promisă se va reîntoarce. 








luni, 28 decembrie 2020

Și afară plouă, plouă...

Unora le place jazzul. Și mie. Altora le place ploaia (mamă, știu că citești). Mie nu! Nu faptul în sine că plouă mă deranjează, ci zgomotul picăturilor în geam. Plus asocierea implicită cu stări de tristețe și deprimare. Sună a clișeu, dar se întâmplă să fie așa. Sau nu. Oricum, zgomotul mă perturbă. Noroc că pe mama o liniștește. Și gândul la liniștea ei îmi dă mai multă pace și mie. Dar altfel, scârțâitul zăpezii e relaxare pentru urechile mele. Așa că timp de două zile cât va ploua bacovian, neîntrerupt voi număra pașii afundați ușor în zăpada de acum câteva zile. Precum oile de dinainte de culcare. Un pas și încă unul și încă unul până când zăpada promisă se va reîntoarce.






vineri, 25 decembrie 2020

Afară ninge liniștit preț de un Crăciun fericit

După un început de iarnă atipică pentru emisfera nordică, dar extrem de tipică pentru încălzirea globală a ultimilor ani, cu un decembrie nedorit de călduros, am primit cu multă bucurie prognoza meteo care s-a și îndeplinit.

Crăciun de poveste, cu fulgi de nea, mărunți și mulți care au acoperit pământul întunecat și rece timp de două zile cu o mantie luminoasă. Prilej de bucurie și plimbare în natura frumos înveștmântată.






duminică, 20 decembrie 2020

Magie prin fotografie

Am manifestat întotdeauna o afinitate față de tehnica modernă. Am norocul ca Vali (soțul meu) să aibă pasiune dar și cunoștințe solide în a mânui instrumente ce ne facilitează comunicarea virtuală și nu numai. În același timp, mă simt veșnic ca un pantofar ce duce lipsă de pantofi. Pentru că sunt înconjurată de varii device-uri care știu a face minuni dar simt totuși că nu am destul timp pentru a le folosi la adevărata lor valoare. 

Anii trec și amintirile se acumulează. Nu știu alții cum sunt, dar eu am adunate zeci de mii de fotografii și amintiri. Am rafturi sau sertare burdușite cu albume, dovezi palpabile pe hârtie îngălbenită de vreme sau nu. Dar și dovezi digitale stocate pe harduri externe, de care eram doar la un click și totuși la zeci de ani distanță. 

Azi am redescoperit cu nostalgie și recunoștință mii de amintiri îndesate pe un harddisk extern. Am simțit într-o fracțiune de secundă un soi de teleportare în vremuri demult apuse dar răscolite și retrăite prin prisma gravării digitale a unor experiențe și trăiri din trecut. 

Fotografia poate fi magie. A fost și în urmă cu aproape două sute de ani când a fost descoperită tehnica de a imortaliza chipuri și locuri. Este și va fi în orice secundă în care va reda și altfel decât cu ochii minții și sufletului sentimente și trăiri adânc îngropate. 

Pentru mine a face fotografii reprezintă mai mult decât o maimuțăreală transpusă în selfiuri prelucrate de softuri automatizate. Fotografia presupune mânuirea unor dispozitive și programe specializate ce capătă noi valențe prin a putea crea sau reda momente unice. Pentru că orice moment al existenței noastre este unic. Important e cum îl trăiești și imortalizezi.



joi, 17 decembrie 2020

E scris în ... caietul bunicii

Necesitatea de a lăsa urme întipărite nu numai în memorie a existat din vremuri îndepărtate. Că altfel mintea umană nu ar fi ajuns să descopere scrisul. Modalități de întipărire a lui au tot fost variate și nenumărate și indiferent de cât de rudimentare sau revoluționare ne par astăzi, le putem crea valențe demne de luat în seamă. 

Tocmai ce am primit prin poștă un plic cadou cu ceva ce părea a fi carte înăuntru. Nu m-am înșelat deloc iar coperta viu colorată și titlul My favourites recipes m-au transpus imediat în lumea culinară și chiar stârnit curiozitatea. Câteva fracțiuni de secundă m-am gândit ce ar putea să mă surprindă sau încânte. Când am început să răsfoiesc cartea, am realizat că înăuntru erau pagini libere atent organizate ca tu, cel care o primești, să-ți scrii rețetele preferate. Definitiv, un caiet al bunicii, variantă modernă dar totodată cu parfum de odinioară. Un caiet în care să-ți scrii manual rețetele îndrăgite, îmbunătățite sau inventate. O variantă clasică, în haine noi, a celebrului caiet plin de ulei și îngălbenit de vreme al bunicii. Mi-a surâs ideea, mi s-a încălzit sufletul și am început deja să mă gândesc care vor fi primele rețete care se vor cuibări între filele cărții. 

Există loc pentru nou și vechi în inima mea și deși sunt o pasionată a tehnicii moderne sub diferite forme, deși suntem înconjurați de rețete și informații ce se prăvălesc peste noi de pe cele mai noi și în vogă platforme gen instagram, tiktok sau deja mai clasicele facebook, bloguri sau youtube, acest caiet al bunicii își va avea și el un loc în inima mea precum o bucățică de lucru manual cu parfum de vremuri de demult. Un parfum bun, nobil și durabil. Mulțumesc, Eva, ai avut o idee extrem de inspirată. O idee de suflet de la un om de suflet.