joi, 28 ianuarie 2010

Interrelaţionarea suedeză în mijloacele de transport în comun

Majoritatea emigranţilor (celor forţaţi de condiţii vitrege ale sorţii precum cataclisme şi războaie) cunoaşte foarte puţine despre traiul suedez pe care îl asimilează după ani buni de şedere aici.

Mărturisesc că eram bine informată cu mult înainte de a purcede în călătoria noastră suedeză şi, totuşi, în ciuda cunoştinţelor mele temeinice, cu iz suedez, au existat foarte multe persoane iniţiate deja într-ale suedismelor, fără să fi avut contact palpabil vreodată cu societatea suedeză, care mă avertizau şi instruiau referitor la contactul cultural cu societatea în cauză. Trebuie să recunosc, că dacă în primele minute eram şocato-nedumerită :) de sfaturile pertinente ale diverşilor binevoitori, aveam să mă relaxez imediat şi să mă amuz teribil, în sinea mea, de comicul de situaţie creat :)

Ceea ce vreau să punctez este că, cu tot bagajul meu informaţional, bine împachetat de acasă, tot am ajuns, la faţa locului, să capăt o altă perspectivă şi înţelegere asupra mediului în care am aterizat :)

Bunăoară, suedezii sunt percepuţi ca reci, plictisitori şi, uneori, nepoliticoşi, în relaţiile interumane din autobuz, tren, metrou. Într-un mijloc de transport în comun vei fi întotdeauna surprins de liniştea creată. Dimineaţa devreme, vei vedea feţe blonde absorbite de ştirile proaspete ale dimineţii, de lectura preferată sau de muzica ce răzbate prin căştile care au devenit aproape o uniformă generală pentru suedezul de orice vârstă şi categorie socială.

Cu excepţia celor care călătoresc împreună cu vecini, prieteni sau se întâlnesc incognito cu vreun cunoscut (schimbând astfel impresii pe un ton destul de scăzut şi deloc ostentativ), cei care aduc sarea şi piperul în mijloacele de transport suedeze vor fi, întotdeauna, emigranţii care se vor face cunoscuţi nu numai după fizic dar şi după vorbele (care pe lângă că sunt străine :) vor fi, întotdeauna, dezinvolte, cu intensitate sonoră şi, mai ales, multe :))

Suedezul gândeşte aşa, în mare parte: am fost la serviciu toată ziua, unde am fost obligat să socializez cu colegii şi, în primul rând, să muncesc, acum sunt obosit aşa că cele 30-45 de minute petrecute în autobuz/tren sunt minute de relaxare după o zi de lucru stresantă, când pot şi vreau să stau doar eu cu mine şi să-mi planific, eventual, cum îmi voi petrece după-amiaza şi rezolva restul problemelor personale. Nu am chef de discuţii socializatoare despre vreme cu vecini sau cunoscuţi, aşa că fie închid ochii şi mă prefac că dorm să nu mă deranjeze nimeni, fie mă uit, pierdut, pe fereastră, fie citesc cu interes, fie mă las "asurzit" de muzică :) Bineînţeles că dacă abordezi un suedez, îţi va răspunde politicos (asta mai ales dacă te cunoaşte :)) dar nu va face niciodată el primul pas să te abordeze. Aaa, un lucru important, niciodată să nu spui niciodată :)) Există şanse să te abordeze, doar dacă este "ceva mai mult îmbibat" :)) Atunci, până şi cel mai ursuz suedez capătă valenţe vorbăreţe, partea nostimă e că a doua zi, după ce s-a întâmplat să socializezi cu el, pe motiv de băutură, în ziua precedentă, revine la sobrietatea intangibilă iniţială :))

Aşadar, dacă călătoriţi cu un mijloc de transport în comun suedez şi se întâmplă, pe lângă capetele cufundate în lectura de călătorie şi muzica ce răzbate de la căşti, să auziţi glasuri vesele şi gălăgioase, să vă gândiţi că persoanele în cauză sunt:
a) străini, b) turişti (deci tot străini), c) bete, d) adolescenţi în gaşcă :))
Alte variante sunt excluse :))

9 comentarii:

Anonim spunea...

:)) Nimic mai adevarat! Foarte faine posturile tale, ai un spirit de observatie extraordinar. Si eu voiam sa scriu la un moment dat despre autobus, dar m-am luat cu altele...

Dar sa stii ca pe mine m-au abordat in statie batranei. O data una mi-a oferit 20 de coroane pentru godis Silviei, dupa ce ma intrebase de unde suntem(vorbeam romaneste cu Silvia). N-am acceptta banii si nici nu stiam daca i-a oferit de drag sau de mila cand a auzit ca suntem emigranti...era o batranica de 86 de ani. Care probabil din lipsa de persoane cu care sa comunice, o facea cu cine ii pica la indemana...:).

Dana spunea...

La fel este si in Londra. Si eu am fost surprinsa, dar si placut impresionata, pentru ca sincer, zgomotul de conversatii stupide din tramvaiul de acasa , ma imbolnaveste; vreau sa-mi macin gandurile mele si nu vreau sa aud cum l-a operat de nu-sh' ce boala pe cutare sau ce face iubitul nu stiu cui; mi se pare o lipsa de educatie crasa sa urli in gura mare in tramvai lucruri care sunt de fapt intime.

salmi spunea...

te asteapta un premiu la calatorii! te pup1

Mirona spunea...

Hahaha, cam asa si intr-un autobuz japonez :)) Numai ca nici beti nu te abordeaza! Japonezii au un fel foarte ciudat de a se imbata, devin mai vorbareti si mai deschisi, insa tot nu intrec limitele politetii lor :) Si, desigur, emigrantii sunt rari si se integreaza in peisaj. Turistii sunt altfel, ceea ce e si normal :)

Ce bine-mi pare ca am apucat si eu, in sfarsit, sa ajung pe blogul tau. Am o prietena suedeza, cunoascuta in Japonia, si tin foarte mult la ea, nu mi se pare deloc rece, ci foarte empatica :)

Svea spunea...

Salmi, multumesc frumos pentru aprecieri si premiu!
Cat despre persoanele in varsta, am observat si eu ca sunt mai comunicative si mai vorbarete! Chiar intra in vorba cu tine, fara sa te cunoasca! Nu mi s-a intamplat personal, inca, dar am auyit cazuri si chiar vazut, pe viu, in autobuz :)
Referitor la intamplarea ta cu batranica, citeste postul urmator http://tetris-bdv.blogspot.com/2010/01/stim-sa-primim.html care dezbate aceeasi dilema pe care ai avut-o si tu in situatia respectiva.

Svea spunea...

Danangib, intr-adevar, din punctul asta de vedere si eu ma simt de nationalitate suedeza sau engleza :) numai ca azi, m-am surprins, intalnindu-ma cu o colega de curs, in autobuz, si avand acelasi drum, sa vorbim non-stop cele 25 de minute petrecute impreuna. Ce-i drept, doamna din fata mea se tot intorcea periodic la noi. Acum, cine stie din ce motiv, ca nu parea suedeza si nici noi nu vorbeam tare.

Svea spunea...

Misaki, ma bucur mult de vizita si te mai astept. Este fascinant blogul tau si il citesc cu mult interes!
Cultura japoneza este una aparte si ma fascineaza de mic copil asa ca sunt extrem de curioasa si de fericita cand dau peste informatii calde obtinute de la sursa!

Mirona spunea...

Svea, multumesc frumos, ma bucur tare cand oamenii imi spun ca le place blogul meu, pun mult suflet in el! :)Si mie imi place blogul tau, de aceea l-am pus la blogroll si vreau sa citesc cat mai mult, numai ca, spre rusinea mea, sunt meticuloasa si-mi iau dese pauze de internet, asa ca totul dureaza mai mult :) Sper sa ai rabdare cu mine :))

Anonim spunea...

Frumos, imi place cum scrii!! Elena, Madrid