Răsfoiam, ieri, ziarul şi mi-a atras atenţia o ştire despre vreme, prognoza pentru week-end fiind de 22 C. Wow, mi-am zis, tocmai bine pentru o ieşire la iarbă verde, la mânecă scurtă, pentru a mă bucura din plin de soarele generos ce încălzeşte ţinutul nordic zilele acestea. Săptămâna trecută temperaturile au fost destul de ridicate (în jur de 20 C) şi, imediat, s-au putut vedea consecinţele printre reprezentanţii tineri şi de sex feminin, mai ales, care şi-au etalat nurii prin bluziţe transparente şi colanţi only :) de ziceai că suntem cel puţin pe pământ african dogoritor ci nu pe pământ scandinav, scăldat, în mod generos, ce-i drept, de soarele cald de primăvară târzie.
Există o concepţie destul de înrădăcinată despre faptul că dacă spui nordul Europei, spui temperaturi scăzute, ierni lungi şi friguroase, primăveri şi toamne ploioase şi veri scurte şi călduroase, dar nu în sensul pe care îl poate înţelege un român sau un locuitor al ţinuturilor calde cu adevărat. Teoretic, dacă consulţi enciclopedia, ceea ce citeşti nu e deloc încurajator, mai ales dacă vrei să te stabileşti pentru o perioadă mai îndelungată în "frigurosul" şi îndepărtatul nord :)
Aşadar, să răsfoim pe scurt o publicaţie de profil: clima este mai aspră în regiunile nordice (traversate de Cercul polar), unde are caracter continental, şi mai blândă în partea sudică, unde influenţa marină este puternică, iar precipitaţiile depăşesc 500 mm/an (temperat-maritimă). Curentul Golfului, curentul cald al Golfului din Atlantic, imprimă Suediei un climat mai blând decât cel al altor regiuni situate tot în îndepărtatul nord.
Stockholm, capitala ţării, se situează aproape la aceeaşi latitudine ca şi sudul Groenlandei, dar în luna iulie beneficiază de o temperatură medie de +18 C, cu maxime de peste +28 - +30 C anual. Iarna, temperatura medie se situează uşor sub zero, iar căderile de zăpadă sunt moderate. Mai spre nord însă, Suedia are ierni lungi si friguroase, cu căderi abundente de zăpadă. Stratul de zăpadă poate să se menţină, în anumite locuri, precum în rezervaţia Abisko din nord-vestul ţării, până la 10 luni pe an, la înălţimi de peste 500 m netopindu-se niciodată.
La nord de cercul polar (în län-ul Norrbotten şi în nordul län-ului Västerbotten), soarele nu apune în lunile iunie şi iulie. Mai la sud, în aceleaşi luni, deşi soarele se situează pentru câteva zeci de minute sub linia orizontului, este suficientă lumină la orice oră pentru a depune activităţi diurne fără iluminat adiţional (aşa-numitele nopţi albe). În Stockholm, în luna iunie, noaptea durează doar câteva ore.
Dar cum întotdeauna există excepţii care confirmă regula, week-end-ul se arată a fi unul "dogoritor", care te îmbie la lungi plimbări prin natură sau, pur şi simplu, să zaci în iarbă, cu burta la soare, după bunul exemplu al vecinului nostru, de acum ceva săptămâni :))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu