Am fost premiată!

Din nou! Şi asta mă bucură foarte mult!

Îi mulţumesc Irinei pentru că s-a gândit la mine şi a considerat că merit frumosul premiu acordat!

UPDATE: Mă bucur să constat, că atunci când se porneşte să plouă cu premii în blogosferă, sunt şi eu "lovită" din mai multe părţi. Şi cu cât primesc mai multe "lovituri" cu atât mă bucur mai mult, ele simbolizând, în fapt, plăcerea cu care sunt citită :)

Premiile "Very Beautiful Blog" şi Sunshine Award le-am primit cu mare drag şi de la Ninu, căruia îi mulţumesc că mă vizitează cu regularitate şi apreciază scrierile mele :)

Le acord şi eu, mai departe, de data aceasta, Cristinei, Danangib şi Roxanei.

UPDATE (din nou): Am mai primit, cu multă bucurie, de la mămica_de_Guguluf acelaşi premiu "Very Beautiful Blog" venit la pachet cu premiul "Blog apreciat" dar şi cu un minunat buchet de flori de la bebeluşul Guguluf, vesel şi jucăuş tare, în a cărui lume intru, zilnic, cu multă plăcere pentru filmuleţele şi pozele lui haioase dar şi pentru postările inspirate ale lui mami_de_Guguluf.

Arta de a conversa ... cu înţelepciune

Buun, am fost nevoită să iau pauză de treburi casnice dar nu am uitat de leapşa de la Danangib de care aminteam în postul anterior.

Aşadar, întrebările sunt următoarele:

1. Cînd ai o conversaţie interesantă?
2. Ce te plictiseşte într-o conversaţie?

1. Am avut parte de conversaţii interesante, de-a lungul timpului, cu persoane comunicative, total necunoscute dar care, în anumite circumstanţe, mi-au devenit parteneri de discuţie, cu care am reuşit să petrecem minute bune, îmbogăţindu-ne spiritual şi nu numai.

O conversaţie interesantă nu presupune, neapărat, o discuţie savantă, pe teme elaborate. Contează, în mare parte, subiectul abordat, dar mai ales, maniera abordării, care ţine, în special, de inteligenţa celui implicat în conversaţie şi de modul în care şi-o expune.

O conversaţie te poate îmbogăţi prin naturaleţea abordării unor subiecte mai mult sau mai puţin digerabile, dar care merg aprofundate, datorită interesului acordat subiectului în cauză şi disponibilităţii oratorice a interlocutorilor.

Revin la fascinaţia mea pentru tata :) Ştiu, mă veţi găsi extrem de subiectivă şi nu vă pot condamna, dar el este reperul meu de persoană cu care poţi susţine conversaţii interesante :)

În primul rând, posedă o logoree (ce pare, câteodată, scăpată de sub control,  dar care, totuşi, nu deranjează sau plictiseşte, decât pe cei ignoranţi sau care nu sunt în stare să-i ţină isonul) care se bazează, din fericire, pe cunoştinţe solide şi memorii trăite. Creează, cu uşurinţă, o punte între subiectele greoaie şi blazate şi cele subţirele ca şi conţinut, reuşind pe primele să le facă uşor de digerat, iar pe celelalte, înnobilându-le cu asocieri haioase, menite să creeze puncte de referinţă.

 2. Personal, mă plictisesc conversaţiile pe teme care-mi sunt total străine, atunci când acestea sunt abordate fie într-o manieră strict profesională, în termeni rigizi, criptici, fie într-o manieră lăbărţată, de mahala, care poate face, abrupt şi grosolan, trecerea de la plictis la dezgust şi, implicit, imposibilitate de a continua conversaţia respectivă.

Detest conversaţiile de complezenţă, când interlocutorii urmăresc un scop precis, dar nu-l afişează de la obraz (măcar ştim o treabă şi suntem scutiţi şi de circul oratoric, dezgustător), pierzându-se în elocuţiuni care se vor savante dar prin stilul şchiopătat nu reuşesc decât să se facă de râs.

