De ziua Ta, frate, în pragul Crăciunului!

În urmă cu 36 de ani, mama îl născuse deja pe cel de-al doilea copil, fratele meu, la interval de 1 an si o lună. Aceeași dată de 24, de data asta, ajunul Crăciunului. Dacă eu am mai zăbovit trei zile în pântecul mamei, fratele meu  a fost extrem de nerăbdător și a dorit să le dea binețe părinților cu două săptămâni mai devreme. Grabă care l-a urmărit întreaga viață, fiind de multe ori benefică.

Acum, la ceas de sărbătoare creștinească, când toți, cu mic cu mare, sunt cuprinși de magia sărbătorilor de iarnă, rememorez și eu miracolul nașterii fratelui meu, istorisită an de an de către mama. Pentru că da, am cea mai sensibilă și melancolică mamă care retrăiește trecutul cu un patos greu de imaginat. Imaginabil, doar când o auzi. An de an, neobosită.

La mulți ani, să ne trăiești așa cum îți dorești. Și mai presus, sănătos, voios, fericit și împlinit!