La plimbare prin Tyresta nationalpark, preţ de ... 15 km :)

Cum era şi de aşteptat, ieri au fost 22 C, iar astăzi, 25 C aşa că am reuşit să profităm din plin de vremea "caniculară" şi am întreprins lungi plimbări prin natură, mai ales astăzi. Ieri, am ieşit mai târziu din casă şi am ajuns cu pendeltåg-ul până în Nynäshamn, unde ne-am bucurat de soarele blând şi de briza generoasă a Mării Baltice şi nu aveam de unde să ghicesc că plimbarea prin micul orăşel portuar avea să fie doar un preambul la cei 15 km parcurşi, pe jos, astăzi, în intervalul 12.00 -17.15, prin Parcul Naţional (rezervaţie naturală) Tyresta. Aţi citit bine, 15 km cu doar o mică pauză de pipi în boscheţi şi răcorit sticla cu apă în lacul nu atât de rece cum ne-am fi aşteptat şi dorit, de altfel. A fost SUBERB, trebuie să recunosc, deşi foarte cald :) chiar dacă am mers numai prin pădure.

Rezervaţia naturală se întinde pe 5 000 de hectare şi este protejată deoarece cuprinde arbori foarte bătrâni, de 300 - 500 de ani, specii rare de plante şi animale, teren arabil şi aşezări istorice de interes cultural.

Însă pădurea Tyresta nu mai este, de fapt, ceea ce a fost cândva, din cauza incediului devastator, de acum 10 ani, când a fost dstrusă în proporţie de 10%. La câte hectare arse am văzut, mie mi s-a părut că e vorba de mai mult, dar să-i credem pe cuvânt. Oricum, este impresionant cum au reuşit să salveze parcul şi, implicit, rezervaţia naturală şi să transforme tragedia şi, mai ales, consecinţele ei în atracţie turistică.

De-a lungul hectarelor distruse de incendiu, găseşti, la tot pasul, plăcuţe cu informaţii despre efectele negative şi chiar pozitive (a apărut vegetaţie proaspătă şi câteva specii de plante ale căror seminţe, adânc îngropate în sol, pot începe să germineze numai după expunerea la temperaturi extrem de ridicate. De asemenea, multe specii de insecte sunt dependente de foc şi au senzori ce detectează căldura generată de un incendiu, chiar de la zeci de kilometri, iar ciclul lor de viaţă poate reîncepe în cenuşa încinsă) ale incendiului asupra rezervaţiei şi sunt organizate tururi ale suprafeţei distruse, cu ghid care povesteşte despre incendiul, deja celebru în regiune.

Şi totuşi, nu e foarte frig :)

Răsfoiam, ieri, ziarul şi mi-a atras atenţia o ştire despre vreme, prognoza pentru week-end fiind de 22 C. Wow, mi-am zis, tocmai bine pentru o ieşire la iarbă verde, la mânecă scurtă, pentru a mă bucura din plin de soarele generos ce încălzeşte ţinutul nordic zilele acestea. Săptămâna trecută temperaturile au fost destul de ridicate (în jur de 20 C) şi, imediat, s-au putut vedea consecinţele printre reprezentanţii tineri şi de sex feminin, mai ales, care şi-au etalat nurii prin bluziţe transparente şi colanţi only :) de ziceai că suntem cel puţin pe pământ african dogoritor ci nu pe pământ scandinav, scăldat, în mod generos, ce-i drept, de soarele cald de primăvară târzie.

Există o concepţie destul de înrădăcinată despre faptul că dacă spui nordul Europei, spui temperaturi scăzute, ierni lungi şi friguroase, primăveri şi toamne ploioase şi veri scurte şi călduroase, dar nu în sensul pe care îl poate înţelege un român sau un locuitor al ţinuturilor calde cu adevărat. Teoretic, dacă consulţi enciclopedia, ceea ce citeşti nu e deloc încurajator, mai ales dacă vrei să te stabileşti pentru o perioadă mai îndelungată în "frigurosul" şi îndepărtatul nord :)

Aşadar, să răsfoim pe scurt o publicaţie de profil: clima este mai aspră în regiunile nordice (traversate de Cercul polar), unde are caracter continental, şi mai blândă în partea sudică, unde influenţa marină este puternică, iar precipitaţiile depăşesc 500 mm/an (temperat-maritimă). Curentul Golfului, curentul cald al Golfului din Atlantic, imprimă Suediei un climat mai blând decât cel al altor regiuni situate tot în îndepărtatul nord.

