Revenire primăvăratică (2)

Trebuie să recunosc că stratul de praf digital de pe blogul meu a întrecut cu mult stratul de pietriș așternut pe străzile suedeze de-a lungul îndelungatei și friguroasei ierni ce ne-a părăsit de curând.

Dar odată cu dezmorțirea și revenirea în simțiri primavaratice, mi-am propus și o revigorare a blogului, vizată de ceva timp, în nenumărate rânduri chiar.

Miturile despre vremea scandinavă au fost pe deplin confirmate anul acesta când am avut parte de o iarnă extrem de lungă și de geroasă. După mai bine de patru luni înzăpezite, cu temperaturi negative constante, am constatat că se scurg săptămâni bune, la fel de albe și geroase, care, în alte circumstanțe, s-ar fi dorit săptămâni primăvăratice.

La început, m-a bucurat prelungirea albă și pufoasă a stratului generos de zăpadă. Dar când Paștele suedez (la sfârșit de martie) a bătut la ușă, iar straiele de sărbatoare au fost tot albe și călduroase, am început ușor-ușor să mă resemnez că primăvara îndelung așteptată își va face apariția undeva în jurul solstițiului de vară.

Și totusi, sunetul răsunator al mașinilor de strâns pietrișul stradal, resimțit la ceas matinal duminical, acum două săptămâni, mi-a redat speranța că primăvara bate timid, dar sigur, la ușile suedezilor. Pentru că suedezul organizat și calculat cu banii comunali nu s-ar fi angrenat în procesul de cosmetizare stradală, dacă prognoza meteo nu ar fi fost una satisfăcătoare.

Și așa, încet-încet, ghioceii și brândușele  timide au fost încurajate de gradele în creștere din termometre (și urmate îndeaproape de suratele narcise), dar și de către localnicii care nu pierd nicio secundă de desfătare a simțurilor cu semnele primăvăratice timpurii.

Și chiar dacă copacii nu au înmugurit încă, simțul vizual ne este încântat de păturile albe și albastre de vitsippa (floarea Paștilor, păștiță - Anemone nemorosa), respectiv blåsippa (viorele, crucea voinicului, trei-răi sau popâlnic iepuresc - Anemone hepatica) ce se întind pe câmpuri și prin păduri.  Flori extrem de îndrăgite și de protejate de către suedezi (odată ruptă, blåsippa nu mai răsare în locul respectiv) și care apar ca o adevărată recompensă după o iarnă nemiloasă și îndelungată.

 

Dacă pe vremuri, când obiceiurile și tradițiile suedeze îmi răzbateau din cărți și filme, mă amuzam de "băile" solare ale localnicilor, în prezent nu odată m-am surprins oprindu-mă pe o bancă la malul apei sau chiar în stația de tren bucurându-mă de fiecare rază de soare :)

Și uite așa reușești să intri în pielea localnicilor sau să devii la rândul tău personaj amuzant, până la proba contrarie :)