Cu autobuzul prin Stockholm

Autobuzele suedeze, proiectate precum autocarele, îţi lasă un coridor îngust în care te poţi strecura în şir indian, pentru a sta în picioare în timpul orelor de vârf; în rest, toată lumea îşi are locurile bine stabilite: în faţă, loc special destinat pentru bagaje, scaune pentru persoane în vârstă, la mijloc, loc special pentru cărucioare şi persoane cu handicap. În spate au acces persoanele cu animale. Dacă posezi un patruped pe care vrei să-l scoţi la plimbare cu autobuzul :), este musai să mergi cu el în spatele autobuzului. Există inscripţii care te îndeamnă astfel iar regula este urmată cu sfinţenie, fără să mai fie obligat şoferul să-ţi atragă atenţia (decât în foarte rare cazuri, care confirmă regula, bineînţeles! :)

Scaunele din autobuze (tren şi metrou) sunt tapisate, marea majoritate, în culorile suedeze (albastru şi galben) şi sunt bine conservate. Deşi există mulţi puştani care obişnuiesc să-şi mai odihnească bocancii noroioşi pe scaunul din faţă (valabil doar în tren), vezi, cel mult, scaune cu urme de noroi, îndepărtat ulterior, şi foarte foarte foarte rar :) tapiseria tăiată.

Intrarea în autobuz se face numai pe la şofer, acesta fiind responsabil cu liniştea şi ordinea din autobuz. Nu mi s-a întâmplat să fiu martoră la certe între pasageri, ocheade înverşunate, vorbe aruncate peste umăr.
Şoferul este suveran în autobuz, el, de altfel, nu este protejat de cabina proprie ci are scaunul său marcat de o semi-platformă pe care sunt montate aparatele de taxat şi verificat biletele/abonamentele. Intervine de foarte puţine ori, de obicei numai când anunţă că locurile destinate cărucioarelor sunt ocupate regulamentar şi este nevoit să lase eventuale cărucioare pe dinafară. În mod normal, intră cam trei cărucioare în locul special amenajat. Şi cum locul respectiv este destinat şi persoanelor cu handicap, persoanelor în vârstă ce folosesc scaune speciale pentru deplasat sau posedă cărucioare de piaţă, cărucioarele pentru copii au prioritate, celelalte fiind nevoite fie să se plieze, fie să rămână pe dinafară, în cazul supraaglomerării. Am văzut astfel de cazuri, în nenumărate rânduri, dacă locul pentru cărucioare era deja ocupat, fie ger sau ninsoare, mămica a rămas cu pruncul în staţie până la sosirea următorului autobuz mai puţin aglomerat. Sau dacă aşteaptă 4 sau 5 cărucioare, se urcă în ordinea sosirii, fără să se plângă sau să se ia la ceartă. Urcarea în autobuz se face tot pe bază de coadă în şir indian. Când spaţiul dintre scaune în care încape o singură persoană, în coloană, se umple, se închid uşile şi eşti nevoit să aştepţi următorul autobuz la care vei intra, printre primii.

Autobuzele (trenurile, metrourile) sunt dotate cu sistem de supraveghere şi plăcuţe indicatoare de avertizare a camerelor de luat vederi, deşi se văd şi cu ochiul liber :) şi cu aparate de anunţare vizuală şi verbală a staţiei următoare, precum şi cu un aparat special pentru şofer de măsurare a timpului exact la care trebuie să ajungă în staţie. Fiecare staţie este prevăzută cu orarul autobuzelor (respectat cu sfinţenie :), prezent de altfel şi pe net, iar fiecare defecţiune majoră sau deviere a circulaţiei este semnalată pe pagina de internet a Stockholms Localtrafik, în timp real.

