15 septembrie... Voci cristaline de copii zglobii dar şi timizi, ce dau piept cu prima zi de şcoală. Ochi mari, curioşi, noduri în gât, bătăi de inimă puternice, paşi şovăielnici, codiţe, pampoane, uniforme călcate, apretate, părinţi cu palmele umede de emoţie, voci gâtuite şi lacrimi în ochi. Boboceii lor fac cunoştinţă cu slovele cele noi, pline de mister, dar şi cu o lume diferită de universul căminului cald şi primitor unde părinţii cei protectori şi bunicii înţelegători sunt înlocuiţi de parteneri de joacă năzdrăvani dar şi curioşi în ale buchisitului şi de dascălii autoritari. Un nou univers de basm dar şi de noi poveşti de viaţă.
În ceea ce-i priveşte pe deja veteranii într-ale scormonitului prin cărţi, putem vorbi de nerăbdarea revederii după lunga vacanţă de vară, pentru a împărtăşi impresiile din tabere, de la bunici sau pur şi simplu putem simţi dorinţa de regrupare a "găştilor cool" avide de cunoaştere, explorare, creativitate şi luare de inţiative :))
Aici şcoala a început cu vreo 2-3 săptămâni în urmă. Ieri a fost şi pentru mine prima zi de reîntoarcere la voluntariatul de la Jordbromalmskolan (deci punctul 3 de pe listă a fost îndeplinit cu brio :)) Motiv de mari emoţii dar şi de nerăbdare de a-mi relua mult râvnita activitate de "ajutor la teme" :) Ziua de ieri mi-a adus aminte de perioada mea de glorie :) când plecam la 7 dimineaţa şi mă întorceam acasă la 10 seara. Ce vremuri zbuciumate! :)) De data asta, ziua s-a terminat la 8 seara, dar gustul a fost ca în vremurile bune :) Groaznic de obosită, însă extrem de mulţumită sufleteşte. Ziua a decurs aşa: ora 5.30 dim. - trezit, ora 7 dim. - plecat, ora 8 - ajuns la şcoală, ora 12 - terminat cursuri, ora 13 - ajuns la Crucea Roşie pentru antrenament suplimentar la conversaţie în suedeză, ora 15 - plecat spre Jordbromalmsskolan, ora 16 - ajuns şi ajutat la lecţii până la ora 19, ora 20 ajuns acasă. Frumos, nu? Foarte!
P.S. Că veni vorba de îndeplinirea la termen a dorinţelor de pe lista minune :)), ţin să vă anunţ că am bifat şi punctul 2 care se referea la dusul la interviuri (pentru job de profesor/suplinitor, în special), ca să mă obişnuiesc cu cerinţele şi graiul suedez, în momente de stres. Punct ochit, punct lovit, chiar de două ori :))
8 comentarii:
Svea, stiu ce spui, doar ca aici la noi totul e limitat la 130 km lungime si 60 km latime ;) incat nu vad sensul la a merge la interviuri...pentru ca in domeniul meu nu sunt. Am depus o aplicatie la o firma care tine de Ministerul Culturii de aici si imi pare rau ca nu am mers prin fortele de munca ci direct pe email, pentru ca nu am mai primit nici un tf, nici un raspuns ca ar fi luat pe altcineva...un fel de ignore total.
O sa imi fac drum si la fortele de munca, dar din pacate nu prea au cu ce ma ajuta. Pupici si mersi de incurajari.
Da da da, am inteles eu ca doar mergi la interviuri ;). Dar spre deosebire de mine care inca nu am acest curaj, meriti felicitari!
Pai la mine a fost deja a doua zi fiindca am fost si ieri la scoala la festivitatile de deschidere 1!!
Bravo, bravo, bravo! Si multe felicitari!
Trebuie sa iau si eu lista la bifat, am indeplinit si eu cateva puncte...sa vad ce a mai ramas.
@Raluca, salmi, multumesc frumos pentru urari.
@salmi, sper ca s-a inteles ca punctul lovit si ochit s-a referit strict la dusul la interviu, cat despre o posibila finalizare pozitiva, lasam timpul sa decida, ca le stii, doar, deviza, "ta det lugnt!" :)))Deocamdata, conteaza sa capat experienta la dus la interviuri pe taram suedez :))
Scuza-ma....25 ani in urma.....1984...am gresit din cauza emotiei citind ce ai scris.
Sa stii,Svea,ca in urma cu 24ani...adica prin 1984...si eu impreuna cu bunica,am mers cu fetita mea in clasa 1-a,prima zi de scoala a ei....la fel imi aduc aminte cum era cu 2codite cu fundite,in uniforma si dornica sa inceapa sa invete cat mai multe.....iti doresc,mult noroc in ceeace ti-ai propus sa realizezi.
@salmi, trebuie sa fii curajoasa, de altfel, ai povestit ca ai facut si practica, ceea ce e un pas inainte! Mare de tot, chiar! Asa ca trebuie sa o iei ca pe o joaca si sa te duci, sa fie un soi de challenge cu tine insati. Stiu ca e greu si ca fiecare interviu deschis la care te duci si care ramane nefinalizat, il iei drept esec, dar nu trebuie gandit asa. Usor de spus, greu de facut, stiu :)) Asa ca, fruntea sus si incearca, nu ai ce pierde! Bine, trebuie sa gasesti interviuri deschise, organizate la fortele de munca, de firme care recruteaza in anumite domenii, de interes pentru tine, de preferat.
Trimiteți un comentariu