Am mai spus cu varii ocazii că sunt fascinată de Stockholm. O alternare perfectă de aşezări omeneşti, apă şi pădure. Kilometri întregi de pădure, întreruptă de pâlcuri de case sau blocuri, urmate de o continuare firească de apă şi din nou câmp verde cât vezi cu ochii. Suprafeţe întinse de pământ stockholmian rezervate naturii pentru a se desfăşura în toată splendoarea ei.
Aşa se face că în comuna în care locuiesc (Stockholmul este împărţit, din punct de vedere administrativ, în 25 de comune) pădurea ocupă un loc important în viaţa stockholmianului. Dacă de o parte a şoselei se înalţă blocuri minione, multe de 3-4 etaje, alternate cu case dar şi cu blocuri semeţe de 6-10 etaje, de cealaltă parte a şoselei, natura şi-a rezervat dreptul ei de a-şi conserva pădurea ca o necesitate a unui echilibru necesar în ecosistemul stockholmian.
Dacă te "aventurezi" dincolo de câmpul verde şi te îndrepţi cu paşi hotărâţi pe potecile de pădure de câmpie, reuşeşti, în doar câteva secunde, să uiţi că te afli în inima unei capitale europene, pădurea cu liniştea şi susurul ei ademenitor reuşind să te transpună într-o altă lume.
Îngemănarea celor două lumi este atât de naturală încât nu are cum să te mire că pe pajiştea din faţa blocului te poţi trezi cu patru iepuri dolofani, ţopăind nestingheriţi, scăldaţi în razele soarelui de dimineaţă şi supravegheaţi de o pisică, de la o distanţă nu foarte mare, dar suficientă pentru a reuşi să bată în retragere, la nevoie. La fel de nestingherit te poţi plimba şi tu pe aleile pădurii iar căprioarele să te supravegheze, de la aceeaşi distanţă protectivă, în periplul tău prin templul lor verde. Enjoy! :)
9 comentarii:
Fireşte că sunt curioase şi prudente. În fond, noi suntem intruşii. În realitate, e planeta animalelor, unde omul e un animal intrus periculos.
Frumos, ca de obicei! Pupici multi si bafta!
Iubitele mele ciufulite! :)
Pe de alta parte, sper ca acolo vezi mai putine omorate de masini in accidente (care nici nu vreau sa ma gandesc cum se intampla la cum poate fi impactul cu un animal asa mare ...).
Si iepurasii ... Dragut foc la vedere! Sper ca nu trebuie sa cutreiere prea mult pestre strazi si autostrazi sa-si gaseasca mancarea.
Pe de alta parte, mare lucru cu pastratul padurii atata cata au pastrat-o. Si pe aici e multa padure, dar ei au mult mai mult spatiu, au de unde. Poate chiar e prea putina la cat ar fi putut fi daca nu se duceau cu constructiile de case absolut peste tot.
De căprioare, iepuri, lupi sau vulpi nu am auzit încă să fie victime în accidente rutiere; poate au fost cazuri, dar n-au ajuns la urechile mele până acum. În schimb sunt probleme cu elanii; de aceea există şi indicatoare speciale dar şi garduri înalte de protecţie care să le oprească avântul pe şosele. Mi-a povestit cineva care a avut un astfel de accident că trebuie să ai mare noroc să scapi teafăr pentru că animalul e imens iar impactul dur.
Cât despre iepuraşi, când e verde totul, au hrană mai mult decât suficientă. Nu ştiu cum stă treaba când e zăpada cât casa :) :(
Da, au un cult al pădurii. Distrug cât mai puţin din ea. Ceea ce e bine, mă gândesc. La cât spaţiu au, ar fi putut ocupa mai mult, dar nu o fac.
Vocea de departe, mare dreptate ai! dar până la urmă, se pare că convieţuim destul de bine! Asta e şi ideea, nu? :) Avem nevoie unii de alţii!
Salmi, mulţumesc. Am fost în formă de scris şi am profitat. Aşa că vă voi delecta, sper, cu ceva mai multe poveşti, săptămâna asta. Baftă şi pupici mulţi şi ţie.
Cum pe Gotland nu sunt elani, cerbii si caprioarele cad adesea victime ale accidentelor rutiere. Si cum nu sunt nici lupi sau alte animale care sa le manance, s-au inmultit foarte mult(e raiul lor) astfel ca accidentele s-au inmultit si ele. Se vorbeste despre faptul ca ar trebui sa le vaneze sau distruga cumva, nu total bineinteles. Si cand te gandesti ca totul a pornit de la cineva care a adus o pereche de caprioara-cerb aici in urma cu mai multi ani...
Dar si oameni cad din pacate victime in accidente cu cerbi sau caprioare...
Altfel aici sunt multi arici, care e si animal simbol al Gotlandului si ei sunt victime pe sosele...din pacate. :(
Da,suedezii au un cult al padurilor,dar au un cult si al animalelor.Ar fi bine ca acest articol sa fie citit si pozele admirate de cat mai multa lume,iar cei carora le place vanatoarea,sa ia exemplul suedezilor.
Aha, nu stiam Salmi :( Saracele! poate ca si aici se intampla la fel, dar eu nu am auzit pana acum. Nici arici nu am vazut. Bine, nici veverite nu vazusem, si acum am deja vreo doua la activ :) Asa si cu aricii. Vine si vremea lor.
Raluca, daca au un cult al padurii cu tot cu vietatile din ea, asta nu inseamna ca nu le si distrug, fie ca se inmultesc prea mult si devin un pericol, fie in accidente rutiere.
Îți spuneam ieri că te invidiez pentru pădurea de lîngă și, mai ales, pentru animăluțele pe care le vezi. Nu îmi dau seama dacă pot posta comentariul sau nu.
Trimiteți un comentariu