Despre uniform(izare)a suedeză

Scriam cu ani în urmă despre simplitatea ca trăsătură principală a mentalității suedeză, așa că mă gândesc să revin cu exemple concrete și din alte domenii, pentru că este un subiect ofertant.

De exemplu, să ne referim la locuințele suedeze: fie ele la bloc, case sau vile. Ceea ce te uimește, pe tine, locuitor european sau nu, neîndoctrinat încă cu mentalitatea suedeză, este uniformizarea locuințelor - comunale sau proprietate privată. Vezi rar câte ceva ieșit din "tiparele suedeze".

Indiferent încotro îți îndrepți ochii, constați cu admirație și/sau stupoare o armonizare a fațadelor, plăcută ochiului. La prima vedere, eșalonarea stas e bine-venită pentru crearea unui tot unitar individualizat, cel puțin pe anumite porțiuni sau zone. Și o găsești scuzabilă, mai ales dacă ține de spațiul comunal, adică de subdiviziunea administrativă în care este împărțită proprietatea de stat suedeză.

Însă cum îți explici aceeași standardizare când vine vorba de proprietatea privată, unde întâlnim în mare parte lemnul ca material de bază, roșul ca și culoare predominantă și cam același stil arhitectural în linii mari. Să fie oare mentalitatea suedeză unitară de vină? Poți, oricum, constata cu ușurință că suedezul are tendința de încadrare a sa în anumite norme și standarde.

Deși fiecare individ este încurajat să constate, experimenteze și reflecteze, ajungi la concluzia că fiecare se îndreaptă către o standardizare suedeză general valabilă :) De aici și entuziasmul colectiv către lucrurile bazale dar și către standardul de viață cam uniformizat. Care vine la pachet cu gândirea colectivă că așa e "typisk svensk". 

Și, astfel, ne confruntăm cu amprenta suedeză asupra locuințelor, a spațiilor de joacă, a cum este gândit și ordonat totul pentru a fi în concordanță cu natura, a o respecta dar și a supraviețui într-un climat destul de anost.