Zilele trec, gradele din termometru scad dar am reușit, totuși, să mă ocup și de frumoasele mele din pădurea balconul adormit, înainte să dea înghețul. Balcon neînchis, ce se află la Stockholm, un oraș cu temperaturi mai scăzute iarna, dar nu în ultimele ierni. Și nici iarna aceasta. Una nedorit de blândă până în prezent și care mi-a facilitat plantarea bulbilor și pregătirea lor pentru iarnă în două etape. Din lipsă de timp. Prima, la final de octombrie, cum obișnuiam și a doua ieri, când am profitat de cele șapte grade din balcon și am robotit de zor ca să îmi pregătesc bulbii pentru somnul de frumusețe lung de cel puțin 2-3 luni.
Îmi petrec o bună parte din timp pe balcon. Refugiu în zilele însorite de vară când mă tolănesc la propriu, înconjurată de flori. Locuiesc într-o parte de oraș extrem de împădurită, cu acces la poteci de pădure desfășurate pe zeci de kilometri, cu natură ce te dezmiardă și îmbie la aproape fiecare pas. Și, totuși, dragostea mea pentru flori m-a împins către varii experimente desfășurate pe aproximativ trei metri pătrați de balcon tip lojă. Degetele mele devin mai verzi cu fiecare bulb, sămânță sau răsad plantate, fără să țin seama că sunt îngrădită de jardiniere și condițiile limitate ale unui balcon situat în emisfera nordică dar cu orientare... sudică. Așadar, rând pe rând, bulbii de lalele de felurite soiuri, narcise, brândușe, zambile moțate sau nu, iriși, frezii, crini, tigridii, gladiole etc se culcușesc la sfârșit de octombrie în jardiniere bine înfofolite ca apoi să-și facă simțită prezența primăvăratică sau văratică, după caz.
Elita de primăvară târzie este ulterior acompaniată sau înlocuită de semințe sau răsaduri dădătoare de panseluțe, petunii, verbere, mușcate, colțunași, zorele, toate coabitând într-o bunăstare florală ce-mi oferă satisfacție și relaxare.
Am pornit la drum de grădinărit cu mulți ani în urmă și de atunci, în mod constant, desfășor felurite experimente care se soldează de cele mai multe ori cu succes. Enjoy!
