Iarna-i grea, omătul mare...

Cam ăsta ar fi motto-ul primelor zile de decembrie, lună ce a debutat cu ninsori abundente şi temperaturi scăzute. Stratul de zăpadă s-a mărit considerabil iar peisajul stockholmian a căpătat o hăinuţă de poveste, în adevăratul sens al cuvântului. Deşi maşinile de dezăpezire ies la datorie în mod regulat, paşii-ţi scârţâie pe cărările bătătorite de zăpadă amestecată cu pietriş.

Orele de ninsoare abundentă, cu fulgi mari şi deşi, alternează cu pauze binemeritate de cer senin şi sticlos şi ger de crapă pietrele. Ambele - ipostaze iernatice tocmai bune de admirat din spatele geamului împodobit de Advent, cu nasul, mâinile şi picioarele la căldura şemineului sau, pentru cei mai puţin norocoşi, a caloriferului :) În orice caz, ochiul e cel ce merită să se bucure de splendoarea iernatică, dar numai de la adăpostul comfortabil al celor 22-24 de grade de interior. Ceea ce vă îndemn şi pe voi s-o faceţi, prin intermediul fotografiilor surprinse pe ninsoare abundentă.

Îmi place extrem de mult când ninge şi-mi doresc luni de iarnă pline de omăt, însă nu chiar până în mai, februarie inclusiv cred că ar fi la limita suficientului :) Însă cum ne-au ameninţat că vom avea parte de o iarnă albă cel puţin la fel de lungă ca cea de anul trecut, nu-mi rămâne decât să exploatez fotografic, la maxim, peisajul de poveste şi să vă las şi pe voi să vă bucuraţi de splendoarea albă nordică.