Ce inspirată am fost ieri că am purces la drum prin centru pentru a ne bucura de soarele călduţ de mai! De câteva zile, sunt extrem de matinală; în funcţie de cum străluceşte soarele printre jaluzele, mă trezesc şi eu! La 5.30 ieri, scăldată în razele puternice ale soarelui matinal sau la 6.30 astăzi, învăluită în lumina timidă ce-şi făcuse apariţia, cu conştiinciozitate, de după perdeaua de nori :)
Astăzi a fost Înălţarea, sărbătoare deopotrivă celebrată şi la suedezi, chiar prin zi liberă! Cum soarele nu mi-a făcut deloc cu ochiul, stând ascuns printre nori şi cum ploaia a mai înviorat atmosfera şi aşa înviorată deja :)) astăzi a fost zi de bucătărit, deşi cam aşa e în fiecare zi, pentru că îmi place să pregătesc ceva proaspăt, de fiecare dată.
Ieri, la supermarket, vinetele de la ofertă m-au îmbiat să le cumpăr, ceea ce am şi făcut, dat faptul că pofteam de ceva vreme la o salată de vinete, ca în vremurile bune :) Aşadar, ieri le-am "achiziţionat" şi azi am trecut la treabă. Cum aici am aragaz electric, iar plită specială de "ars" vinetele ioc :) şi cum auzisem, mai demult, din mai multe surse, de coptul vinetelor la cuptor, m-am executat întocmai. Nu înainte de a da un search pe net şi de a mă încredinţa că nu voi da foc la bucatărie :)) Aşadar, odată liniştită de sursa extrem de bine documentată fotografic, m-am aventurat la copt vinetele. Mai întâi, le-am aşezat în tava garnisită cu hârtie de copt, le-am înţepat ca să nu explodeze în cuptor (am cam tremurat, ce-i drept, că mai am experienţă cu un cartof înţepat zdravăn, dar totuşi explodat, ulterior, şi nu e o experienţă plăcută, ce-i drept, la curăţat :) şi le-am lăsat să se coacă bine la 200 de grade preţ de 45 de minute. Inspirată de aceeaşi sursă mai sus menţionată, le-am lăsat să se răcească şi apoi le-am tăiat vertical pe jumătate şi le-am răzuit conţinutul în castron. Le-am lăsat la scurs şi mixat cu ulei şi ceapă. Delicios, ca-n vremurile de altădat'! :)
Şi uite aşa am dus la îndeplinire prima mea salată de vinete de pe tărâm stockholmian!
Luaţi şi degustaţi! :))
7 comentarii:
Mie nu mi-au placut asa in cuptor, nu au gustul acela de prajit. Eu prima data le-am facut pe aragaz...au facut fum, au pornit alarmele de fum si de plita de sticla s-a lipit toata zeama aceea scursa...
De cand ne-am mutat la casa, le fac la gratar, de fiecare data cand "gratarim".
Oricum, ma bucur ca tie ti-au iesit, ca v-au fost pe plac si au mai stins pofta :). Eu astept sa merg in Ro, acolo mananc cat stau numai vinete la mic dejun :) si cina :). Pe bune!
Ce pofta mi-ai facut de-o salata de vinete! Si din poza observ ca vinetele ti-au ramas albe frumoase la coptul in cuptor. Eu cand le-am facut asa, nu stiu de ce, dar au capatat o culoare mai inchisa.
Sa-i fie de bine!! Eu numai asa le fac (la cuptor) de ceva vreme si nu am avut experiente neplacute. Curat, fara fum, simplu si succes garantat!
Ai dreptate, Salmi, gustul este uşor diferit! Acum că tot mănânc la ele de ieri, parcă nu mai contează, dar gustul nu e acelaşi, parcă! :) Dar mi-a fost frică să încerc direct pe plită mai ales că-mi aminteam de povestea ta cu vinetele dar nu mai ştiam de unde s-o iau. Iniţial am vrut să-ţi scriu să te întreb dar am zis să nu te şochez şi am dat search pe net şi am încercat aşa. La grătar ies ca pe aragaz bănuiesc, poate gustul tot schimbat un pic, nu ştiu. Eu pofteam rău de tot şi cum în România nu ajung, am zis să profit de oferta găsită în supermarket şi să încerc aşa, doar doar mi-oi mai stăpâni pofta şi depresia. Când te duci acasă să mănânci multe multe şi să te gândeşti şi la mine! :) Pupici
Purple rain, da, păi iniţial am vrut să le tai pe din două să le las să se răcească, şi când am desfăcut una şi am văzut-o cât de albă e în interior şi cum păleşte instantaneu, am închis-o repede la loc şi le-am lăsat să se răceasca aşa şi apoi le-am manevrat repede ca să nu se oxideze... deşi le-am lasat şi la scurs pe urmă, văd că au ramas relativ albe.
Ambramburika, da, şi eu am fost încântată de metoda asta, deşi gustul nu e chiar acelaşi, cum bine zice şi Salmi. Dar e foarte bună metoda, fără fum, fără negreală, fără piguleală, dar parcă sunt mai gustoase prin metoda clasică.
Asa e, la gratar ies ca pe aragaz...conteaza sa fie la flacara, sa prinda gustul acela ca de la aragaz cu gaz. Poate o sa ai si tu la un moment dat in St. un aragaz cu gaz, ca noi aici nici o sansa(pe Gotland nu e gaz) si atunci o sa le faci chiar ca la mama acasa. ;)
Sigur ca ma voi gandi la tine :). Te pup!
Trimiteți un comentariu