Au mai fost cazuri când şoferii au mai întârziat câteva minute ( 2-3-4) şi atunci pasagerii (de obicei suedezii) îi "trag la răspundere" :) pe un ton civilizat şi cumpătat. Acum o săptămână am avut parte de un episod destul de neplăcut când autobuzul a întârziat 10 minute :D În direcţia respectivă, în intervalul respectiv nu mai circula niciun mijloc de transport aşa că am fost nevoiţi, toţi din staţie, să aşteptăm pe ger şi ninsoare. În staţie eram amestecaţi suedezi cu diverse alte naţii :)) Dacă cei de origine latină chiar nu aveau nimic împotriva întârzierii (am observat asta din discuţia din spaniolă purtată între ei :) suedezii începuseră să-şi sune cunoscuţii să-şi anunţe întârzierea :)) Cele 10 minute s-au scurs în linişte deplină, fără nelinişte şi nervozitate vădit afişată ci, pur şi simplu, întreruptă la apariţia autobuzului de telefoanele de informare respective şi, bineînţeles, de "trasul la răspundere" al şoferului. Cu nonşalanţă, acesta a răspuns că a avut probleme cu autobuzul, a încercat să le remedieze prin schimbarea autobuzului dar nu a reuşit aşa că ne-am văzut nevoiţi să circulăm în condiţii mai puţin obişnuite (fără anunţarea staţiei şi cu posibilitatea de a folosi numai prima uşă de acces pentru coborâre/urcare). Chiar şi în condiţiile date, nimeni nu s-a plâns, s-au urcat şi coborât cărucioare şi scaune pentru bătrâni pe la şofer, în deplină ordine. Am avut şi norocul că nu era oră de vârf dar autobuzul era plin trei sferturi, totuşi :)

Ieri, am trecut printr-un episod asemănător, dar mult mai "dramatic" :) în care calmul suedez şi-a făcut simţită prezenţa în condiţii meteorologice mult mai aprige şi, de data asta, circumstanţe matinale. Aşadar, la ora 7 dimineaţa, în staţia de autobuz o masă de oameni ţinea prohodul autobuzului "decedat" la datorie :( Frig de crăpau pietrele, zăpadă cât casa, iar noi, oamenii de bine, cu diverse treburi şcolare sau "serviciale", aşteptam cu stoicism venirea înlocuitorului celui căzut în zăpadă :) Deşi intervalul de sosire a autobuzului în direcţia dorită este, dimineaţa, de 7 minute, am fost nevoită să aştept mai bine de jumătate de oră, timp în care s-au perindat mai multe autobuze a căror rută nu se intersecta absolut deloc cu cea de care aveam eu nevoie. În timpul ăsta, liniştea şi calmul dominante erau întrerupte, la vederea autobuzelor, doar de oftaturi dezamăgitoare sau de telefoanele de informare necesare pentru întârzierea produsă.

Premiu, din nou!

Am primit de la Salmi un nou premiu pentru care îi mulţumesc mult.

Mă simt destul de ciudat, luna asta, când am căzut în butoiul cu lâncezeală şi am scris destul de puţin, să primesc o puzderie de lepşe şi premii care, în fapt, m-au revigorat.

Adică să primesc premii, să fiu băgată în seamă şi apreciată iar eu să nu merit cu adevărat?? :))

Să curgă inspiraţia şi ... posturile... fără număr! :))

Premiul vine cu 4 reguli:

1. Fiecare Scriitor Superior (S.S.) trebuie să dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali.

2. Fiecare S.S. trebuie să îşi creeze o legătură pe net la blogul (şi autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul.

3. Fiecare S.S. trebuie să işi prezinte premiul pe blog şi să adauge un link la acest post, care ne explică amănunte despre premiu.

4. Fiecare S.S. trebuie să posteze aceste reguli pe blogul lui.

Deşi vine însoţit de reguli clare, îmi iau libertatea să acord premiul, de data asta, tuturor celor prezenţi în blogroll-ul meu :))

Interrelaţionarea suedeză în mijloacele de transport în comun

Majoritatea emigranţilor (celor forţaţi de condiţii vitrege ale sorţii precum cataclisme şi războaie) cunoaşte foarte puţine despre traiul suedez pe care îl asimilează după ani buni de şedere aici.

Mărturisesc că eram bine informată cu mult înainte de a purcede în călătoria noastră suedeză şi, totuşi, în ciuda cunoştinţelor mele temeinice, cu iz suedez, au existat foarte multe persoane iniţiate deja într-ale suedismelor, fără să fi avut contact palpabil vreodată cu societatea suedeză, care mă avertizau şi instruiau referitor la contactul cultural cu societatea în cauză. Trebuie să recunosc, că dacă în primele minute eram şocato-nedumerită :) de sfaturile pertinente ale diverşilor binevoitori, aveam să mă relaxez imediat şi să mă amuz teribil, în sinea mea, de comicul de situaţie creat :)

Ceea ce vreau să punctez este că, cu tot bagajul meu informaţional, bine împachetat de acasă, tot am ajuns, la faţa locului, să capăt o altă perspectivă şi înţelegere asupra mediului în care am aterizat :)

Bunăoară, suedezii sunt percepuţi ca reci, plictisitori şi, uneori, nepoliticoşi, în relaţiile interumane din autobuz, tren, metrou. Într-un mijloc de transport în comun vei fi întotdeauna surprins de liniştea creată. Dimineaţa devreme, vei vedea feţe blonde absorbite de ştirile proaspete ale dimineţii, de lectura preferată sau de muzica ce răzbate prin căştile care au devenit aproape o uniformă generală pentru suedezul de orice vârstă şi categorie socială.

Cu excepţia celor care călătoresc împreună cu vecini, prieteni sau se întâlnesc incognito cu vreun cunoscut (schimbând astfel impresii pe un ton destul de scăzut şi deloc ostentativ), cei care aduc sarea şi piperul în mijloacele de transport suedeze vor fi, întotdeauna, emigranţii care se vor face cunoscuţi nu numai după fizic dar şi după vorbele (care pe lângă că sunt străine :) vor fi, întotdeauna, dezinvolte, cu intensitate sonoră şi, mai ales, multe :))

Suedezul gândeşte aşa, în mare parte: am fost la serviciu toată ziua, unde am fost obligat să socializez cu colegii şi, în primul rând, să muncesc, acum sunt obosit aşa că cele 30-45 de minute petrecute în autobuz/tren sunt minute de relaxare după o zi de lucru stresantă, când pot şi vreau să stau doar eu cu mine şi să-mi planific, eventual, cum îmi voi petrece după-amiaza şi rezolva restul problemelor personale. Nu am chef de discuţii socializatoare despre vreme cu vecini sau cunoscuţi, aşa că fie închid ochii şi mă prefac că dorm să nu mă deranjeze nimeni, fie mă uit, pierdut, pe fereastră, fie citesc cu interes, fie mă las "asurzit" de muzică :) Bineînţeles că dacă abordezi un suedez, îţi va răspunde politicos (asta mai ales dacă te cunoaşte :)) dar nu va face niciodată el primul pas să te abordeze. Aaa, un lucru important, niciodată să nu spui niciodată :)) Există şanse să te abordeze, doar dacă este "ceva mai mult îmbibat" :)) Atunci, până şi cel mai ursuz suedez capătă valenţe vorbăreţe, partea nostimă e că a doua zi, după ce s-a întâmplat să socializezi cu el, pe motiv de băutură, în ziua precedentă, revine la sobrietatea intangibilă iniţială :))

Aşadar, dacă călătoriţi cu un mijloc de transport în comun suedez şi se întâmplă, pe lângă capetele cufundate în lectura de călătorie şi muzica ce răzbate de la căşti, să auziţi glasuri vesele şi gălăgioase, să vă gândiţi că persoanele în cauză sunt:
a) străini, b) turişti (deci tot străini), c) bete, d) adolescenţi în gaşcă :))
Alte variante sunt excluse :))

Mai bine despre vreme, decât...

Şi dacă tot am adus vorba despre vreme, e bine de ştiut că suedezii manifestă o înclinaţie deosebită :) pentru discuţiile despre starea vremii când vor să scape neinterogaţi despre propria persoană.

Buun, o să ziceţi, acest aspect este întâlnit şi în alte circumstanţe culturale, internaţionale, nu numai în mediul suedez! De acord! Şi totuşi, suedezii recunoscuţi pentru firile lor mai închise, destul de necomunicative (cel puţin în aparenţă :) se ascund în spatele conversaţiilor placide despre vreme pentru a pregăti terenul fertil discuţiilor "adevărate" sau pentru a nu intra, pur şi simplu, în detalii semnificative.

Mi-aduc aminte, cu amuzament, de răspunsul primit de Vali de la un fost profesor de suedeză cu care a interacţionat în perioada în care s-a aflat în Finlanda, cu mulţi ani în urmă, la bursă. Întors în ţară, Vali i-a trimis un mail de felicitare cu ocazia sărbătorilor de iarnă iar profesorul respectiv i-a mulţumit în trei cuvinte iar pe alte trei rânduri i-a prezentat starea meteo din localitate, la vremea respectivă! :))

Într-un fel sau altul, cu toţii purtăm discuţii de complezenţă la un moment dat, fie ele pe cale scrisă sau orală, dar stilul suedez al discuţiilor orientate spre vreme este binecunoscut deja şi chiar sunt "învinuiţi" cumva de faptul că-şi ascund timiditatea sau amănuntele vieţii private (mai ales dacă eşti nou-venit în gaşca lor :) în spatele norilor denşi şi pufoşi de pe cerul suedez :)) Ca de obicei, excepţiile confirmă regula!

Am primit premiu!

Am primit premiu, din nou! Mămica_de_Sebastian s-a gândit la mine şi mi-a dăruit două premii foarte inspirate :)) pentru care îi mulţumesc foarte mult!

De fapt, cum am mai spus şi cu alte ocazii, am şi un alt motiv mult mai important pentru care să îi mulţumesc, şi anume, ea este prima blogăriţă descoperită care m-a fascinat cu poveştile ei şi de la care am pornit cu scormonitul pe blogurile altor bloggeriţe şi bloggeri  :) ce-şi fac cunoscute pasiunile şi activităţile într-un spaţiu "virtual" uşor accesibil celor cu pasiuni şi activităţi similare şi nu numai!

Câştigătoarele primului premiu se numesc Ioana Budeanu şi Danangib pe care le citesc cu multă plăcere şi curiozitate, de fiecare dată.

Cât despre câştigătoarea celui de-al doilea premiu, ea se numeşte Eva şi este o scumpete de fetiţă care îmi înseninează ziua de fiecare dată când îi accesez blogul şi mă amuz de peripeţiile ei, de dulce fetiţă buc(ă)lată :))

Ce ţi-e şi cu vremea asta!

Când spui Suedia, te aştepţi să spui frig de crapă pietrele şi zăpadă din abundenţă, cel puţin patru luni pe an!

Ei bine, nimic mai adevărat, dar asta în nordul Suediei! Cu cât mai la nord, cu atât mai frig! :))

Mulţi nu ştiu însă că Suedia este o ţară cu o formă alungită de la nord la sud, îngustă de la est la vest ceea ce înseamnă că se desfăşoară pe o suprafaţă de aproximativ trei ori mai mare decât cea a României. Implicit, diferenţele de temperatură variază enorm de la nord la sud, astfel că în timp ce sudul Suediei se bucură, vara, şi de temperaturi ceva mai ridicate, în jur de 25-28 grade, la nord verile vor fi întotdeauna mai răcoroase, iar iernile extrem de geroase şi abundente în zăpadă.

Astfel că, aflându-mă la Stockholm, anul trecut şi experimentând nu mai mult de -7 grade, pe timp de iarnă, chiar mă simţeam ciudat când cei de la Bucureşti mă compătimeau pentru temperaturile scăzute de aici. Şi încercam să le explic cum stă treaba cu geografia Suediei şi cum este protejat Stockholmul de temperaturile extrem de scăzute, prin faptul că se află în sud-estul Suediei, unde iernile sunt mai blânde :)

Asta până anul acesta, când şi la Stockholm, ca şi în restul Europei, în special la Bucureşti, s-au înregistrat căderi masive de zăpadă alternate cu temperaturi extrem de scăzute. De unde Bucureştiul nu se mai înzăpezise cu adevărat de ani buni (zic cu adevărat, din cauza căderilor abundente de zăpadă, nu din cauza edililor care uită de faptul că climatul temperat continental al României presupune ierni bogate în zăpadă) acum a fost înfrumuseţat de cel puţin 3-4 ori cu mantia cea albă de poveste, care după miezul nopţii şi-a pierdut vraja şi s-a transformat în pardesiul gri şi ros al bunicii, tot de poveste :))

Din fericire, Stockholmul îşi păstrează, cu demnitate, hăinuţa cea albă, deşi, pe alocuri, a devenit uşor mai mult sclipitoare de la atâta purtat :)) Deşi mă surprind de câteva zile bodogănindu-i pe cei de la comună de faptul că s-a mutat, pe alocuri, patinoarul şi pe străzi, în ciuda lopeţilor de nisip, împrăştiate cu generozitate pe astfalt şi menite să ne ferească de contactul cu secţiile de ortopedie, astăzi am privit cu "amuzament" un reportaj pe aceeaşi temă, respectiv a străzilor alunecoase.

Se pare însă că până şi suedezii cei harnici şi grijulii cu aproapele lor au fost depăşiţi de căderile repetate de zăpadă care se transformă, treptat, în strat de gheaţă amestecat cu pietriş! Miercuri se anunţă din nou ninsori, aşa că până în aprilie promit să mă apuc de patinat :))

Momentan, temperaturile se situează în jur de -2, -4 grade, însă per ansamblu, temperaturile medii ale lunii ianuarie la Stockholm au fost cele mai scăzute înregistrate din 1987 încoace.

În tabelul de mai jos sunt afişate temperaturile medii înregistrate în diferite oraşe din Suedia în ianuarie 2010 comparativ cu cel mai recent an în care s-au înregistrat temperaturi medii mai scăzute decât în acest an:

Lâncezeala, bat-o vina!

Am intrat în blogosferă cu gândul de a ţine aproape de persoanele dragi din România, care îmi simt lipsa fizică, aşadar de a le informa, periodic, pe toate odată (pe cât posibil :) despre viaţa mea de pe tărâm nordic cu toate diferenţele, asemănările şi curiozităţile pe care le implică traiul suedez.

Începusem bine, cu multe informaţii despre suedezi, la ei acasă (pe weblog, locul unde am început iniţial, periplul blogosferic) ca mai apoi, transferându-mă pe blogspot, să încerc să menţin ritmul, deşi lunile de iarnă friguroase şi întunecate m-au cam dezarmat şi aruncat în butoiul cu lâncezeală.

Dar cum sunt o fire mobilizatoare, am decis să revin la bunele obiceiuri de început blogosferic aşadar, mi-am propus să revin în forţă la tema iniţială a blogului!

Enjoy it! :))

Un pătrăţel de la Cerculeţ! :))

Am primit de la Cerculeţ un pătrăţel, pe care mă grăbesc să-l preiau pe blog şi să vi-l împărtăşesc :))
Îi mulţumesc pentru desen şi pentru că s-a gândit la mine!

Dacă aş fi fost...

- o lună ... aş fi fost luna septembrie cu adierea zilelor de toamnă pastelate
- o zi a săptămânii ... aş fi fost sâmbătă, ca să mă înfrupt din energia primei zile de weekend
- o parte a zilei ... aş fi fost dimineaţa devreme
- un animal marin ... aş fi fost defin jucăuş şi sociabil :)
- o direcţie... aş fi fost  inainte
- o virtute ... aş fi fost bunătate
- o personalitate istorică ... Mircea cel Bătrân
- o planetă ... aş fi fost Jupiter, planeta care-mi guvernează zodia
- un lichid ... aş fi suc de mere (acrişor dar extrem de hrănitor :)
- o pasăre ... aş fi fost papagal vorbitor :)
- un tip de vreme ... aş fi fost toamnă caldă şi pastelată
- un instrument muzical ... aş fi fost chitară
- o emoţie ... aş fi fost bucurie
- un sunet ... aş fi fost sunet de clopotel
- un cântec ... aş fi fost samba pentru ritmul latin, înfierbântat care mă caracterizează atât de bine :)
- un film ... aş fi fost "La vita e bella!"
- un serial ... aş fi fost "Anatomia lui Grey"
- o carte ... aş fi fost "Litera stacojie" a lui Hawthorne
- un fel de mâncare ... aş fi fost pizza mexicana :))
- un oras ... aş fi fost Supetar de pe insula Brac din Croaţia :) (un mic orăşel insular, pitoresc cu climat mediteranean)
- un gust ... aş fi fost picant
- o culoare ... aş fi fost albastru
- un cuvânt ... aş fi fost "independent"
- un material ... aş fi fost bumbac
- o materie de şcoală ... aş fi fost "geografie"
- un personaj de desene animate ... Dino :))
- o formă ... aş fi fost formă de cozonac :))
- un număr ... aş fi fost 7 (semnul omului întreg, cuprinzând cele două principii spirituale polar opuse; semnul lumii complete, al creaţiei încheiate)
- un mijloc de transport ... avion pentru repeziciunea şi siguranţa deplasării
- o haină ... aş fi fost sutien, pentru că imi place să ţin aproape de persoanele dragi, să le susţin şi să le protejez

Şi cu asta am terminat de răspuns la leapşa primită, şi de data aceasta, de la Danangib şi căruia îi mulţumesc, ca de obicei, că se gândeşte la mine.

Pentru că am întâlnit-o de multe ori până acum în blogosferă şi nu ştiu cine a preluat-o deja şi cine nu, las cale deschisă s-o preia oricine doreşte :)

Am fost premiată!

Din nou! Şi asta mă bucură foarte mult!

Îi mulţumesc Irinei pentru că s-a gândit la mine şi a considerat că merit frumosul premiu acordat!

UPDATE: Mă bucur să constat, că atunci când se porneşte să plouă cu premii în blogosferă, sunt şi eu "lovită" din mai multe părţi. Şi cu cât primesc mai multe "lovituri" cu atât mă bucur mai mult, ele simbolizând, în fapt, plăcerea cu care sunt citită :)

Premiile "Very Beautiful Blog" şi Sunshine Award le-am primit cu mare drag şi de la Ninu, căruia îi mulţumesc că mă vizitează cu regularitate şi apreciază scrierile mele :)

Le acord şi eu, mai departe, de data aceasta, Cristinei, Danangib şi Roxanei.

UPDATE (din nou): Am mai primit, cu multă bucurie, de la mămica_de_Guguluf acelaşi premiu "Very Beautiful Blog" venit la pachet cu premiul "Blog apreciat" dar şi cu un minunat buchet de flori de la bebeluşul Guguluf, vesel şi jucăuş tare, în a cărui lume intru, zilnic, cu multă plăcere pentru filmuleţele şi pozele lui haioase dar şi pentru postările inspirate ale lui mami_de_Guguluf.

Arta de a conversa ... cu înţelepciune

Buun, am fost nevoită să iau pauză de treburi casnice dar nu am uitat de leapşa de la Danangib de care aminteam în postul anterior.

Aşadar, întrebările sunt următoarele:

1. Cînd ai o conversaţie interesantă?
2. Ce te plictiseşte într-o conversaţie?

1. Am avut parte de conversaţii interesante, de-a lungul timpului, cu persoane comunicative, total necunoscute dar care, în anumite circumstanţe, mi-au devenit parteneri de discuţie, cu care am reuşit să petrecem minute bune, îmbogăţindu-ne spiritual şi nu numai.

O conversaţie interesantă nu presupune, neapărat, o discuţie savantă, pe teme elaborate. Contează, în mare parte, subiectul abordat, dar mai ales, maniera abordării, care ţine, în special, de inteligenţa celui implicat în conversaţie şi de modul în care şi-o expune.

O conversaţie te poate îmbogăţi prin naturaleţea abordării unor subiecte mai mult sau mai puţin digerabile, dar care merg aprofundate, datorită interesului acordat subiectului în cauză şi disponibilităţii oratorice a interlocutorilor.

Revin la fascinaţia mea pentru tata :) Ştiu, mă veţi găsi extrem de subiectivă şi nu vă pot condamna, dar el este reperul meu de persoană cu care poţi susţine conversaţii interesante :)

În primul rând, posedă o logoree (ce pare, câteodată, scăpată de sub control,  dar care, totuşi, nu deranjează sau plictiseşte, decât pe cei ignoranţi sau care nu sunt în stare să-i ţină isonul) care se bazează, din fericire, pe cunoştinţe solide şi memorii trăite. Creează, cu uşurinţă, o punte între subiectele greoaie şi blazate şi cele subţirele ca şi conţinut, reuşind pe primele să le facă uşor de digerat, iar pe celelalte, înnobilându-le cu asocieri haioase, menite să creeze puncte de referinţă.

 2. Personal, mă plictisesc conversaţiile pe teme care-mi sunt total străine, atunci când acestea sunt abordate fie într-o manieră strict profesională, în termeni rigizi, criptici, fie într-o manieră lăbărţată, de mahala, care poate face, abrupt şi grosolan, trecerea de la plictis la dezgust şi, implicit, imposibilitate de a continua conversaţia respectivă.

Detest conversaţiile de complezenţă, când interlocutorii urmăresc un scop precis, dar nu-l afişează de la obraz (măcar ştim o treabă şi suntem scutiţi şi de circul oratoric, dezgustător), pierzându-se în elocuţiuni care se vor savante dar prin stilul şchiopătat nu reuşesc decât să se facă de râs.

Personaje mobilate foarte puţin intelectual, dar care se agaţă de două-trei cuvinte sau fraze de răsunet, auzite la radio sau TV, memorate cu sfinţenie, folosite în varii ocazii şi menite să impresioneze auditoriul. Le recunoşti imediat, după sclipirea din ochi şi zâmbetul din colţul buzelor, la exclamaţia plină de uimire a interlocutorului extaziat că meşterul sau coafeza ce le "slujeşte" întru meseria consacrată, pot şi unu-două cuvinte înţelepte din latină sau citate de valoare din clasici :) În rest, socializare cât cuprinde, cu iz telenovelistic, pe acorduri Minun(e)ate şi Vijeli(e)oase.

Să-mi fie iertată puterea de generalizare, la definirea meseriilor mai sus menţinonate, dar excepţiile, fie ele şi numeroase, confirmă regula  :)

Astea fiind spuse, deşi se puteau spune mai multe :) mă văd achitată de leapşa primită şi la care am răspuns cu plăcere şi entuziasm şi mă grăbesc s-o pasez Cristinei.

Vorbe explicative

Anul ăsta am debutat cu dreptul pe blog, postând de două ori în prima zi şi dând pas, în zilele următoare.

Să fie de vină oboseala de sărbători? Categoric, nu!

Să fie de vină lipsa de chef ce a pătruns şi s-a extins cu repeziciune pe firul nevăzut al netului şi care a cuprins mai multe posesoare de bloguri? Cu siguranţă! :)

Altfel nu găsesc motivaţie serioasă pentru starea mea de blegeală şi lipsă totală de inspiraţie :(

Noroc cu lepşele de la Tetris şi Danangib, care m-au mai înviorat şi resuscitat din starea de lâncezeală în care căzusem.

De multe ori, mi se întâmplă să nu am starea necesară de a posta, dar cum pofta vine mâncând, tot ce trebuie să fac este să încep să scriu, pentru ca gândurile să se rostogolească uşor, uşor şi să se transforme în rânduri, mai mult sau mai puţin captivante pe foaia electronică a blogului.

Mai mult, am avut serioase probleme cu netul şi cu blogul. M-a tot deconectat din jumătate de oră în jumătate de oră iar blogul meu a refuzat cu îndârjire să-mi asculte rugăminţile fierbinţi întru postarea memoriilor preţioase, mai ales că ieri am avut motiv serios de răscolire a sentimentelor şi postare întru eternitate. Cum niciodată nu e prea târziu, voi face, astăzi, ceea ce nu am reuşit ieri.

Aşa că nu mai lungesc vorba şi, în primă fază, trec să onorez leapşa despre arta conversaţiei, preluată de la Danangib pe care o citesc cu mult drag şi interes şi căreia îi mulţumesc că s-a gândit să-mi plaseze o leapşă interesantă.

Leapşa de la Tetris

Am primit de la Tetris o leapşă simpatică, pe care mă grăbesc s-o completez fuguţa-fuguţa :))

1.Luaţi cartea cea mai la îndemână, deschideţi la pag.18 şi scrieţi aici al 4-lea rand:
"Ofta tar du en extratur bara för att det är så roligt."
2. Fără să verificaţi, cât e ora?
13.20
3. Verificaţi!
13.08
4. Cum sunteţi îmbrăcat(ă)?
Bluză roşie, pantalon negru şi şosete albastre (astăzi nu prea sunt asortată :)
5. Înainte de a răspunde la acest chestionar, la ce vă uitaţi?
Pe internet, citeam câteva bloguri.
6. Ce zgomot auziţi în afară de cel al calculatorului?
Pe soţul meu care dă găuri cu bormaşina :) (suntem la un prieten)
7. Când aţi ieşit ultima dată şi ce aţi făcut cu ocazia respectivă?
Ieri, în centru şi am îngheţat la -16 grade :) Bine, în afară că am îngheţat am colindat şi prin câteva magazine :)
8. Ce aţi visat ieri noapte?
Nu ştiu dacă am visat ceva. Nu-mi amintesc.
9. Când aţi râs ultima dată?
Haha, eu râd atât de des şi atât de mult, încât mi-ar fi imposibil să contabilizez toate momentele mele vesele :)
10. Ce aveţi pe pereţii încăperii în care sunteţi?
Foarte multe :) dar, repet, nu sunt acasă.
11. Dacă aţi deveni multimilionar peste noapte care ar fi primul lucru pe care l-aţi cumpăra?
Nu cred într-o astfel de şansă, deşi suedezii joacă foarte mult la loto. Şi eu nu joc, nu am jucat şi nici nu voi juca! Aşa că voi reda doar ce am fost forţată să fantezez când, pentru şcoală, am fost nevoită să scriu o compunere pe tema asta. Aşadar, aş cumpăra casa visurilor, aş călători în jurul lumii şi aş dona o parte din bani copiilor cu probleme medicale.
12. Care este ultimul film pe care l-aţi văzut?
"Collision", un serial în cinci părţi, pe SVT1. Aseară s-a terminat.
13. Aţi văzut ceva neobişnuit astăzi?
Încă nu :)
14. Ce părere aveţi despre acest chestionar?
Îmi dă de lucru şi de postat pe blog, tot nu mai aveam eu idei şi chef de postat :)
15. Spuneţi-ne ceva ce nu ştim încă!
Astăzi, la Stockholm, sunt -22 de grade :)
16. Care ar fi prenumele copilului dvs. dacă ar fi vorba despre o fetiţă?
Silvia.
17. Şi dacă ar fi vorba de un băiat?
Mircea.
18. V-aţi gândit deja să locuiţi în străinătate?
Da :) Chiar asta şi fac, momentan :)
19. Ce aţi dori ca Dumnezeu să vă spună când intraţi pe porţile Raiului?
Bine ai venit, în împărăţia mea! :)
20. Dacă aţi putea schimba ceva în lume (în afara de politică), ce aţi schimba?
Dezastrele naturale şi războaiele (dar asta înseamnă că ar trebui să-i schimb pe oameni).
21. Vă place să dansaţi?
Da, chiar foarte mult şi nu scap ocazia să mă mişc, în propria-mi lege, pe orice ritm ascult :)
22. George Bush?
George Tufiş? Da, ce-i cu el? :)
23. Ce aţi văzut la televizor ultima dată?
Videoclipuri, pe VH1.
24. Care sunt cele 4 persoane care ar trebui să primească acest chestionar?
Adra_bell, mămica_de_guguluf, mămica_de_Basse, Ninu.

Revelion 2010 în imagini

Happy New Year, 2010!