Stockholm, capitala ţării, se situează aproape la aceeaşi latitudine ca şi sudul Groenlandei, dar în luna iulie beneficiază de o temperatură medie de +18 C, cu maxime de peste +28 - +30 C anual. Iarna, temperatura medie se situează uşor sub zero, iar căderile de zăpadă sunt moderate. Mai spre nord însă, Suedia are ierni lungi si friguroase, cu căderi abundente de zăpadă. Stratul de zăpadă poate să se menţină, în anumite locuri, precum în rezervaţia Abisko din nord-vestul ţării, până la 10 luni pe an, la înălţimi de peste 500 m netopindu-se niciodată.

La nord de cercul polar (în län-ul Norrbotten şi în nordul län-ului Västerbotten), soarele nu apune în lunile iunie şi iulie. Mai la sud, în aceleaşi luni, deşi soarele se situează pentru câteva zeci de minute sub linia orizontului, este suficientă lumină la orice oră pentru a depune activităţi diurne fără iluminat adiţional (aşa-numitele nopţi albe). În Stockholm, în luna iunie, noaptea durează doar câteva ore.

Dar cum întotdeauna există excepţii care confirmă regula, week-end-ul se arată a fi unul "dogoritor", care te îmbie la lungi plimbări prin natură sau, pur şi simplu, să zaci în iarbă, cu burta la soare, după bunul exemplu al vecinului nostru, de acum ceva săptămâni :))

De ziua... vecinilor

Am revenit, după o săptămână, în peisajul blogosferei. Nu ştiu cât mi-aţi simţit lipsa, dar astăzi, am fost ceva mai relaxată, după testul de final de capitol, nu că mâine nu aş avea alt test şi chiar o prezentare... dar, după ce am scăpat deja de un test (a se citi stres), mi s-a făcut poftă de a posta pe internet (poftă ajutată şi de vremea frumoasă de afară care m-a destresat total dar şi de un eveniment ce se desfăşoară chiar acum pe "celebrul", de acum, petec de iarbă verde din faţa blocului). Pe la 17.30 am auzit ceva forfotă, muzică, am scos capul pe fereastră şi, ce să vezi, mulţime de suedezi pe celebrul spaţiu verde, mai sus amintit. Când spun "mulţime", să înţelegeţi vreo 10 persoane, pentru început, venite cu o bogată recuzită auditivă, olfactivă şi vizuală. Veselie, nevoie mare, cort, scaune, grătar, baloane, muzică ... într-un cuvânt concretizarea afişului pe care îmi tot cădeau ochii la avizier şi care ne invita, cu mic cu mare, la sărbătorirea zilei vecinilor, motiv de a ne cunoaşte mai bine colocatarii. Ca un chiriaş temporar, obosit şi hămesit, la ora respectivă, m-am mulţumit cu priveliştea, pe diagonală, de la etajul unu, cu mirosul îmbietor de cârnaţi ce se armoniza olfactiv, perfect, cu omleta mea zdruncinată de tremurul corpului meu flămând (cunoscătorii ştiu despre ce vorbesc) şi cu clinchetul cristalin al vocilor vesele de copii care se bucurau de vecinii lor omologi :) Aşadar, m-am mulţumit să-i cunosc pe vecinii alături de care voi mai petrece lunile de vară, de la fereastra locuinţei, trăgând cu ochiul prin obiectivul aparatului de fotografiat. Ulterior, s-au mai înmulţit, devenind în jur de 30 de persoane, ceea ce a constituit o premieră pentru mine. Să vezi 30 de vecini odată, pe aleile dintre blocuri, este un eveniment extrem de important şi rar, demn de... ziua vecinilor care se organizează, probabil, odată pe an pentru... socializare. :))

P.S. Căutând pe net despre ziua vecinilor, am găsit următorul link http://www.european-neighbours-day.com/, prilej cu care am aflat că se organizează şi în România, mai precis, la Arad şi Timişoara, anul acesta. Am accesat linkul în limba română http://country.european-neighbours-day.com/ro şi ... surpriză de vise ... stâlciate. Accesaţi şi vă cutremuraţi ... de râs sau, mai degrabă, de plâns.

Un astfel de site de prezentare ar fi fost potrivit în cazul zilei vecinului agramat, turmentat sau glumeţ (şi mă refer aici la ambele sensuri ale cuvântului).

