Ziua Mamei

Astăzi, suedezii sărbătoresc Ziua Mamei. Am scris despre această sărbătoare de pe tărâm suedez, anul trecut, aici. Şi anul acesta supermarketurile sunt pline de flori şi raioane special pregătite în care ţi se sugerează posibile cadouri pentru ziua mamei. Lozincile de genul: "N-o uitaţi pe mama, de ziua ei!" te întâmpină chiar de la intrarea în supermarket, semn că spiritul comercial tinde să se îmbine armonios cu semnificaţia în sine a zilei!

O zi de duminică în parcul Haga!

O zi pentru întreaga familie în minunatul şi verdele parc Haga (Hagaparken). Ne vom bucura de concerte în aer liber, reprezentaţii de circ, plimbări cu barca şi multe alte evenimente pentru copii. Programul se desfăşoară numai în limba suedeză, dar multe activităţi nu necesită limbaj verbal iar Hagaparken oferă multe alte atracţii turistice precum Casa fluturilor şi Copper Tents. Hagaparken adăposteşte şi reşedinţa noului cuplu regal după nunta din această vară.

Aşa sună invitaţia pentru petrecerea duminicii de 30 mai 2010 în parcul Haga, de pe site-ul municipalităţii care prezintă, săptămânal, numeroase activităţi, de petrecere a timpului liber. Pentru împrospătarea informaţiilor despre parcul menţionat mai sus, accesaţi postarea mea de anul trecut! Enjoy!

Ai câştigat, continuă, n-ai câştigat, continuă!

Noroc cu Salmi că m-a avertizat de emisiunea de pe SVT1, dinainte de concurs, în care a apărut şi Anna! Şi cu ocazia asta, voi comenta, pe cât posibil, fără comparaţie cu stilul românesc, reacţia suedezilor în faţa unui eşec. Ce-i drept, Anna a avut neşansa ca după 34 de ani să-i cadorisească, pe suedezii care au susţinut-o şi votat-o, cu necalificarea Suediei în finală.

Şi, totuşi, înainte de concurs, în studio, a apărut frumoasă, surâzătoare, încrezătoare în viitoarele ei concerte şi audienţă la public, susţinută, în continuare, de prezentatori! Nu au aruncat cu ouă stricate sau roşii în ea! Nu au arătat-o cu degetul! Nu au blamat-o că i-a tremurat vocea (părerea mea, din filmuleţul de pe youtube nu se simte, dar live, la TV, aşa mi s-a părut), nu au atacat-o sau condamnat-o că i-a făcut de ruşine! Nicidecum, şi-au susţinut punctul de vedere că au trimis pe cine trebuia la Eurovision, că s-a descurcat exemplar dar că a avut neşansa să nu se califice! Comentatorii suedezi au vorbit, în permanenţă, de bine, de Anna, au considerat prestaţia ei excelentă, iar pe finalul showului au dezvăluit faptul că Anna a ieşit pe locul 11 în semifinală, la numai 5 puncte diferenţă de ultima finalistă, exprimându-şi părerea de rău pentru neşansa ei.

Ce vreau să scot în evidenţă? Suedezii au un stil extraordinar de a-şi încuraja şi susţine valorile şi alegerile! Dacă ei au considerat că Anna este cea mai bună alegere la Eurovision, au trimis-o acolo! Nu s-a pus, nicio secundă, problema ca voturile să fi fost falsificate, că ar fi meritat alt artist, a fost susţinută de toată suflarea suedeză :) şi nu s-au dezminţit nici măcar când restul Europei nu a considerat alegerea lor îndreptăţită.

Ai învins, continuă, n-ai învins, continuă! Să te perfecţionezi, să lupţi, să participi şi altă dată, să încerci să câştigi cu altă ocazie! Au o mentalitate foarte sănătoasă din punctul ăsta de vedere! Poate părea uşor pueril sau arogant modul lor de gândire, dar ei pun preţ foarte mult pe calităţile lor şi pe modul lor de evaluare după criterii juste!

Bravo Romania!

O noapte frumoasă cu multă muzică bună, de data asta! Cu o votare amuzantă, ca de obicei între vecini sau prieteni :), făcută la vedere, pentru că mulţi spuneau 12 puncte pentru vecinii noştri sau pentru prietenii noştri etc. Ce m-a bucurat mult a fost calitatea melodiilor de anul acesta şi faptul că Germania, favorita mea nr 1, a câştigat! Iar România a acumulat puncte modeste, dar susţinute, şi cu ajutorul Suediei, de la final, a urcat pe podium, un loc 3 binemeritat de Paula şi Ovi, mai ales pentru cariera frumoasă şi vocea deosebită a Paulei!

