Şedinţă foto cu ... o fiară :)

Dacă la început rar reuşeam să văd vreo lăbuţă mieunătoare printre blocurile suedeze, de luni bune încoace, îmi pot desfăta privirea cu feline care mai de care mai arătoase, sperioase, blânde sau cu multă personalitate.

De cele mai multe ori, nu sunt în posesia aparatului de fotografiat pentru mult râvnita şedinţă foto, care atunci când are loc naşte suspiciunea suedezului copil, de cele mai multe ori. De fiecare dată când am acostat fotografic o felină, am fost întrebată, invariabil, de către un copil care s-a nimerit în trecere dacă "fotomodelul" îmi aparţine sau despre scopul şedinţei foto respective.

Noroc că nu mă las intimidată de suspiciunea tipic suedeză şi dau curs dorinţei mele arzătoare de a mă bucura de compania oricărei mieunătoare ce-mi iese în cale.

S-a făcut dreptate!

Se pare că postul meu ce făcea referire la preluarea fără înştiinţare a materialului meu La cumpărături prin Stockholm a avut ecou şi, astăzi, am primit un comentariu pe blog prin care cei de la suedia.se îmi aduceau la cunoştinţă existenţa unui articol despre blogul meu pe siteul lor: http://www.suedia.se/index.php?c=2743

Acum sunt de acord! La urma urmei, am un blog public, de pe urma căruia nu am niciun câştig material, singurul lucru pe care îl pretind este respectul faţă de rândurile mele. Aşa cum sunt ele: personale şi cu target redus (pentru familie, cei dragi şi cei interesaţi de poveşti cu iz suedez). Să nu fie plagiate sau defăimate!

Dacă sursa este menţionată şi bloggerul este promovat, mi se pare fairplay! La urma urmei, am ales ca rândurile mele să fie publice, aşa că nu am nimic împotrivă să apară pe suedia.se, cerându-mi-se permisiunea, în prealabil şi menţionându-se sursa!

Şedinţă foto c-un Ţup-ţup sălbatic

Ori de câte ori îmi doresc cu ardoare ceva, nu există, ca în timp, să nu am parte de acel ceva! :) Mi s-a pus pata să fotografiez toată fauna Stockholmului. Şi, uite că, încet-încet, sunt pe drumul cel bun şi "împuşc" cam tot ce are blană şi ţopăie, miaună etc :)

Cel mai greu de fotografiat sunt ţopăitoarele (căprioare şi iepuri), fiind lesne de înţeles frica şi capacitatea lor de a dispărea, în salturi, în fracţiuni de secundă! :) Dacă tot am dat nas în nas de nenumărate ori cu Ţupi-ţupi, care mai mari şi rotunjori, care mai domesticiţi şi mai plăpânzi, a venit şi ziua în care să fiu înarmată cu aparatul foto iar Ţup-ţupul vizat să-şi facă siesta, la vedere, pe una dintre aleile principale. Răgaz în care am reuşit să schimb obiectivul şi să-l hăituiesc de la distanţă. Dar cum distanţa era considerabilă, am socotit că poate norocul meu e chior îndeajuns încât să risc de-o apropiere. Care m-a costat ditamai alergătura după iepurele cu pricina! :) Noroc că şi eu mi-s iute de picior iar el a dat semne de pauze repetate :)

Pământul Suediei suferă!

Din lipsa ploii! Care anul trecut a fost mult prea abundentă! Iar anul acesta, a lipsit aproape cu desăvârşire! Iar temperaturile caniculare persistă de săptămâni bune! Consecinţele se pot vedea cu ochiul liber!

Se fură ca-n codru! :(

Ţin să-i mulţumesc lui Poppy că mi-a adus la cunoştinţă faptul că articolul meu La cumpărături prin Stockholm a fost preluat adlitteram pe alte două siteuri: http://suedia.se/index.php?c=2733 şi http://www.cuttingart.dk/la-cumparaturi-prin-stockholm.html. Este un articol scris acum vreo săptămână şi ceva şi ţinut în drafts (că mai am obiceiul ăsta) şi postat ieri. În aceeaşi zi, apare pe cele două siteuri menţionate mai sus. Ce vă aşteptaţi să zic acum? Că sunt măgulită că rândurile mele interesează, într-atât de mult, încât sunt preluate, fără a mi se cere permisiunea şi postate oarecum sub acoperire?