Să vorbim despre ... Snow Patrol

Mmmmm... am descoperit, de curând, o trupă scoţiană/irlandeză foooooaaaarteeee bună lol Snow Patrol se numeşte trupa. Vă spune ceva numele? Dacă nu, haideţi să vă povestesc despre cine este vorba. Despre fosta trupă Polarbears, fondată în Scoţia, la jumătatea anilor `90, de către chitaristul şi cântăreţul/compozitorul Gary Lightbody şi de către basistul Mark McClelland, pe vremea când erau studenţi la Universitatea din Dundee. Ulterior, l-au cooptat şi pe toboşarul Jonny Quinn. Din considerente legale, grupul a trebuit să-şi schimbe denumirea, pentru că un alt grup, american, condus de basistul trupei Jane's Addiction, purta deja acest nume. Astfel, Polarbears au devenit Snow Patrol, trupă de rock alternativ, la început cu influenţe de indie rock, adoptând, ulterior, sound-ul powerpop.

După ce s-a stabilit la Glasgow, trupa a semnat cu Polydor Records, parte a Universal Music Group. În august 1998, scot primul album, Songs for Polar Bears, iar în aprilie 2001, cel de-al doilea album, When It's All Over We Still Have to Clear Up, care a devenit al 26-lea cel mai popular album britanic al anului respectiv. Cu primele trei discuri, ce cuprind primul lor E.P. - Starfighter Pilot, primul album Songs for Polarbears şi cel de-al doilea album When It's All Over We Still Have to Clear Up au avut succes doar în Marea Britanie.

Cu albumul Final Straw, apărut în aprilie 2004, trupa a câştigat 4 Discuri de Platină în Marea Britanie. În 2005, trupa a cântat în deschidere la U2, cu ocazia turneului Vertigo Tour Of Europe. Marea lovitură au dat-o cu albumul din 2006, Eyes Open, care s-a vândut în 4.7 milioane de exemplare în lumea întreagă.

Snow Patrol a fost prima trupa britanică ce reuseşte, după 13 ani, să spargă Top 5 al Billboard Hot 100 Singles Chart. De asemenea, în octombrie 2008, cei cinci membri ai formaţiei lansează un nou album, A Hundred Million Suns, iar în luna septembrie 2008, lansează single-ul Take Back the City.

Snow Patrol a fost nominalizată la trei premii BRIT şi a câştigat 5 premii Meteor. De-a lungul timpului, trupa a reuşit să vândă peste 7 milioane de albume.

Printre melodiile mele preferate se numără: Chocolate, You Are All I have, Crack the Shutters, You Could Be Happy şi ... lista rămâne deschisă. :))

Preferatele mele la Eurovision :)

Ce am văzut astăzi pe geam :))

Termometrul a arătat astăzi 15 grade. A fost frumos, senin, soare, a bătut uşor vântul, dar se poate spune, totuşi, că am avut parte de o vreme de ... vară ... nordică :))) Pot afirma cu tărie lucrul acesta, mai ales acum, după ce am fost martora unui lucru "inedit" de la fereastra locuinţei :))

Amestecam cu sârguinciozitate în wok :)) când Vali mă bate uşor pe umăr şi-mi spune "Ia, uite, face unul plajă în grădină". Mi-am aruncat ochii pe geam :)))) şi, ce să văd, "nea caisă" Johan sau cum l-o chema, se bucura de soarele torid :)) al primăverii suedeze, la bustul gol şi în bermude, în grădina din faţa blocului. A stat omul ce a stat, rumenindu-se, pe toate părţile, precum legumele mele în wok şi, la un moment dat, după o pauză de privit pe geam, am descoperit locul gol, semn că se încinsese destul :)) şi a simţit nevoia să stingă dogoarea ce-l cuprinsese cu o gură de bere rece. Doar e sâmbătă, nu? Puţină relaxare la iarbă verde, puţină bericică... că suntem în Suedia, totuşi :))

Din bucătăria asiatică

Acum câteva luni, când am inspectat dulapul din bucătăria noii locuinţe în care ne-am mutat cu chirie o perioadă, am descoperit printre vasele obişnuite o tigaie despre care nu ştiam mare lucru. Ulterior, am aflat că era vorba despre un wok. Am "scotocit" pe net şi am aflat următoarele:

Wok-ul este o tigaie specială, lată şi adâncă, care poate suplini toate celalate vase de bucătărie. Se foloseşte în toată Asia de Sud-Est, de la Nepal până în Indonezia. Iniţial, wok-ul a fost folosit în arta culinară chineză, ulterior, răspândindu-se în întreaga lume.
Spre deosebire de tigăile clasice europene, datorită formei rotunde, asemănătoare celei a ceaunului, în wok se pot pregăti orice fel de cărnuri (chiar şi un pui întreg), legume sau paste făinoase.