Sunt mulţumită de rezultate şi de Eurovision în sine! Am zis! :)

Eurovision digerabil :)

Pe măsură ce le ascult, în ordinea intrării în concurs, voi posta melodiile care mi-au plăcut anul acesta!

Dacă anul trecut nu am putut posta decât trei melodii preferate, anul acesta, per ansamblu, mi-au plăcut melodiile candidate! Ce-o fi fost cu mine, nu ştiu, e primul an când îmi place Eurovisionul, în proporţie de 80% :) Bine, spun asta, înainte de jurizare! Atunci o să mă amuz, ca de obicei :) că nu cred că se va schimba ceva în spiritul de favorizare a ţărilor, între ele, în funcţie de alte criterii decât cele strict muzicale!

Am postat doar 10 melodii, deşi chiar mai multe au fost acceptabile! Unii concurenţi mi se pare că au falsat, deşi melodiile erau bune! Au fost cazuri, când prestaţia din semifinală a fost net superioară celei din finală! Şi, din păcate, mi s-a părut a fi şi cazul Paulei! Parcă a sunat mai bine în semifinală, când prestaţia celor doi mi s-a părut ireproşabilă! Dar să vedem, poate avem şanse! Comentatoarea suedeză a afirmat că Paula este preferata ei din concurs şi că-i place mult vocea ei! Poate au reuşit să impresioneze şi să ocupăm un loc cât mai sus în clasamentul final! Ţinem pumnii României!

Satelitul câştigător :)

Să sperăm! :)

Mai sunt câteva ore până la Eurovision şi eu mă delectez pe youtube cu melodiile finaliste, pe care nu le-am ascultat până acum! Nu am apucat să ascult toate melodiile, dar din ce am ascultat, vă propun melodia Germaniei, preferata mea :) (în sfârşit, mi-am descoperit preferata de anul ăsta :) O melodie cu zvâc, mai zgubi aşa, pe care aş asculta-o non-stop! Să vedem cât mă ţine! Şi cum o să-mi placă diseară, la finală!

Asta-i viaţa! :) :(

Buuun, ne apropiem cu paşi repezi de finala Eurovision 2010 de la Oslo, Norvegia. Am urmărit, ca niciodată, cele două semifinale şi, anul acesta, melodiile mi s-au părut mai reuşite decât cele de anul trecut. Dacă prima semifinală a fost destul de slăbuţă, în cea de-a doua lupta a fost acerbă şi emoţiile, pe măsură! Din fericire, pentru noi, românii, Paula Seling şi Ovi nu ne-au dezamăgit, prestaţia lor fiind una calitativă, deşi melodia în sine nu mi se pare o găselniţă excelentă, dar merge! Ascultată de mai multe ori şi pentru că este cântată de Paula Seling care are o voce de excepţie, melodia a reuşit să mă înduplece şi să mă ţină, cu pumnii strânşi, în faţa televizorului!

Nu acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu reprezentanta Suediei, Anna Bergendahl, o fătucă angelică de doar 19 ani, o necunoscută, propulsată în industria muzicală prin intermediul calităţilor ei vocale descoperite de Idol (un altfel de Megastar, ca să ştiţi despre ce vorbesc). Fătuca are o voce deosebită, trebuie să recunosc, dar am ajuns la concluzia asta, doar în urma vizionării prestaţiei ei de la Idol, nicidecum în urma audiţiei melodiei cu care a câştigat Melodiefestivalen şi i-a reprezentat pe suedezi la Eurovision.

Pe scurt, fătuca a făcut furori şi a fost propulsată de către suedezi să-i reprezinte la Eurovision cu o melodie soapy (dulceagă, sentimentală) care nu i-a scos în evidenţă, pe deplin, calităţile vocale. Nu ştiu cu ce a reuşit să-i farmece pe suedezii care au susţinut-o cu vehemenţă. Să fi fost prestaţia de la Idol din 2008, ochii mari, albaştri, ţinuta mirobolantă :) (rochiţă gen balul bobocilor, cu coroniţă de nuntă, colanţi negri şi bascheţi roşii, o ţinută ce se încadrează perfect în stilul vestimentar suedez care necesită o postare separată, bine documentată fotografic), vârsta? Chit e că ea nu a reuşit să le răsplătească, cum se cuvine, încrederea acordată şi aşteptările şi i-a cadorisit cu absenţa Suediei din finala Eurovision, prima, de altfel, din 1976 încoace. Palmă grea pe obrazul trandafiriu al Annei, ce-i drept! :(

Ba a mea e mai frumoasă! :)

Am primit o leapşă foto de la Tetris, căreia îi mulţumesc mult că s-a gândit la mine şi m-a provocat! Trebuie să recunosc că sunt pasionată de fotografie, petrec minute în şir contemplând operele de artă ale diferiţilor fotografi amatori sau profeşionişti! Mă relaxează, mă îndeamnă la visare, mă stimulează, mă umple de energie! Este o pasiune foarte frumoasă, dar extrem de costisitoare dacă vrei să i te dedici ca la carte!

Leapşa foto constă în postarea pe blog a unei fotografii pe care eu o consider reuşită! Am scormonit ce-am scormonit prin folderele pline cu varii amintiri de călătorie dar şi cu încercări de tot felul! M-am oprit, de data asta, la trei fotografii, despre care nu aş putea spune că sunt cele mai reuşite! Spun doar că pe acestea m-am decis să le vi le arăt, momentan! V-am mai arătat şi altele, o să vă mai arăt, promit! :) Şi mai spun că primele două sunt făcute de curând! Atât, în rest, vă las pe voi să vă pronunţaţi! :)

Pasez leapşa Danei, Cristinei şi lui Misaki! Postaţi cât vă lasă inima, că aveţi ce şi de unde! :) Mulţumesc!

Sunetul dimineţii

În funcţie de locaţie, obiceiuri, program, vecini, ne intră în reflex diverse sunete ale dimineţii. Intrăm într-un soi de mecanism al dimineţii în care zbârnâitul deşteptătorului, trilurile păsărelelor, zumzetul cafetierei, susurul apei din baie sau vocea televizorului ne creează un soi de reflex pavlovian. Repetat, la nesfârşit! Ştim că e dimineaţă, că urmează o nouă zi de lucru! Suntem obişnuiţi cu zgomote anticipative! Sau cel puţin, aşa mi se întâmpla mie la Bucureşti! Aici, mentalitatea suedeză m-a obişnuit cu noi zgomote matinale! De muncă! Mai ales iarna, când te simţi mai bine sub plapuma groasă şi ştii că niciun tril de păsărele sau rază curioasă de soare nu-ţi poate strica somnul de dimineaţă, oamenii comunei veghează şi zgomotul maşinii de dezăpezit îşi face, conştiincios, datoria! Cum iarna a fost lungă şi zăpada cât casa, mirobolantul zgomot ne dădea trezirea, matinal, aproape zilnic! O perioadă am simţit că lipseşte ceva! Până când (primă)vara şi-a recăpătat drepturile şi gradele multe pe plus au scos în bătaia puternică a soarelui frumuseţe de iarbă! Şi iată că acum dimineţile mele au acelaşi parfum zgomotos, de data asta de un verde crud! Maşina de tuns iarba îşi face simţită prezenţa săptămânal, cu zgomotu-i asurzitor dar proaspăt mirositor! O nebunie de sunet! Şi ce bine miroase! :)

Mai (primă)văratic de atât, nu se poate! :)

În sfârşit, prima zi cu temperaturi sub cele de la Bucureşti. Am revenit la normalitate ! :)) D-asta mă bucur, nu de altceva! :) Au trecut deja două săptămâni de când termometrul arăta, constant, în jur de 15-20 de grade, uneori chiar 25-26 de grade, iar eu încă nu mă pot obişnui cu vara suedeză, instalată brusc, cu aerul cald de vară suedeză, cu explozia florală şi de verdeaţă crudă, ce ne bucură olfactiv şi vizual, după alba, lunga şi obositoarea iarnă cu nămeţii ei transformaţi, spre sfârşit, în munţi negricioşi care păreau că nu mai lasă loc păturii verzi a naturii renăscute. O iarnă atât de albă, de rece şi de lungă, încât acum, când suedezul vesel şi dezgolit, s-a bucurat de soarele cald şi plăcut de vară suedeză (deja), nu mi-a venit a crede! Şi, totuşi, am avut înţelepciunea de a mă bucura de fiecare oră solară, de a cutreiera câmpurile înverzite, în lung şi lat, de a inhala, în doze mari şi puternice, aerul cald şi înmiresmat pentru că am ştiut că e imposibil să ne bucurăm de zile văratice, la nesfârşit. Deocamdată, am avut parte doar de duşuri sporadice, dar din experienţa anului trecut, şi din auzite :) luna iunie este o lună ploioasă, iulie este o lună cu multă iarbă înflorită iar din august vine toamna :)) Aşadar, bine am făcut că ieri am străbătut străzile şi parcurile stockholmiene, preţ de vreo 4-5 ore, mângâiată de soarele cald (primă)văratic, pentru că astăzi dimineaţă, nu razele puternice ale soarelui prin jaluzele mi-au dat trezirea, ci picurii de ploaie ce băteau sârguincios, cadenţat, în geam.

