Ziua tatălui...meu

Luna noiembrie, o lună rece și neprimitoare de toamnă târzie, reprezintă pentru mine un lung șir de aniversări, onomastici și zile de naștere sărbătorite cu emoție și lacrimi în glas, de fiecare dată, la trecerea ei prin calendarul vieții.

Azi, tata își aniversează ziua de naștere și sunt foarte bucuroasă că sunt cadou de ziua lui (cu două zile în avans) și că împărțim aceeași zodie. Să ne trăiești, tătică, să rămâi același om spontan și vesel, integru și zbătătarnic de care sunt foarte mândră.

Sunt mândră de aerul lui jovial, de licărirea din ochi când nu își mai surprinde interlocutorul cu zecile de versuri și cunoștințe de tot felul, de care face uz cu fiecare ocazie pe care o are. Chiar și atunci când situația îi cere cunoștințe practice, el tot cu natura filologică se scoate, cu nonșalanță, șoptindu-i meșterului la ureche versuri din tainele clasicilor. E farmecul lui aparte, un farmec scăpătat parcă dintr-un alt timp și lume, dar pe care reușește, totuși, să îl integreze cu grație și nonșalanță în tumultul vieții actuale cu stresul și agasarea cotidiene.

De-a lungul timpului, l-am avut de varii ori drept etalon pe tata. Am fost o norocoasă să am la cine să întorc capul și de la cine să învăț. Să învăț că oamenii trebuie respectați pentru ceea ce sunt și pot, nu pe considerente economice sau sociale. Să mă zbat pentru ideile în care cred și pe care să le susțin cu argumente. Să lupt pentru ceea ce îmi doresc și să nu îmi fie rușine de ceea ce sunt.

Se spune că fetele seamănă cu tații si băieții cu mamele. În foarte multe cazuri se întâmplă să fie așa. În cazul nostru, se adeverește vorba din popor. Și sunt fericită că e așa. Deși, de multe ori, mi-aș fi dorit să pot mai mult. Și chiar dacă, uneori, mă simt dezamăgită de mine însămi, știu că tata e lângă mine și mă susține, indiferent de vise și ambiții. Necondiționat. Și înseamnă enorm! Înseamnă drumul sigur spre reușită.

 

Tătică, îți mulțumesc enorm că exiști! Și, mai ales, că exist! Știi cât de mult te iubesc, știi de câte mii de ori ți-am spus-o și mai știi că simt nevoia să o spun la infinit. Pentru că meriți. O lacrimă în colțul ochilor și glasul sugrumat de emoție. Pentru că te cunosc!