Nu, n-am să zic asta! Pentru că m-a deranjat acest gest! Ţin un blog public, menit să redea aşteptările, trăirile şi experienţele mele de pe tărâm suedez, dar nu în ultimul rând, mentalitatea suedeză, la ea acasă. Totul într-o manieră personală!

Un blog perceput ca modalitate de a comunica cu cei dragi de acasă. Iniţial, l-am gândit ca pe un instrument de scurtare temporală şi spaţială, împărtăşindu-le persoanelor dragi din experienţa şi trăirile mele de la 3000 de km distanţă de Bucureşti.

Pe lângă scopul lui practic, de instrument de comunicare cu persoanele dragi şi cu cele dornice de informaţii cu iz nordic, l-am gândit şi ca jurnal (exerciţiu de scriere şi de ordonare a ideilor), la vedere, bun de "răsfoit" peste ani, în căutarea amintirilor tinereţii aşa cum erau ele percepute cu minte şi suflet tinere.

Şi, nu în ultimul rând, ca pe o căsuţă virtuală, în care pot veni în contact cu realităţile lumii concrete, expuse scriptic şi împărtăşite celor ce poposesc accidental dar care găsesc să se întoarcă periodic, în căutarea poveştilor de departe ce-i captivează.

Şi tocmai pentru că ţin mult la acest blog, m-a deranjat gestul de a mi se prelua un articol fără să mi se dea un simplu mesaj de cerere a permisiunii. Cât ar fi durat? Jumătate de minut! Dar jumătatea asta de minut multiplicată cu alte n jumătăţi de minut necesare şi în cazul celorlalţi bloggeri ale căror articole sunt preluate în masă, poate ajunge să înghită timpul acordat întreţinerii unor siteuri de tipul celor mai sus menţionate.

Iniţial, am înţeles scopul siteului suedia.se. Acela de a strânge la un loc ştiri despre diverse evenimente din Suedia, apărute în presa românească sau locală, suedeză. Bun, cu menţionarea sursei, e ok, intri într-un singur loc şi te alimentezi de acolo cu ştirile despre ţara respectivă. Dar când faci lucrul ăsta fără a cere permisiunea de preluare adlitteram a materialului sau menţionând o altă sursă (în cazul meu http://www.cuttingart.dk/) fără să verifici că este vorba despre un site robot care preia automat articole, menit să genereze trafic (articolul este publicat, la grămadă, cu alte tone de articole din varii domenii, precizând sursa, dar sub acoperire, sub denumirea "Ultimele articole despre E"), mi se pare lipsă de profesionalism! Ca să nu spun furt pe faţă sau lipsă de bun-simţ faţă de proprietatea intelectuală a unei persoane! Nu aş condamna total existenţa unor astfel de siteuri portal, dar dacă tot există, să fie întreţinute cu profesionalism! Te foloseşti de informaţii ale bloggerilor sau de drepturile lor de proprietate intelectuală, cere-le măcar permisiunea sau promovează-i într-un mod înţelept.

Flori de Baltică

Mă gândeam să vă încânt cu câteva ipostaze florale de iulie stockholmian, cu iz de Mare Baltică. Deşi căldura caniculară a reuşit, până şi aici, să usuce covorul verde, jardinierele de pe podurile din centru, grădniţele de printre blocuri şi parcurile se bucură de prezenţa proaspătă şi revigorantă a florilor văratice ce ne încântă simţurile. Enjoy them!

La cumpărături prin Stockholm

Sezonul estival la Stockholm este presărat cu tone de reduceri, care mai de care mai apetisante pentru buzunarul turistului dornic de suveniruri şi cumpărături de vacanţă. În centru, străzile comerciale sunt ticsite de curioşi şi clienţi în căutare de chilipiruri găsite la reduceri. Stockholmul şi Suedia, în general, nu se pot lăuda cu preţuri accesibile tuturor buzunarelor, nivelul de trai aici fiind destul de ridicat iar preţurile pe măsură. Însă strategia marilor supermarketuri şi a magazinelor de profil de a atrage clienţii prin sezoane de reduceri substanţiale funcţionează de fiecare dată. Astfel, ajungi să supravieţuieşti la Stockholm şi cu un venit mai modest, vorbesc din perspectiva emigranţilor care au un drum destul de lung şi anevoios până la o integrare cât mai bună pe piaţa muncii suedeze.