Aşadar cu cele 11 grade prezentate de Celsius singura plimbare, de astăzi, o voi "executa" la bibliotecă şi singura şedere prelungită va fi pe canapea cu o carte bună sau vizionând ceva filme. O să vedem cum va fi anul acesta, în continuare, dar un lucru ştiu sigur, la câtă zăpadă am avut, precis vom avea parte de vegetaţie abundentă şi iarba ce va înflori peste 3-4 săptămâni îmi va produce din nou neplăceri! Aşa că bine că am reuşit să profit şi să mă bucur, cât de mult cu putinţă, de splendoarea peisajului renăscut, de aromele verii timpurii (aici :) şi să vi le împărtăşesc şi vouă, măcar vizual!

  

Din Stockholm, cu (multă) dragoste! (II)

În iulie anul trecut, am iniţiat un post care să conţină poze cu mine şi cu Vali (dat fiind faptul că, în general, noi nu ne facem apariţia, fizic, pe blog :), pentru cei cărora le este dor de noi! Un fel de updatare periodică cu lookul nostru, schimbat sau nu, de trecerea lunilor! Aşadar, după aproape un an, revin cu poze nou-nouţe :)

P(-)aste(a) (le-)am mâncat cu multă poftă! :))

Cum vă spuneam şi ieri, bucătăresc zilnic, aşa că îmi voi impune, de acum încolo, să vă împărtăţesc şi vouă, pe cât posibil, din invenţiile mele sau preluările gospodinelor ce-şi expun talentul pe internet.

Astăzi, eram în pană de idei şi chef, dar cum Vali a dorit şi insistat, cum numai el ştie :) am pus repede de nişte paste cu ingrediente de prin frigider :)) Aşadar, am găsit în dulap nişte paste spiralate, am inspectat frigiderul şi am găsit nişte ciupercuţe, bacon, prosciuto, cascaval şi cu ajutorul cepei, al sosului de tomate cu busuioc şi al condimentelor (sare, piper, muuuuuuuuuuult oregano) am pus de un prânz delicios şi săţios!

Procesul tehnologic il puteţi deduce, cu uşurinţă, din fotografiile culinare de mai jos :)

Ce salată! :))

Ce inspirată am fost ieri că am purces la drum prin centru pentru a ne bucura de soarele călduţ de mai! De câteva zile, sunt extrem de matinală; în funcţie de cum străluceşte soarele printre jaluzele, mă trezesc şi eu! La 5.30 ieri, scăldată în razele puternice ale soarelui matinal sau la 6.30 astăzi, învăluită în lumina timidă ce-şi făcuse apariţia, cu conştiinciozitate, de după perdeaua de nori :)

Astăzi a fost Înălţarea, sărbătoare deopotrivă celebrată şi la suedezi, chiar prin zi liberă! Cum soarele nu mi-a făcut deloc cu ochiul, stând ascuns printre nori şi cum ploaia a mai înviorat atmosfera şi aşa înviorată deja :)) astăzi a fost zi de bucătărit, deşi cam aşa e în fiecare zi, pentru că îmi place să pregătesc ceva proaspăt, de fiecare dată.