Cel mai răspândit este wok-ul din oţel carbon. Bucătarii preferă însă wok-ul din oţel nobil, acoperit cu teflon. Forma lui specială face posibilă pregătirea unei cantităţi mai mari de alimente, utilizând doar câteva picături de grăsime. Grătarul de călit şi capacul sunt accesorii indispensabile, cu ajutorul cărora putem căli sau găti la abur orice fel de mâncare. Peretele subţire al wok-ului reacţionează rapid la schimbările de temperatură pe toată suprafaţa. Datorită suprafeţei neaderente, alimentele nu se prind de wok. Pentru amestecarea mâncării, se folosesc obiecte din lemn sau plastic termorezistent, care nu zgârie suprafaţa tigăii. Înainte de a ne apuca să pregătim un fel de mâncare în wok, este de ajuns să clătim suprafaţa interioară a tigăii. Această suprafaţă specială nu necesită mari cantităţi de grăsime, făcând posibilă alimentaţia sănătoasă. În timpul prăjirii, mâncarea trebuie amestecată mereu pentru ca toate ingredientele să vină în contact cu suprafaţa tigăii. Pentru prepararea mâncărurilor este de ajuns o cantitate minimă de apă, dar nu se foloseşte niciodată tigaia fără grăsime sau apă.
Wok-ul se curăţă în apă fierbinte cu detergent. Nu se foloseşte pentru curăţare praf de curăţat sau burete de sârmă care ar putea zgâria suprafaţa neaderentă.

Şi dacă tot am aşa o "minune" :)) în bucătărie, m-am hotărât să încerc un amestec, din bucătăria asiatică, pentru wok. M-am dus la supermarket şi am găsit o sumedenie de pungi congelate de Asia WokMix (amestecuri de legume, tipice bucătăriei asiatice) bune de pregătit în wok. Aşadar, am încins tigaia pe plita electrică din dotare, am pus unt, legumele şi am amestecat, mereu, până s-au rumenit. Separat, am fiert tăiţei (Asia noodles :)), i-am scurs şi i-am amestecat, în wok, împreună cu legumele. Am pus amestecul în farfurie, am adăugat ketchup, caşcaval ras (o să vedeţi că am o obsesie pentru caşcavalul ras :))), piper şi ... rezultatul îl puteţi vedea mai jos. POFTĂ BUNĂ :)))

Criza economică face ... victime :)))))

După cum se ştie, pisicile sunt mai dramatice :)))))

 

Despre obiceiurile sănătoase ale suedezilor sau Mens sana in corpore sano :)

Să vă povestesc puţin despre pasiunea suedezilor pentru sport şi petrecerea timpului liber în natură, practicând diferite activităţi fizico-educative :) cât mai relaxante.

Suedezii sunt recunoscuţi pentru statura lor atletică, atât bărbaţii, cât şi femeile fiind înalţi(e), mai degrabă sportivi, decât graşi şi asta datorită atracţiei lor principale pentru natură şi, mai ales, pentru mişcarea în aer liber. Fie că optează pentru mersul pe jos, pentru stavgång (mers nordic sau mers pe jos, cu ajutorul unor beţe, similare celor de schi, indiferent de anotimp) pentru mersul pe bicicletă, cu rolele, cu patinele, cu schiurile, pentru plimbările cu barca, fie că practică fotbal, brännboll (o varietate de oină, un joc foarte vesel, pentru toate vârstele, popular la nivel de amatori - întreceri între secţii de spital, întreprinderi, copii de şcoală etc.), tenis, înot, canotaj, suedezii adoră, pur şi simplu, ieşirile în aer liber cu familia sau cu prietenii.

De altfel, spaţiul verde de care dispun este unul impresionant, 53 % din suprafaţa ţării fiind ocupată de păduri, 11% de munţi, 9% de lacuri şi râuri şi numai 8% rămânând teren arabil.

De curând, Comisia Europeană a decis, în urma unei iniţiative pentru protecţia mediului, ca Stockholm, capitala Suediei, să fie desemnată prima capitală europeană verde, în 2010, urmată de cea de-a doua, Hamburg, în 2011.
Decizia vine cu felicitări, datorită eforturilor depuse pentru mediu şi calitatea vieţii, dar şi pentru lupta contra poluării aerului, a emisiei de gaze cu efect de seră şi a aglomeraţiei din trafic. Capitala suedeză a primit laude şi pentru rata ridicată de reciclare, pentru transportul public în comun sau pentru iniţiativa ca până în 2050 să renunţe definitiv la combustibilii fosili.