O strategie foarte bună a supermarketurilor suedeze este de a încerca să scape de marfa în curs de expirare decât de a prefera s-o arunce. Astfel, foarte multe produse, mai ales produsele de carne, care au termen de valabilitate foarte scurt (asta presupune că sunt tratate cât mai puţin, sper eu :) le poţi găsi la 30% sau 50% reducere în ziua sau cu o zi înainte de a expira. Un ajutor financiar deloc de neglijat, pentru că dacă faci cumpărături la ofertă sau la reduceri, când tragi linie, constaţi că ai economisit sute bune de coroane, asta în funcţie de cât de lungă a fost lista cumpărăturilor din acea zi. Bine, există suspiciunea că marfa respectivă nu ar fi la fel de proaspătă, dar având în vedere că termenul de valabilitate la multe produse este de maxim 10 zile, uneori, chiar mai puţin, şi că respectivele produse arată identic cu cele nereduse (nu prezintă urme de alterare), constaţi că doar preţul face diferenţa. Însă doar în ziua respectivă. Dacă cumperi carne în ziua expirării, musai trebuie gătită în aceeaşi zi sau introdusă la congelator pentru că a doua zi deja se schimbă datele problemei.

Un alt lucru demn de remarcat este relaxarea cu care îşi face suedezul cumpărăturile. Nu mi s-a întâmplat vreodată, nici măcar de sărbători, să mă înghesui în supermarket şi să primesc sau să ofer, printre dinţi, vorbe de bine, participanţilor la slalomul cărucioarelor. Nicidecum! La orele de vârf sau în zilele libere se simte o uşoară aglomerare dar care nu reuşeşte să conducă la suprasaturarea nervilor şi a dorinţei de a sucomba.

Un aspect hilar al comerţului din Suedia îl constituie mentalitatea suedeză conform căreia produsele Made in Sweden (şi mă refer aici mai ales la produsele alimentare) sunt net superioare celor de import. Asta în ciuda faptului că pământul suedez este rodnic doar în producţia de cartofi, morcovi şi fructe de pădure :)) Astfel, vei avea surpriza să găseşti roşii suedeze, de un roze palid sau uneori galbene-verzui la un preţ dublu (mai ales în extra sezon) faţă de suratele îmbujorate ce stau cot la cot în galantarul din supermarket. Şi, stupoare, suedezul le preferă pe cele neaoşe celor din Olanda, Grecia, Turcia. Eventual, cele din Spania sau Italia reuşesc, uneori, să le facă concurenţă serioasă suratelor suedeze :) Nu de alta dar roşeaţa mediteraneană de invidiat nu poate fi uşor trecută cu vederea în faţa palorii suratei suedeze, care oricât s-ar strădui nu poate să roşească la fel de mult în bătaia soarelui ce luminează dar nu ajunge să şi ardă îndeajuns :)

Şedinţă foto cu ... Ţup-ţup :)

Ştiam că sunt mulţi urechiaţi prin pădurile Stockholmului. Nu odată i-am văzut pe cărări sau alei împădurite, chiar printre blocuri suedeze. Ţup-ţup! Mai mari şi graşi, mai puiuţi şi slăbuţi, însă toţi cu frica şi fuga la purtător, făcând slalom rapid prin tufişuri, lăsându-mă de fiecare dată cu buza (obiectivului foto) umflată :)

Dar cum odată şi odată, tot trebuie să dea norocul peste mine, cum s-a întâmplat şi în cazul căprioarei stockholmiene, când am ajuns la un lac din apropiere şi cum contemplam eu împrejurimile, am văzut în faţa unei terase, mişunând ceva în iarbă. Nu mă înşelasem! Erau trei iepuraşi mititei, care ronţăiau de zor, nestigheriţi de mesenii ce se aflau doar la o aruncătură de băţ de ei! Aşa că am profitat, am schimbat obiectivul şi mi-am început şedinţa foto. Din nefericire, iepuraşul negru sperios nevoie mare s-a ascuns rapid în vizuina lui :) lăsându-mă în grija celorlalţi doi, care spre bucuria mea, numai grija mea nu au avut-o. Şi aşa, am reuşit să-mi fac damblaua şi să-i arhivez la dosarul... fotografic :)

Am câştigaaaaaaaaat! :))

Hehehe, se simte entuziasmul? Trebuie, pentru că sunt foarte fericită! Astăzi, când am dat obişnuitul tur de forţă prin blogosferă, am văzut că am câştigat locul 1 la secţiunea galben a concursului Cozi de mâţă cu blonduţul meu, căruia o să-i mai dedic un post separat, că tot mă ţineam de ceva vreme să fac lucrul ăsta :) Acum am un motiv în plus!

Concursul s-a desfăşurat în iunie, termenul limită de predare a poziţiilor codale fiind de 30 iunie, iar rezultatele au venit astăzi. Dacă în primele zile de deliberare eram foarte curioasă, mai ales după ce am cunoscut şi codiţele participante, în toată splendoarea lor, ulterior m-am resemnat şi am aşteptat cuminte verdictul.

Cu atât de multe codiţe cu atitudine, chiar mă întrebam cum o să reuşească juriul să facă departajarea. Aşadar, s-a punctat aspectul estetic, fotografia, atitudinea cozii la următoarele categorii: europeană, galben, alte rase şi birman. Şi a mai fost şi premiul organizatorului.

Mă duc să-l caut pe blonduţ să-i dau vestea cea bună! :)

Mi-e caaald! :)

Aşa, şi? O să ziceţi! Normal de altfel, că-i iulie, doar!

Bine, bine, iulie, dar trăit pe tărâm suedez, iulie cel cu iz de cuptor românesc îşi limitează dogoarea la cel mult 20-25 de grade. Grade care, transpuse pe tărâm suedez, sunt  omoloagele celor 30-35 de grade bucureştene. Iar cele 30 de grade stockholmiene (de anul acesta) pot concura, cu uşurinţă, cu cele peste 40 ale capitalei dâmboviţene. Şi se simt diferit, dar se simt! Mărturie stă pielea-mi transpirată, jaluzele şi perdelele trase, geamurile deschise pe timp de noapte şi nopţile cu somn întrerupt din oră în oră sau terminat de pe la 4 dimineaţa. Eram convinsă că şi aici se poate, dar după vara răcoroasă de anul trecut şi iarna extrem de lungă şi pufoasă, începusem să am mari dubii. Spulberate, de altfel, de săptămânile caniculare care par să nu ne părăsească cu una cu două! Şi bine fac, totuşi! :)

Bine, au mai fost şi alte astfel de veri, dar nu trăite live de mine, în care să experimentez adevărata caniculă suedeză! Astfel, în ultimile zile, suedezii s-au confruntat cu recorduri de temperatură demult uitate. Duminică, în orăşelul Målilla, din regiunea Småland, s-au înregistrat 35 de grade, cea mai ridicată temperatură din Suedia nedoborâtă din iulie 1994 când în Kalmar s-au înregistrat 35,2 grade. Recordul de temperatură caniculară îl deţine Ultuna, din regiunea Uppland, unde în iulie 1933 s-au înregistrat 38 de grade; aceeaşi temperatură a putut fi resimţită şi în Målilla, în iunie 1947.

Noi recorduri de temperatură s-au înregistrat, duminica trecută, şi în Lund, unde termometrele au indicat 34,3 grade, record nedoborât încă din 1753. Şi vechiul record din Visby, din anul 1865 când s-au înregistrat 33 de grade, a fost doborât duminică, când temperatura a urcat la 33,7 grade. În Jönköping (33,4 grade) şi Örebro (33,3 grade) s-au atins recordurile de temperatură din 1941.

Inspectând datele de pe siteul de meterologie suedez, am realizat de ce nopţile mele albe de iulie suedez (şi la propriu şi la figurat) mă ţin cu ochii pironiţi pe ceasul din perete sau foindu-mă în aşternut. Ca să nu vorbesc de contemplatul cerului suedez în miezul nopţii :) în căutare de aer respirabil :) Şi asta pentru că timp de trei nopţi consecutive, la Stockholm, Karlskrona şi Fårösund s-au înregistrat temperaturi ce au depăşit 20 de grade! Cea mai ridicată temperatură de pe timpul nopţii s-a înregistrat azi-noapte în Karlskrona, 22,7 grade şi în Bredåkra, în Blekinge, 22,3 grade. Recordul de temperatură pe timpul nopţii s-a înregistrat în Kullen, 23,7 grade pe 10 august 1975.

Aşadar, se poate asuda şi pe tărâm nordic! Parol! :)

Şedinţă foto cu ... Mac-mac! :)

Cu canicula de anul acesta, am hotărât să întreprind vizite regulate cu destinaţia: lacurile de pe lângă casa omului suedez. Aşadar am mai dat o tură la un lac la care am descins duminică. Astăzi era chiar mai linişte decât data trecută, suprafaţa lină şi albastră a lacului fiind brăzdată, la un moment dat, doar de nişte răţuşte ce-şi făceau siesta la mal. Cum aparatul meu de fotografiat le-a luat serios la întrebări, au purces, după minute bune de conversaţie cu obiectivul foto, în căutarea unui loc mai odihnitor :)

Şi, totuşi, am liber la iarbă! :)

Vara s-a instalat de săptămâni bune şi este pentru prima dată (mă refer ca an) când covorul de iarbă verde, tăiat, cu conştiinciozitate, la milimteru, a căpătat o culoare gălbuie, datorită generozităţii soarelui suedez care ne-a încăzit din plin (şi bine a făcut), anul acesta. Aşadar şi iarba verde suedeză a căpătat o paloare deloc îngrijorătoare ba chiar binevenită, din punctul meu (alergic :) de vedere.

Să fie ăsta răspunsul de anul acesta la starea mea de bine, pe timpul lunii iulie, lună ce abundă în polen al ierbii, la care mi-am descoperit, anul trecut, alergia? Posibil! Oricum, cu antecedentele anului trecut, nu pot fi decât precaută şi-mi iau, în continuare, medicamentul antialergic, însă starea mea şi, mai ales, accesul meu la iarbă sunt vizibil îmbunătăţite faţă de anul trecut. Să se fi obişnuit organismul meu cu aerul de iulie suedez? :) La Bucureşti dădeam semne alergice, însă nu de intensitatea celor de aici, nefiind forţată vreodată să recurg la remedii antialergice medicamentoase.

Aşadar, nu pot decât să mă bucur că mi-am recăpătat libertatea la iarbă! :) Mă refer strict la cea înflorită şi cu polen din abundenţă, de pe parcursul lunii iulie. În rest, no problem! :)

Din lac în ... barcă :)

Cum v-am mai spus deja, vara s-a instalat de ceva vreme şi s-a instalat bine, cu temperaturi suedeze caniculare, de 25-30 de grade care, după cum suntem ameninţaţi, vor zăbovi, timp îndelungat, să încălzească şi să coloreze pielea albă şi fină a suedezului obişnuit cu veri răcoroase şi ierni geroase.

Eu una sunt extrem de fericită cu o asemenea vară, asta după ce anul trecut am îndurat o iarnă moderată dar o vară extrem de răcoroasă şi ploioasă. Anul acesta, s-a schimbat roata, iarna fiind una foarte lungă şi grea, însă vara reuşeşte, se pare, să ne alimenteze cu multă căldură solară pentru serile geroase de iarnă ce vor să vină.

Ieri, mi-am propus să ajung la cel mai apropiat lac (natural) din zonă şi să mă bucur de privelişte şi de frenezia suedezului ieşit la bălăceală. Spre surprinderea mea, am dat peste o zonă liniştită, unde doi pescari îşi făceau, conştiincios, siesta :) liniştea lacului fiind întreruptă, la un moment dat, pentru doar vreo jumătate de oră, de o familie cu 3 copii ce traversaseră strada pentru o scurtă distracţie în lacul din faţa casei :)

Aşadar, descinderea mea a fost de bun augur, m-am bucurat de multă linişte, aer curat, soare şi de o binemeritată plimbare duminicală.

Vă las să vă delectaţi, vizual, cu crâmpeiele fotografice surprinse :) Enjoy them! :)

 

Căldură mare, mon cher!

De astăzi, 1 iulie, luna lui cuptor îşi cere drepturile în România! :) În teorie, că în practică, cele 28-30 de grade nu au fost depăşite încă iar ploaia a pus stăpânire, de zile pune, peste agoniseala ţăranului român, lăsat la mâna teledonului şi a binevoitorilor cu dare de mână ce pot strecura câţiva lei în cutia milei.

Pe tărâm suedez, însă, canicula s-a instalat cu nonşalanţă şi nu dă semne de plecare, atât de curând. Weekendul se pare a fi unul fierbinte, cele 30 de grade preconizate dând liber la plaja mult visată dar obţinută, de cele mai multe ori, de către suedezul de rând, prin descindere în ţări preferate şi însorite, precum Spania, Italia, Turcia, Grecia etc. Aşa că înţeleg, pe deplin, frenezia suedezului cum dă soarele şi încălzeşte Balt(ic)a locală, stânca sau nisipul (după caz şi locaţie).