Ieri, la supermarket, vinetele de la ofertă m-au îmbiat să le cumpăr, ceea ce am şi făcut, dat faptul că pofteam de ceva vreme la o salată de vinete, ca în vremurile bune :) Aşadar, ieri le-am "achiziţionat" şi azi am trecut la treabă. Cum aici am aragaz electric, iar plită specială de "ars" vinetele ioc :) şi cum auzisem, mai demult, din mai multe surse, de coptul vinetelor la cuptor, m-am executat întocmai. Nu înainte de a da un search pe net şi de a mă încredinţa că nu voi da foc la bucatărie :)) Aşadar, odată liniştită de sursa extrem de bine documentată fotografic, m-am aventurat la copt vinetele. Mai întâi, le-am aşezat în tava garnisită cu hârtie de copt, le-am înţepat ca să nu explodeze în cuptor (am cam tremurat, ce-i drept, că mai am experienţă cu un cartof înţepat zdravăn, dar totuşi explodat, ulterior, şi nu e o experienţă plăcută, ce-i drept, la curăţat :) şi le-am lăsat să se coacă bine la 200 de grade preţ de 45 de minute. Inspirată de aceeaşi sursă mai sus menţionată, le-am lăsat să se răcească şi apoi le-am tăiat vertical pe jumătate şi le-am răzuit conţinutul în castron. Le-am lăsat la scurs şi mixat cu ulei şi ceapă. Delicios, ca-n vremurile de altădat'! :)

Şi uite aşa am dus la îndeplinire prima mea salată de vinete de pe tărâm stockholmian!

Luaţi şi degustaţi! :))

Să ne MAI şi relaxăm un pic!

Ieri am profitat de soarele generos de primăvară şi am purces la o plimbare prin centru, luând la pas parcurile şi magazinele, bucurându-mă de privelişte şi încercând să surprind atmosfera primăvăratică stockholmiană în toată splendoarea ei. Pentru că nu mai ieşisem de ceva vreme şi pentru că Stockholmul se simte şi vede diferit la temperaturi pe minus şi multă zăpadă, acum că am scăpat definitiv de ea, iar pomişorii şi iarba îşi fac curaj să explodeze în toată splendoarea lor, m-am gândit că ar fi o idee bună să-mi fac cadou de sfârşit de curs o "excursie" prin centrul Stockholmului.

Aşa că m-am bucurat în voie de aerul curat pe care l-am respirat profund, în doze mari, mi-am încântat privirea cu verdele crud al pomilor, cu albastrul intens al cerului, cu gingăşia florilor şi, mai ales, cu relaxarea degajată de stockholmienii ce ieşiseră la un pahar de vin şi-o vorbă cu prietenii chiar în buricul târgului, pe pajiştea proaspăt scăldată de soarele călduţ de mai.

Obiceiul locului este de a ieşi la ora prânzului, în pauza de masă, de la ora 12 la 13 sau în week-end-uri să te relaxezi pe pajiştea părculeţelor din centrul Stockholmului la un picnic ad-hoc sau, pur şi simplu, să te bucuri de splendoarea naturii în... iarbă. Priveliştea este una odihnitoare, atât pentru cei în cauză, cât şi pentru privitori, pentru că şuetele din iarbă au parte de o finalizare impecabilă, fără să-ţi lase posibilitatea de a ghici câte zeci de trecători s-au bucurat, în acest fel, de gazonul proaspăt tăiat şi îngrijit.

Presupun că imaginile prezentate sunt concludente pentru starea de armonie om-natură în mijlocul unui oraş care ştie şi poate îmbina perfect necesităţile unui capitale europene cu cele de relaxare şi evadare din cotidianul obişnuit prin simpla dorinţă de face acest lucru într-un mod cât se poate de civilizat.

Blog abandonat? Naaah... :))

Vă vine să credeţi? Ei, bine, da, am revenit! După mai bine de o lună de absenţă, am reuşit să îmi dedic câteva minute blogului pentru a vă pune la curent cu ce s-a mai întâmplat, între timp, pe tărâm stockholmian! Asta în cazul în care vă era dor de mine şi sunteţi curioşi! :) Dar după semnalele primite, ştiu că se impunea să revin cât de curând posibil!

Buuun, prin urmare, ieri a fost ultima zi de curs SAS B (curs de învăţare a limbii suedeze pentru nivel academic), aşa că acum voi deveni fericita posesoare a diplomei care îmi dă posibilitatea, din toamnă, să încep cursurile de completare pentru a deveni profesor cu drepturi depline, aici, în Suedia. Examenul l-am dat încă de pe 23 aprilie, în a şaptea săptămână de curs dar a trebuit să urmez cursul până la finalizarea celor 10 săptămâni obligatorii, cu tot cu proiectele şi prezentările aferente.