Poză exemplificatoare pentru mersul nordic :), un tip de mişcare extrem de popular în Scandinavia. O să încerc să-i surprind şi vara, mergând cu beţele pe asfalt :)) că este mult mai funny lol. Chiar şi azi, din autobuz, am văzut două persoane care practicau stavgång, dar nu am fost pe fază. Next time, maybe :))

Şi la desert avem ... kanebullar. Yuuuummmmmyyyyy!!!!

Şi dacă tot a venit vorba de mâncare, de ce nu aş aminti şi desertul pe care tocmai l-am savurat?

Despre ce este vorba? Despre kanelbullar (batoane de scorţişoară)

http://www.recepten.se/recept/kanelbullar.html (doar pentru cunoscători :))) (voi reveni cu traducerea reţetei şi cu mai multe amănunte, acum sunt frântă :( )

Trebuie să recunosc că meritele pe care le-am avut, de data asta, au fost de a cumpăra de la supermarket o pungă de kanelbullar congelate, de a le introduce în cuptorul bine încins, de a le coace timp de 10 minute şi ... de a le mânca, evident :))))

Ce mâncăm astăzi?

Inaugurez azi o rubrică permanentă :) pe care îmi doresc să o updatez zilnic (să vedem dacă voi reuşi) despre alimente sau despre feluri de mâncare nou abordate. Am venit cu o foame de lup (azi, profesorii de sport din şcoală au avut misiunea de a organiza ziua sportului şi, astfel, am fost cu toţii să desfăşurăm activităţi fizico-educative la iarbă verde :)) şi, după o descindere la supermarket, în urma căreia m-am ales cu o pungă de broccoli, printre altele :), am năvălit în bucătărie, am pus broccoli la fiert, după ce a fiert, l-am scurs (am cumpărat o oală, ea, săraca, e oală de paste, deci are capac special de scurs şi e înăltuţă, tocmai bună pentru supă, aşadar e mutifuncţională, excelentă pentru vremurile în care te tot muţi şi nu vrei să achiziţionezi tot felul de lucruri, utile de altfel, dar tocmai bune de înjurat când leşini cu ele în braţe, în timpul mutării dintr-o locuinţă în alta), l-am pus într-un vas termorezistent, am adăugat puţin unt şi mult, mult cascaval ras ;))) şi l-am introdus la cuptor. După ce e gata, se poate adăuga smântână şi... POFTĂ BUNĂ! :)))))))

O posibilă reunire a trupei suedeze Roxette

Trupa suedeză Roxette se află în negocieri pentru o posibilă reunire, după o pauză de cinci ani de la ultimul proiect muzical al trupei.

Celebra trupa suedeză a concertat pentru ultima oară în 2002, cu puţin timp înainte ca solista trupei, Marie Fredriksson, să fie diagnosticată cu o tumoare cerebrală, informează Mediafax.

Marie Fredriksson l-a revăzut, totuşi, pe fostul ei coleg de trupă, Per Gessle, în 2004, cu ocazia celei de-a 25-a aniversări a grupului, dar ulterior, cei doi muzicieni au preferat să se concentreze asupra proiectelor solo.

În prezent, Per Gessle consideră că o reunire a grupului Roxette este posibilă în viitorul apropiat, acest lucru depinzând însă de starea sănătăţii solistului.

Trupa suedeză Roxette a devenit cunoscută în anii '90, fiind considerată una dintre cele mai populare din lume. Celebrul duet a avut patru piese care au ajuns pe prima poziţie a clasamentelor muzicale din Statele Unite: "The Look", "Listen To Your Heart", "It Must Have Been Love" şi "Joyride".

Să vorbim despre Suedia!

Bine aţi venit pe blogul meu!

Mă numesc Svea :) şi sunt proaspăt sosită (de la începutul anului, cu o mică întrerupere de Paşte) în capitala Suediei, Stockholm. A fost un vis mai vechi, îndelung calculat, de a poposi pe tărâmul nordic, pentru o şedere mai de durată. Pentru cât timp? Asta vom vedea. Între timp, pentru a nu ne plictisi :) dar, în primul rând, pentru a menţine legătura cu persoanele dragi care nu vor să-mi piardă urma, am decis să ţin un blog despre aşteptările, trăirile şi experienţele mele de pe tărâm suedez.

În speranţa că sunteţi destui, cei de acasă, care îmi simţiţi lipsa, vă aştept în acest spaţiu virtual să-mi citiţi rândurile şi să comentaţi pe marginea lor!

Enjoy it!

Välkomna! :)