Personaje mobilate foarte puţin intelectual, dar care se agaţă de două-trei cuvinte sau fraze de răsunet, auzite la radio sau TV, memorate cu sfinţenie, folosite în varii ocazii şi menite să impresioneze auditoriul. Le recunoşti imediat, după sclipirea din ochi şi zâmbetul din colţul buzelor, la exclamaţia plină de uimire a interlocutorului extaziat că meşterul sau coafeza ce le "slujeşte" întru meseria consacrată, pot şi unu-două cuvinte înţelepte din latină sau citate de valoare din clasici :) În rest, socializare cât cuprinde, cu iz telenovelistic, pe acorduri Minun(e)ate şi Vijeli(e)oase.

Să-mi fie iertată puterea de generalizare, la definirea meseriilor mai sus menţinonate, dar excepţiile, fie ele şi numeroase, confirmă regula  :)

Astea fiind spuse, deşi se puteau spune mai multe :) mă văd achitată de leapşa primită şi la care am răspuns cu plăcere şi entuziasm şi mă grăbesc s-o pasez Cristinei.

Vorbe explicative

Anul ăsta am debutat cu dreptul pe blog, postând de două ori în prima zi şi dând pas, în zilele următoare.

Să fie de vină oboseala de sărbători? Categoric, nu!

Să fie de vină lipsa de chef ce a pătruns şi s-a extins cu repeziciune pe firul nevăzut al netului şi care a cuprins mai multe posesoare de bloguri? Cu siguranţă! :)

Altfel nu găsesc motivaţie serioasă pentru starea mea de blegeală şi lipsă totală de inspiraţie :(

Noroc cu lepşele de la Tetris şi Danangib, care m-au mai înviorat şi resuscitat din starea de lâncezeală în care căzusem.

De multe ori, mi se întâmplă să nu am starea necesară de a posta, dar cum pofta vine mâncând, tot ce trebuie să fac este să încep să scriu, pentru ca gândurile să se rostogolească uşor, uşor şi să se transforme în rânduri, mai mult sau mai puţin captivante pe foaia electronică a blogului.

Mai mult, am avut serioase probleme cu netul şi cu blogul. M-a tot deconectat din jumătate de oră în jumătate de oră iar blogul meu a refuzat cu îndârjire să-mi asculte rugăminţile fierbinţi întru postarea memoriilor preţioase, mai ales că ieri am avut motiv serios de răscolire a sentimentelor şi postare întru eternitate. Cum niciodată nu e prea târziu, voi face, astăzi, ceea ce nu am reuşit ieri.

Aşa că nu mai lungesc vorba şi, în primă fază, trec să onorez leapşa despre arta conversaţiei, preluată de la Danangib pe care o citesc cu mult drag şi interes şi căreia îi mulţumesc că s-a gândit să-mi plaseze o leapşă interesantă.

Leapşa de la Tetris

Am primit de la Tetris o leapşă simpatică, pe care mă grăbesc s-o completez fuguţa-fuguţa :))