Trebuie să recunosc că sunt oarecum melancolică; îmi aduc aminte cum, exact cu un an în urmă, pe 4 mai 2009, mă aflam la prima oră de curs aici, în Suedia, începând cu nivelul D şi, exact în 12 luni, cu tot cu vacanţă de vară (1 lună) şi cea de iarnă (3 săptămâni), am reuşit să termin acest curs intensiv. Marea majoritate a cursanţilor, mai ales cei veniţi din afara Europei, termină, adesea, un singur nivel în 5-6 luni (mă refer la cele de început C, D şi SAS grund; poţi termina un nivel în maxim 6 luni şi minim 1-2 luni). SAS A şi SAS B durează fiecare câte 10 săptămâni, obligatoriu şi dacă nu dai examenul când eşti programat, primeşti IG din oficiu şi mai ai dreptul la o singură şansă în şcoala respectivă, asta pentru că ai dreptul la două şanse pentru examen şi dacă nu iei examenul a doua oară, te mută la o altă şcoală, unde ai parte de alte două şanse. Aşadar, zic eu că m-am descurcat onorabil, asta pentru că vorbesc o limbă europeană şi am mai studiat înainte suedeza, cu foarte mulţi ani în urmă (8 ani), dar a contat.

Examenul s-a dat pe baza unui dosar cu texte şi imagini şi la mine a coincis cu examenul de anul acesta pentru elevii de liceu. Dosarul meu s-a numit Oss emellan (Între noi) şi a avut ca temă diferitele tipuri de relaţii între oameni cum ar fi: dragostea pe internet, căsătoria aranjată, violenţa etc. Am primit dosarul cu două săptămâni înainte şi a trebuit să citim cu atenţie textele şi să facem asocieri între ele pe o anumită temă. Examenul a fost doar scris şi a durat 5 ore fără pauză, timp în care trebuia să alegem între cele nouă posibile subiecte unul singur şi să scriem un text conform instrucţiunilor subiectului ales. Cu alte cuvinte, este extrem de important să stăpâneşti şi limba bine ca să poţi jongla cu ideile, dar e indicat să-ţi alegi în mod chibzuit vocabularul pentru a nu-ţi prinde urechile în anumite expresii fiindcă două propoziţii care necesită mai mult de două citiri pentru clarificare te cadorisesc cu IG. Şi conţinutul este extrem de important, dacă nu atingi exact cerinţele iei IG. Dacă atingi cerinţele, faci greşeli de limbă care să nu afecteze înţelegerea textului dar nu dai citate, în mod corespunzător, iei IG. Pentru că este important să-ţi foloseşti imaginaţia şi cunoştinţele dar corelarea cu textele din dosar este imperios necesară. Spun toate astea, pentru că trei colegi de-ai mei, care stăpânesc limba foarte bine, au picat în mod stupid, unul pentru că 2 fraze au necesitat o citire repetată, o alta pentru că nu a dat folosit citatele bine şi o a treia, jurnalist de meserie, care ulterior a făcut şi contestaţie pe care a câştigat-o, a iscat controverse referitor tot la conţinut. Dar pentru cea din urmă lucrurile au luat calea scontată pentru că a fost foarte sigură pe ce a scris şi a luptat până la capăt pentru dreptul ei.

De data asta, am ales să dau testul pe calculator şi cum îmi place să-mi complic existenţa, mi-am ales ca temă Căsătoriile aranjate - coşmar sau siguranţă :) Asta în cazul în care nu provin dintr-o ţară islamică şi nu am trăit pe propria mea piele o astfel de experienţă, dar subiectul m-a fascinat de la început şi mă hotărâsem, încă de acasă, să scriu despre asta dacă genul şi cerinţele îmi vor permite. Am avut noroc şi a fost vorba despre un articol în care trebuia să discut despre avatanjele şi dezavantajele unei astfel de căsătorii, să compar cu opiniile din texte şi să îmi susţin punctul de vedere. Tema mi-a venit mănuşă, cerinţele m-au satisfăcut total, aşa că am luat examenul cu brio! :)

Buun, pentru început mă opresc aici şi voi reveni cu restul de restanţe în posturile următoare. După o pauză aşa de lungă, se impune să vă iau încet, să nu vă ameţesc cu prea multe informaţii, ca să nu mai ştiţi ce şi cum! :)