Dacă anul trecut a fost rost de ploaie din belşug, fiind cea mai rece vară suedeză din ultimii n ani, anul acesta lucrurile au revenit la normal iar canicula nu ne ocoleşte. De zile bune cele 25 de grade suedeze îşi fac veacul, cuminţi, în termometrele suedeze, îmbiindu-ne, cu mic cu mare, la lacurile naturale de pe lângă casa omului, că slavă Domnului, sunt destule! :)

Meteorologii, conştiincioşi, îşi fac datoria şi ne anunţă că vremea caniculară poate produce risc de incendii în pădure, din cauza aerului extrem de cald şi uscat. Şi cum suprafaţa Suediei este formată în proporţie de 53% din păduri vă puteţi imagina grija autorităţilor suedeze pentru patria mumă :) Aşadar, ni se reaminteşte, de mai multe ori pe zi, prin toate mediile posibile :) că grătarul la iarbă verde, în pădure este strict interzis în perioada caniculară! În bătătura căsuţei suedeze este acceptat, totuşi! :)

Aşa că, momentan, mă bucur de vremea caldă şi prietenoasă de iulie suedez, mi-am recăpătat monopolul pe garderoba văratică care anul trecut a cam stat la naftalină :) şi încerc să petrec cât de mult timp posibil în compania aerului călduţ suedez că acuşi vine iarna cea luuuuungă şi pufooooasăăăă care nu se dă plecată aşa uşor!

Ce te tot ţii de coada mea? :)

Sunt o mare iubitoare şi chiar mămică de animăluţe cu blană ce fac miau. Însă copiii mei mieunători au rămas în grija bunicilor de la Bucureşti! Spre marea mea disperare, pentru că le simt lipsa fizică, deşi mă delectez, în continuare, cu poze noi şi chiar cu prezenţa lor pe camera web. Dar prezenţa lor virtuală nu poate substitui total dorul de a le mângâia blana catifelată, de-a le simţi lăbuţele moi cum îşi fac culcuş pe burta mea sau codiţa cu care se freacă de piciorul meu :)

Că veni vorba de codiţă pisicească, de pe blogul lui Tetris am aflat despre concursul de cozi de mâţă şi m-am gândit că n-ar fi rău să particip şi eu. Am tone de poze cu pisoii mei, dar nefiind de rasă, aşadar neposedând o stufoasă şi impresionantă coadă, pozele sunt făcute din cu totul alte perspectivă decât cea codală :)

Aşa că m-am înarmat cu răbdare şi speranţă în aşteptarea prietenului meu suedez, descoperit de curând, pentru a-l surprinde în ipostaze codale sugestive :) Problema în Suedia e că nu ai şanse să vezi lăbuţă de patruped mieunător sau lătrător la voia întâmplării. Sunt mulţi iubitori de animăluţe care se perindă zilnic cu copiii lor patrupezi în lesă. Dacă ai norocul să vezi vreun patruped mieunător ce se bucură de independenţă, nu vei avea şi norocul să te bucuri de compania lui. Aşa că au trecut luni bune până am reuşit să pun şi eu mâna pe o blăniţă mieunătoare! Intrasem în depresie şi mai multe nu! :( Noroc că, de ceva vreme, am dat peste un mieunător blonduţ, extrem de blând şi sociabil, care mă lasă să-l răsfăt ori de câte ori ni se încrucişează drumurile.

Când credeam că nu mai am şanse la o şedinţă foto pisicească, astăzi, mă aştepta cuminte la intrarea în bloc. Şi atât mi-a trebuit! Mi-am luat aparatul şi am început să mă învârt în jurul cozii prietenului meu, în plină după-amiază de Midsommar suedez. Ce-a ieşit, las juriul să delibereze! Eu nu pot decât să fiu fericită că mai reuşesc să mă bucur, din când în când, de blăniţa suedeză care-mi mai alină dorul de copiii mei mieunători de la Bucureşti!

Coada îndelung aşteptată!

Mai de aproape, un adevărat baston pufos! :)

Am zis baston? Poate covrig! :)

Sau poate C de la coadă! :)

Hmm, nu par să-l deranjeze presupunerile mele :)

Mai mult, devine prietenos!

M-am înşelat!

Se pare că vrea, totuşi, intimitate! :)

Camuflat, speră să nu mă mai ţin de coada lui?

Slabe şanse! :)

Am înţeles, vrea la umbră,

vrea să-i las coada în pace! :)

Vaaai, dar ce l-am mai supărat! :(