Cu tolba poştală, prin Stockholm

Şi pentru că un post anterior a strâns destule comentarii legate de sistemul poştal în Suedia, găsesc oportun să explic detaliat cum stă treaba cu poşta suedeză. Mă ţineam de multă vreme să postez pe o astfel de temă, dar am tot amânat.

În Suedia, toate actele importante le trimiţi sau le primeşti prin poştă. Şi te întrebi, firesc, dacă e înţeleaptă o astfel de orânduială. Este! În condiţiile în care corespondenţa îţi este livrată pe preşul din hol, prin fanta de la uşă. Asta dacă stai la bloc. Cu alte cuvinte, nu există cutii poştale la intrarea în bloc. Că este bloc de 2-3 etaje, de 10 sau chiar mai multe (mai sunt şi astfel de excepţii în Stockholm), poştaşul împarte corespondenţa din uşă în uşă, de sus în jos. Adică urcă cu liftul până la ultimul etaj şi apoi coboară pe scări, distribuind scrisorile din uşă în uşă.

Uşa este dotată cu o fantă prin care pot fi strecurate scrisorile şi ziarele. Când am văzut sistemul pentru prima oară, în paranoia mea, îmi şi imaginam copiii care vor să-ţi facă vreo farsă sau vreun vecin supărat care să-ţi strecoare în casă varii lucruri, să-ţi facă viaţa mai frumoasă! :) Din fericire, se pare că nu am supărat pe nimeni până acum ;) sau suedezii nu au o astfel de imaginaţie malefică de a-şi regla conturile între ei în acest fel :)

Cât despre lucrătorii poştali de teren, imaginea factorului poştal de sex feminin, micuţ, grăsuţ, cu tolba plină, care se leagănă agale sub povara greutăţii banilor şi a scrisorilor ce le are de distribuit, a dispărut complet în peisajul suedez. Majoritatea personalului este tânără, suplă, obligatoriu deţinătoare de carnet de conducere sau cunoscătoare de mers pe bicicletă. Asta pentru că la distanţele stockholmiene şi la efortul fizic depus, nici nu ar fi posibil altfel. Totuşi, există şi excepţii burtoase :) (ca domnul din imagine), dar majoritatea este suplă şi foarte tânără :)

Livrarea corespondenţei se face cu ajutorul bicicletei sau a maşinuţelor precum cea din imagine. Un element care pe mine m-a lăsat cu gura căscată a fost acela de a constata cum îşi lasă factorul poştal "averea" la îndemâna trecătorilor zonali (precum şoferul cu autobuzul, dintr-o postare anterioară) şi împarte liniştit corespondenţa. Fără să-şi facă probleme că cineva ar putea atenta la conţinutul transportului poştal. Din răutate, prostie, nebuneală! Aşa că ce consider eu lipsă de profesionalism, este de fapt o îndoctrinare în funcţionalitatea unui sistem gândit să aibă la bază încrederea în bunul simţ civic al aproapelui.

În cazul în care primeşti o trimitere mai voluminoasă, ţi se strecoară prin fanta uşii un aviz prin care eşti rugat să te prezinţi la poştă pentru ridicarea ei. Nimic ieşit din comun până acum. Doar că, odată ajuns la ghişeu, este posibil să dai peste o coadă de 5-7 persoane (arareori) dar chiar şi atunci timpul de aşteptare este redus la minim, asta pentru că funcţionarele se mişcă extrem de rapid, atribuţiile lor reducându-se la a lipi un sticker pe pachet şi a-l scana cu cititorul de coduri. Nu există cerinţa de a îmbrăca pachetele în hârtie albă, de a le lega cu sfoară, de a completa diverse formulare, de a fi nevoit să aştepţi la ghişeu minute bune până când funcţionara trebuie să completeze nenumărate date pe pachet şi apoi în calculator. Un sistem optimizat care are milă de timpul şi nervii clientului :)