1.Luaţi cartea cea mai la îndemână, deschideţi la pag.18 şi scrieţi aici al 4-lea rand:
"Ofta tar du en extratur bara för att det är så roligt."
2. Fără să verificaţi, cât e ora?
13.20
3. Verificaţi!
13.08
4. Cum sunteţi îmbrăcat(ă)?
Bluză roşie, pantalon negru şi şosete albastre (astăzi nu prea sunt asortată :)
5. Înainte de a răspunde la acest chestionar, la ce vă uitaţi?
Pe internet, citeam câteva bloguri.
6. Ce zgomot auziţi în afară de cel al calculatorului?
Pe soţul meu care dă găuri cu bormaşina :) (suntem la un prieten)
7. Când aţi ieşit ultima dată şi ce aţi făcut cu ocazia respectivă?
Ieri, în centru şi am îngheţat la -16 grade :) Bine, în afară că am îngheţat am colindat şi prin câteva magazine :)
8. Ce aţi visat ieri noapte?
Nu ştiu dacă am visat ceva. Nu-mi amintesc.
9. Când aţi râs ultima dată?
Haha, eu râd atât de des şi atât de mult, încât mi-ar fi imposibil să contabilizez toate momentele mele vesele :)
10. Ce aveţi pe pereţii încăperii în care sunteţi?
Foarte multe :) dar, repet, nu sunt acasă.
11. Dacă aţi deveni multimilionar peste noapte care ar fi primul lucru pe care l-aţi cumpăra?
Nu cred într-o astfel de şansă, deşi suedezii joacă foarte mult la loto. Şi eu nu joc, nu am jucat şi nici nu voi juca! Aşa că voi reda doar ce am fost forţată să fantezez când, pentru şcoală, am fost nevoită să scriu o compunere pe tema asta. Aşadar, aş cumpăra casa visurilor, aş călători în jurul lumii şi aş dona o parte din bani copiilor cu probleme medicale.
12. Care este ultimul film pe care l-aţi văzut?
"Collision", un serial în cinci părţi, pe SVT1. Aseară s-a terminat.
13. Aţi văzut ceva neobişnuit astăzi?
Încă nu :)
14. Ce părere aveţi despre acest chestionar?
Îmi dă de lucru şi de postat pe blog, tot nu mai aveam eu idei şi chef de postat :)
15. Spuneţi-ne ceva ce nu ştim încă!
Astăzi, la Stockholm, sunt -22 de grade :)
16. Care ar fi prenumele copilului dvs. dacă ar fi vorba despre o fetiţă?
Silvia.
17. Şi dacă ar fi vorba de un băiat?
Mircea.
18. V-aţi gândit deja să locuiţi în străinătate?
Da :) Chiar asta şi fac, momentan :)
19. Ce aţi dori ca Dumnezeu să vă spună când intraţi pe porţile Raiului?
Bine ai venit, în împărăţia mea! :)
20. Dacă aţi putea schimba ceva în lume (în afara de politică), ce aţi schimba?
Dezastrele naturale şi războaiele (dar asta înseamnă că ar trebui să-i schimb pe oameni).
21. Vă place să dansaţi?
Da, chiar foarte mult şi nu scap ocazia să mă mişc, în propria-mi lege, pe orice ritm ascult :)
22. George Bush?
George Tufiş? Da, ce-i cu el? :)
23. Ce aţi văzut la televizor ultima dată?
Videoclipuri, pe VH1.
24. Care sunt cele 4 persoane care ar trebui să primească acest chestionar?
Adra_bell, mămica_de_guguluf, mămica_de_Basse, Ninu.

Revelion 2010 în imagini

Happy New Year, 2010!

La mulţi ani, 2010!

Mai sunt doar câteva ore şi Noul An 2010 îşi va face, triumfător, apariţia în sunetul pocnitorilor, focurilor de artificii şi al clinchetului paharelor de şampanie!

Te aşteptăm, 2010 cu multă speranţă şi încredere în vremuri mai bune, mai luminoase, cu multă linişte sufletească!

Cu fiecare an ce trece, sperăm la fel, să devenim mai buni, mai curaţi, mai liniştiti, mai încrezători în aproapele nostru!

Cu fiecare an ce trece, speranţele noastre se aprind mai puternic şi nutrim dorinţe de sănătate, pace, fericire şi bunăstare!

Viaţa este un cocktail de greutăţi, neîmpliniri, dezamăgiri şi bucurii, împliniri, clipe minunate, de netăgăduit!

Contează în ce procent avem parte de ele şi dacă combinaţia finală ne conduce spre extaz sau delir.

Şi de aceea, sperăm, cu fiece an ce trece, să avem parte de picături dulci şi aromate ale unei vieţi cu mai multe reuşite decât dureri şi deznădejdi! Perfect normal! Perfect uman!

Până nu demult, aveam un gust destul de amar la finele fiecărui an, contabilizam succesele, clipele monotone, insuccesele, mă întristam că viaţa mea nu are un ritm mai alert, mai palpitant, că nu am lăsat urme mult mai vizibile până acum şi făceam comparaţie cu cei din jurul meu.

