Unora le place jazzul. Și mie. Altora le place ploaia (mamă, știu că citești). Mie nu! Nu faptul în sine că plouă mă deranjează, ci zgomotul picăturilor în geam. Plus asocierea implicită cu stări de tristețe și deprimare. Sună a clișeu, dar se întâmplă să fie așa. Sau nu. Oricum, zgomotul mă perturbă. Noroc că pe mama o liniștește. Și gândul la liniștea ei îmi dă mai multă pace și mie. Dar altfel, scârțâitul zăpezii e relaxare pentru urechile mele. Așa că timp de două zile cât va ploua bacovian, neîntrerupt voi număra pașii afundați ușor în zăpada de acum câteva zile. Precum oile de dinainte de culcare. Un pas și încă unul și încă unul până când zăpada promisă se va reîntoarce.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu