De prin natură adunate și înapoi la lume date

Început de septembrie cu cer senin și nori generoși, pufoși, tomnatici cum numai cerul scandinav știe să ni-i ofere.

 

 

 

 

 

17 grade stockholmiene, vânticel rece tomnatic, dar totuși o stare de bine și relaxare plutește în aer.

 

Început calendaristic de toamnă românească dar și început timid de toamnă stockholmiană care pare să nu se grăbească dacă cercetăm cu atenție cele 23 de grade pronosticate pentru săptămâna viitoare.

 

Natura e încă verde, soarele nu pare să fie speriat de dușurile alternante de ieri, așa că avem toate motivele să ne bucurăm din plin de natura suedeză de început de septembrie.

 

 

Nu că ploaia ar trebui să ne strice cheful de admirat natura în toată splendoarea ei. Cel puțin suedezilor nu li-l strică, judecând după "îndoctrinarea" de la vârstă fragedă (cca 1 an jumătate) când copiilor de grădiniță li se insuflă bucuria, reprezentată prin chiuituri și urale, la vederea ploii, noroiului și a băltoacelor de apă cu care sunt încurajați să se joace, echipați corespunzător, evident.

 

Calendaristic, mijlocul lui august reprezintă începutul toamnei suedeze așa că școlile în Suedia se grăbesc să înceapă pe 20 august. Bucuria celor mici de a-și revedea colegii nu este estompată însă de povara orelor încărcate cu teorie multă și lecții apăsătoare acasă.

 

Accentul cade foarte mult pe explicații combinate cu multe exerciții practice dar și pe încurajarea copiilor la cercetare, reflectare și constatare prin activități variate. Pauzele sunt și ele obligatoriu gândite ca recreere în aer liber, în curtea școlii. Și, astfel, îmbinarea dintre teorie și practică, joc și acumulare de noi cunoștințe se face treptat și pe nesimțite.

 

Cum septembrie cel cu recolta bogată (mai ales pe teritoriu românesc) ne-a bătut deja la ușă, ne-am grăbit și noi să cutreierăm pădurile în căutarea roadelor exclusiviste suedeze: fructele de pădure și ciupercile. Cum nici norocoasă nu mă simt, dar nici o expertă în culesul celor din urmă, mă declar mulțumită cu peregrinările mele prin pădure și cu recolta modestă de bobițe roșii și violete :)

 

 

 

Și cum zmeura, murele de stâncă sau afinele sunt surse bogate de antioxidanți nu poți decât să le savurezi cu plăcere, agale prin natură sau acasă, deșertând cutiuțele cu prețioasele bobițe peste coca fragedă ce de-abia așteaptă să se transforme într-o delicioasă și binemeritată tartă.

 

Să nu uităm că începutul de toamnă, pe lângă încântarea papilelor gustative, ne răsfață și ochiul cu frumusețea florală de sfârșit de august. Enjoy it!

 

Popas pe Eckerö

Una dintre activitățile de weekend ale suedezului dornic de relaxare și petrecut împreună cu prietenii e îmbarcarea la bordul unui vas de croazieră pe una dintre rutele aflate la îndemână, gen Helsinki, Turku sau Tallinn.
 

 

Vorba unui Vali, ai chef de o băută mare, te îmbarci pe un vas de croazieră. Ai chef de o băută mică, te îmbarci pe una dintre rutele spre Åland (Eckerö sau Mariehamn), aparținând teritoriului finlandez.
 

 

Și da, noi am avut chef de o baie de soare și aer călduț, cu vânticel moderat și nori pufoși, creionați în mod aparte, cum numai pe cerul nordic de început de toamnă găsești.
 

 

Cu briza mării în nări, înconjurați de vocile vesele și vorbărețe ale partenerilor de călătorie, am stat pe punte și am savurat fiecare minuțel din cele două ore de călătorie spre insula Eckerö.
 

 

Pe insula finlandeză, popasul de 5 ore și jumătate a trecut ca o boare de sfârșit de august pe deasupra Mării Baltice, cu deschidere la o plajă micuță dar extrem de ofertantă :)
 

 

 

Oferta zilei - Marea Baltică cu apa până la brâu, în punctul maxim, de la un mal la altul, 16 grade apa mării și soare îmbietor. Ofertă de nerefuzat, de altfel :) Intrat în apă până la genunchi - eu și înotat plus mers prin apă, de la un mal la celălalt - Vali.
 

 

 

 

Relaxare, admirat cerul și dormit pe pătură, în briza călduță de sfârșit de august. Un colțișor de Mare Baltică finlandeză doar pentru noi doi. Rustic, simplu și de neuitat. Plăcerea stă în lucrurile mărunte, până la urmă, nu?
 

 

La întoarcere, ca bonus pentru ziua petrecută în natura scandinavă de început de toamnă, te încarci de licorile mult râvnite de la duty-free. Căci da, antidotul prohibiției, reprezentată de magazinele specializate - Systembolaget - de unde îți poți cumpăra în exclusivitate băuturi alcoolice dar la prețuri piperate, îl constituie magazinele de duty-free de pe vapor, de unde cei mai mulți pleacă încărcați cu baxuri de bere sau alte alegeri, după bunul plac :)
 

Compania maritimă ce operează pe linia Eckerö pune la dispoziție bilete accesibile (90 kr dus-întors + autocar inclus până în Stockholm Central).
 

Principala atracție o constituie cumpărăturile de băuturi alcoolice de la duty free, astfel că majoritatea celor îmbarcați pe vapor fac drumul până pe Eckerö și cu aceeași cursă se întorc înapoi. Relaxarea și distracția în sine o constituie cele 4 ore petrecute dus-întors pe vapor, timp în care socializează la ... mai multe pahare de... vorbă cu prietenii.
 

Socializarea de acest tip necesită prezența a doi agenți de ordine care îl însoțesc pe șofer pe perioada călătoriei cu autocarul de la vapor până în centrul orașului. Prezența lor este, din păcate, justificată pentru că cel puțin jumătate dintre cei prezenți în autocar au ochii tulburi, pașii împleticiți și dorințe extrem de nepotrivite pentru un loc public închis. Cum ar fi, în cazul cel mai fericit, socializarea cu partenerii de călătorie prin cântece și chiuituri sau, cel mai nefericit cu putință, urinarea la piciorul scaunului din față. Moment de scandalizare maximă a unei doamne care a rupt tăcerea și a strigat din toți rărunchii la vecinul de scaun din față, să se oprească din urinat și să aștepte până se eliberează toaleta.
 

Norocul meu că am rău de autobuz și ocup, de fiecare dată, locul din față, aproape de șofer, așa că am fost privată de mirosuri și priveliști inadecvate. Nu însă și de discuția șoferului exasperat cu unul dintre agenții de ordine, căruia i se confesa că preferă o duzină de adolescenți turmentați în locul matolilor (adică a maturilor :) ieșiți de sub control.
 

Trebuie să recunosc că în cercul meu restrâns de contemplare a naturii și plimbare agale prin oraș, nu m-am confruntat direct, până acum, cu situații jenante sau ridicole din partea suedezilor prieteni cu băutura. Deși reputația există și discrepanța între natura lor ușor rigidă sau timidă, după caz și exuberanța mai mult sau mai puțin deranjantă, la beție, este extrem de evidentă.
 

Și ca să termin postarea într-un mod idilic și optimist, vă las în compania unei gazde timide, dar binevoitoare, de pe insulă :)
 

 

Joacă de copii :)

  

Hai că poți! Nu-i greu! Nu-ți fie frică!
 

 

 

Hai, încă un pic! Curaj!

 

 

Mă mai bârâi mult? Pot și singur, în liniște!

 

 

Hai, spală putina, să am și eu puțin spațiu pentru mine!

 

 

Hai, vin' la mama, să îți arăt niște mingii drăguțe!

 

 

Vezi, puiul mamii, și astea sunt la fel de alunecoase!

 

 

Locație: Muzeul în aer liber - Skansen



Skansen - periplu istoric în cotidianul suedez

Vara suedeză și-a intrat in drepturi, în toată splendoarea ei - frumoasă, luminoasă, capricioasă. Explozia florală și de verde suedez și, implicit, peisajul în sine devin speciale prin uniformitatea, simplitatea dar și repetabilitatea motivelor întâlnite.

 

Final de an școlar cu iz de serbări și plimbări cu grupul la Skansen sau Gröna Lund (printre principalele atracții stockholmiene îndrăgite deopotrivă de mari și mici).

Miercuri am purces și eu alături de copii la o plimbare prelungită (în cazul meu, datorită unei ședințe la ceas de seară, motiv pentru care am preferat să zăbovesc mai mult în compania aparatului foto) la Skansen - muzeu în aer liber al satului si specificului suedez.

 

Mai fusesem odată, însă reîntâlnirea a fost una debordantă, mai ales când te afli în compania unor copii entuziaști și energici. Dacă mai adaugi în ecuație și entuziasmul din dotare pentru regnul vegetal si animal, cei 300 000 de metri pătrați puși la diapoziție, un cer senin ca lacrima și un soare extrem de generos, atunci cele 7 ore petrecute pe tărâm skansenian pare că s-au scurs în doar câteva minute.

 

Povestea celui mai vechi muzeu in aer liber din lume începe în toamna anului 1891, când profesorul, lingvistul și etnograful Artur Hazelius (1833-1901) vădit preocupat de schimbările social-economice locale ale acelei vremi, deschide muzeul Skansen în ideea conservării patrimoniului cultural.

Suprafața sa inițială de 30 000 de metri pătrați a reunit clădiri aduse din diferite colțuri ale Suediei. Dacă la început, casele și clădirile tradițional suedeze au fost populate de păpuși în mărime naturală, îmbrăcate în costume populare, mărturii ale tradițiilor și obiceiurilor suedeze ale vremii, cu timpul ele au fost substituite de actori care redau autenticitatea vremurilor respective.

În prezent, muzeul Skansen se bucură de aproximativ 150 de clădiri cultural istorice din întreaga Suedie, ce înfățișează arhitectura, tradițiile și obiceiurile din sec. XVIII-XIX, însă întinderea temporală poate ajunge din sec. XIV până în anii 1930.

 

 

 

 

Însă Hazelius nu și-a dorit ca Skansen să fie un doar un muzeu în aer liber cu case specifice vremii, un mic sat suedez, cu moară, farmacie, han ci și-a dorit să integreze și animalele domestice și sălbatice de pe teritoriul Suediei, ca parte componentă din viața oamenilor vremii. A ținut astfel să recreeze habitatul natural al animalelor sălbatice nordice din păduri și munți așa că urșii, lupii, vulpile, elanii și renii, porcii mistreți, dar și numeroase animale domestice fac deliciul unei zile petrecute în aer liber.

 

Nu lipsește nici Skansen Akvariet unde poți întâlni de la maimuțe la șerpi veninoși, crocodili, scorpioni, papagali și broaște. Un adevărat cocktail de bună-dispoziție, relaxare și acumulare de noi cunoștințe.

Un adevărat paradis pentru copiii de toate vârstele, Skansen oferă activități recreative variate de la spectacole de teatru și muzică interactive până la activități creative în care copiii sunt introduși în universul unei gospodării din secolele trecute.

Zumzăitorul matinal

Nu seamănă degetele de la o mână unul cu altul, însă două zile de iunie pot semăna ca două picături de ploaie. Ploaie suedeză, de vară răcoroasă, care își face simțită prezența în continuare.

 

Ieri, începând cu ora 07.00 dimineața, în dormitorul a cărui fereastră dă spre spatele blocului, zumzăitul lucrătorului comunal care tunde iarba a persistat ore bune, până când îndatorirea de serviciu a fost dusă la bun sfârșit.

 

Astăzi, de la ora 07.00 dimineața, în sufrageria a cărei fereastră dă spre fața blocului, zumzăitul lucrătorului comunal care tunde iarba persistă în continuare de două ore :) Spațiu verde suficient cât să mi se obișnuiască urechile și nervii cu minunatul fundal sonor :)

 

Ceea ce este mai puțin benefic pentru urechi dar extrem de benefic pentru nasul și ochii alergicilor la polenul ierbii, printre care mă și număr, e că povestea zgomotoasă se repetă odată la două săptămâni. Iar vremea neprietenoasă nu pare un impediment :) Aviz amatorilor :)

De veghe în lanul cu ... flori :)

Fiecare anotimp își are farmecul lui aparte în funcție de colțul de lume în care te găsești. Când vorbim de anotimpurile suedeze, luna iunie e considerată lună de vară suedeză, mai răcoroasă, ploioasă, însă luminoasă și care își deschide porțile pentru iulie cel cald și îndelung așteptat.

 

Îmi plac deopotrivă și vara și toamna. Vara cu ziua senină și însorită încă de cu dimineață, cu aer cald și înmiresmat, cu boarea Balticii în nări dar și toamna cu ploaia cea rece și statornică întreaga zi. Pentru cei nehotărâți și nostalgici după ambele anotimpuri, natura suedeză a găsit împăciuitoare soluția ideală. Fie ore alternative de băi de soare cu dușuri tomnatice târzii, fie zile alternative de vară-toamnă.

 

Și uite așa ziua văratică de ieri petrecută în sânul naturii suedeze a dispărut ca prin farmec odată cu cele câteva ore de întuneric care au adus cu sine o nouă zi, de data asta tomnatică, cu ploaie rece și vânt întețit. Noroc cu mărturiile fotografice și urmele de bronz ale pielii că altfel aș fi zis că visez. Într-adevăr, visez la plajă și tolăneală, plimbări în aer liber și admirat câmpurile cu flori.

 

Ceea ce vă îndemn și pe voi să faceți :)

 

 

 

P.S. După cum se poate observa, fotografiile au fost gândite inițial pentru blogul meu cu povești fotografice stockholmiene "A Touch of Stockholm". Ulterior, m-am decis să le folosesc și pe blogul românesc. Dacă vreți mai multe povești fotografice cu iz stockholmian, nu ezitați să mă vizitați și aici. 

 

Revenire primăvăratică (2)

Trebuie să recunosc că stratul de praf digital de pe blogul meu a întrecut cu mult stratul de pietriș așternut pe străzile suedeze de-a lungul îndelungatei și friguroasei ierni ce ne-a părăsit de curând.

Dar odată cu dezmorțirea și revenirea în simțiri primavaratice, mi-am propus și o revigorare a blogului, vizată de ceva timp, în nenumărate rânduri chiar.

Miturile despre vremea scandinavă au fost pe deplin confirmate anul acesta când am avut parte de o iarnă extrem de lungă și de geroasă. După mai bine de patru luni înzăpezite, cu temperaturi negative constante, am constatat că se scurg săptămâni bune, la fel de albe și geroase, care, în alte circumstanțe, s-ar fi dorit săptămâni primăvăratice.

La început, m-a bucurat prelungirea albă și pufoasă a stratului generos de zăpadă. Dar când Paștele suedez (la sfârșit de martie) a bătut la ușă, iar straiele de sărbatoare au fost tot albe și călduroase, am început ușor-ușor să mă resemnez că primăvara îndelung așteptată își va face apariția undeva în jurul solstițiului de vară.

Și totusi, sunetul răsunator al mașinilor de strâns pietrișul stradal, resimțit la ceas matinal duminical, acum două săptămâni, mi-a redat speranța că primăvara bate timid, dar sigur, la ușile suedezilor. Pentru că suedezul organizat și calculat cu banii comunali nu s-ar fi angrenat în procesul de cosmetizare stradală, dacă prognoza meteo nu ar fi fost una satisfăcătoare.

Și așa, încet-încet, ghioceii și brândușele  timide au fost încurajate de gradele în creștere din termometre (și urmate îndeaproape de suratele narcise), dar și de către localnicii care nu pierd nicio secundă de desfătare a simțurilor cu semnele primăvăratice timpurii.

Și chiar dacă copacii nu au înmugurit încă, simțul vizual ne este încântat de păturile albe și albastre de vitsippa (floarea Paștilor, păștiță - Anemone nemorosa), respectiv blåsippa (viorele, crucea voinicului, trei-răi sau popâlnic iepuresc - Anemone hepatica) ce se întind pe câmpuri și prin păduri.  Flori extrem de îndrăgite și de protejate de către suedezi (odată ruptă, blåsippa nu mai răsare în locul respectiv) și care apar ca o adevărată recompensă după o iarnă nemiloasă și îndelungată.

 

Dacă pe vremuri, când obiceiurile și tradițiile suedeze îmi răzbateau din cărți și filme, mă amuzam de "băile" solare ale localnicilor, în prezent nu odată m-am surprins oprindu-mă pe o bancă la malul apei sau chiar în stația de tren bucurându-mă de fiecare rază de soare :)

Și uite așa reușești să intri în pielea localnicilor sau să devii la rândul tău personaj amuzant, până la proba contrarie :)
 

Revenire primăvăratică

Soarele călduţ, primăvăratic ne îmbie, cu mic cu mare, la început de mai, să părăsim locaţiile citadine cu aglomerări de blocuri şi clădiri pentru a evada în natură şi a ne bucura de briza mării, liniştea peisajului suedez, animat în zilele de sărbătoare de glasuri vesele de copii şi adulţi care-şi împărtăşesc bucuria weekendurilor şi a zilelor de relaxare în mijlocul naturii.

Ce-mi place mult la mentalitatea suedeză este, printre altele, cultul pentru simplitate şi păstrarea în armonie a legii naturii. Natura suedeză este spectaculoasă numai în măsura prin care reuşeşte să surprindă de fiecare dată prin simplitate, repetabilitate şi respectul suedezului de rând pentru ceea ce are ea simplu şi frumos să ne ofere.

Alternanţa de câmpie, pădure, lacuri, mare, aşezări omeneşti este adusă într-o repetabilitate care îţi creează senzaţia bizară de unicitate dar şi impresia că ai mai fost odată în acel loc. Şi totuşi, nu reuşeşte să te plictisească. Cel puţin, nu pe mine :) 

Aşa se face că weekend-ul de sfârşit de aprilie, prelungindu-se cu sărbătoarea de Valborg, i-a creat suedezului dornic de odihnă posibilitatea să se bucure de soarele călduţ de început de mai şi de natura în curs de renaştere florală :) Şi cu mic cu mare a luat cu asalt casele de vacanţă din varii locuri de atracţie suedeze, mai sudice şi mai călduroase dar şi pe cele stockholmiene, generoase de altfel în a oferi atracţii odihnitoare şi nu numai.

De data asta, am optat pentru o descindere la Marea Baltică, într-un colţ de plajă mai rustic, pietrele şi stufărişul alese bucurându-ne după-amiaza, deşi la câteva sute de metri distanţă aveam şi varianta cu nisip.

Vă las cu fotografiile extrem de grăitoare, pentru că după o pauză de scris atât de lungă, se cade s-o iau încet într-ale depănatului de amintiri pe blog :)