Ori de câte ori îmi doresc cu ardoare ceva, nu există, ca în timp, să nu am parte de acel ceva! :) Mi s-a pus pata să fotografiez toată fauna Stockholmului. Şi, uite că, încet-încet, sunt pe drumul cel bun şi "împuşc" cam tot ce are blană şi ţopăie, miaună etc :)
Cel mai greu de fotografiat sunt ţopăitoarele (căprioare şi iepuri), fiind lesne de înţeles frica şi capacitatea lor de a dispărea, în salturi, în fracţiuni de secundă! :) Dacă tot am dat nas în nas de nenumărate ori cu Ţupi-ţupi, care mai mari şi rotunjori, care mai domesticiţi şi mai plăpânzi, a venit şi ziua în care să fiu înarmată cu aparatul foto iar Ţup-ţupul vizat să-şi facă siesta, la vedere, pe una dintre aleile principale. Răgaz în care am reuşit să schimb obiectivul şi să-l hăituiesc de la distanţă. Dar cum distanţa era considerabilă, am socotit că poate norocul meu e chior îndeajuns încât să risc de-o apropiere. Care m-a costat ditamai alergătura după iepurele cu pricina! :) Noroc că şi eu mi-s iute de picior iar el a dat semne de pauze repetate :)
8 comentarii:
oi fi ramas eu axata pe codite de cand cu concursul :), dar imi place codita lui Iepurila :)
in ultima poza pare ca aveai viteza ametitoare :)
reusite pozele!
E un deliciu sa privesc la Tupi-Tupii fotografiati de tine.Dar daca si tu poti fugi dupa un Tup-Tup,inseamna ca poti concura foarte usor cu el.La cati mai multi Tupi-Tupi.
Merci, Tetris! Nu sunt chiar reusite, tehnic vorbind, dar avand in vedere conditiile date si dificultatea de a fotografia un rila sperios si extrem de iute la fuga, fara un teleobiectiv, sa zicem ca sunt acceptabile!
Da, codita i-am observat-o si eu din poze! Altfel, n-aveam sanse! :) Din fata e tare uratel! :) Dar din spate, in ultimele doua ipostaze postate pe blog, e tare dragalas! Si imi place mult ideea de miscare surprinsa in ultima poya, desi tehnic, se putea si mai bine! Mai dau eu peste Tupi-Tupi, mai perseverez! :)
Raluca, am alergat destul de bine dupa urecheatul speriat! Noroc ca facea pauze dese! Noroc ca nu prea era nimeni prin jur sa ma vada alergand ca disperata dupa un iepure! :)
Ultima poza e super reusita! Si zimbesc putin la gindul de a te vedea fugind dupa iepurila respectiv, stiu ca e greu, am fugit si eu dupa unul, prin liceu, fiind la munca patriotic/voluntara de cules sfecla de zahar... :))
Haha, ai prins si un hare pana la urma :)). Astia sunt cel mai greu de prins cu aparatul, te felicit!
Eu nu am reusit. In schimb ador de mor aricii. Anul trecut am fotografiat unul(e pe blog) care avea casa in curtea noastra si dormea la soare. Anul asta nu si-a mai facut casutza dar am vazut in fiecare seara si in curtea din fata si in cea din spate doi-trei iesiti la cautat mancare. Voi aveti arici? Simbolul Gotlandului e ariciul si daca vrei sa il prinzi la el acasa, te astept cu drag ;).
Pupici!
Merci, Orin! Deci stii cum e sa fugi dupa iepuri! :) Bine ca n-au fost doi, ca era clar ca aveam mari sanse sa nu prind niciunul! :))
Salmi, uite ca la arici nu m-am gandit si nu stiu daca sunt si aici! Hehehe, sper, vreodata sa ajung si pe Gotland si in alte parti frumoase de Suedie! Pupici!
inteleg ca ai reusit sa obosesti iepurele:))
foarte reusita ultima fotografie
Sincera sa fiu n-am reusit sa-l aud cum gafaie :)) Dar eu puteam fi auzita! Si vazuta cu limba de-un cot! Dar ce nu face omu' fotograf amator pentru piticii lui! :))
Trimiteți un comentariu