Până la un moment dat când nu numai că am conştientizat (poate asta făcusem mai demult) ci, pur şi simplu, am reuşit să trec peste această abordare subiectivă şi naivă a vieţii mele şi să realizez că dacă nu am fost greu încercată de boli eu sau persoane din apropierea mea sufletească, dacă cercul de prieteni şi rude nu s-a împuţinat pe motivul atingerii numărătorii inverse, dacă am trăit vremuri tulburi dar nu îndeajuns de tumultoase încât să trecem prin războaie sau catastrofe iremediabile, atunci, anul pe care-l finalizăm a fost doar un an din suita de ani fericiţi, cu nenumăratele lui clipe de împliniri şi bucurii ce conduc spre satisfacţiile personale dar şi de eşecuri şi greutăţi ce nu fac decât să ne pună la încercare voinţa şi tăria de caracter şi să ne întărească în luarea deciziilor ulterioare.

Anul 2009 a fost pentru noi un an complet diferit de cei trecuţi! Am luat, de comun acord, decizia emigrării şi ne-am zbătut să ne-o ducem la îndeplinire! Încă ne zbatem şi ne vom mai zbate! O decizie de durată, luată cu responsabilitate, în ciuda greutăţilor ivite pe parcurs. O decizie de care nu ne plângem, indiferent de cât de greu ne este! O decizie pe care ne-o asumăm şi de care, poate, voi vorbi, ulterior, la rece! Deocamdată, tumultul noii vieţi îmi poate umbri cu subiectivism încercările mele de a prezenta totul într-o lumină obiectivă.

Îmi doresc de la anul 2010 să am acelaşi curaj, voinţă şi putere de a analiza lucrurile cât mai realist cu putinţă şi de a lua deciziile potrivite!

Îmi doresc, în 2010, să fim sănătoşi, noi, rudele, prietenii, apropiaţii, cunoscuţii!

Îmi doresc, în 2010, să fim mai buni, mai înţelepţi, mai liniştiţi, sufleteşte!

Îmi doresc, în 2010, să ni se îndeplinească o mică parte din visele la care nutrim, pentru a mai rămâne vise şi pentru anii următori!

Îmi doresc, în 2010, să avem parte de cât mai puţine cataclisme naturale, conflicte şi războaie!

Îmi doresc, în 2010, să aud mai multe veşti bune de la cei cu care interacţionez şi să ne citim cu acelaşi interes şi plăcere ca şi până acum!

Tuturor vă doresc ce-mi doresc şi mie!

LA MULŢI ANI, 2010!!!


UPDATE: Aseară, am uitat să însoţesc postarea mea (deşi îmi propusesem) de haiosul şi inspiratul desen al Roxanei care l-a făcut cadou tuturor cititorilor blogului ei. Mulţumim!

Momente de relaxare cu Sissel Kyrkjebø

Sissel Kyrkjebø (24 iunie 1969, Bergen), cunoscută ca Sissel, este o soprană de origine norvegiană.

Sissel este considerată a fi una dintre sopranele de vârf din lume care îmbină cu uşurinţă o varietate largă de stiluri muzicale: de la arii de operă şi melodii clasice la melodii pop şi folk.

Cântă cu preponderenţă în engleză şi norvegiană, dar interpretează cântece şi în suedeză, daneză, galeză, italiană, franceză, rusă, islandeză, feroeză, germană, spaniolă, māori, japoneză şi latină.

A intonat Imnul Olimpic la deschiderea şi închiderea ceremoniei Jocurilor olimpice de iarnă din 1994 de la Lillehamer, Norvegia, a interpretat arii celebre alături de Plácido Domingo, Charles Aznavour, José Carreras, Neil Sedaka, Warren G, Dee Dee Bridgewater, Josh Groban, Diana Krall, Russell Watson and The Chieftains şi a participat pe coloana sonoră a filmului Titanic.

Sissel a înregistrat vânzări record la albumele sale solo (fără a menţiona şi albumele în care apare ca invitat), vânzări ce se ridică la cifra de 10 milioane de albume, majoritatea în Norvegia - ţară cu 4,7 milioane de locuitori. Un număr semnificativ de albume a vândut şi în Suedia şi Danemarca. Vânzările albumelor sale solo combinate cu contribuţia adusă la coloana sonoră a filmului Titanic, Christmas in Vienna şi alte colaborări ridică vânzările record la aproximativ 35 de milioane de albume.

Un Crăciun fericit!

Sunt primele sărbători de iarnă pe care le petrec în afara ţării, departe de părinţii, rudele şi persoanele dragi de la Bucureşti.

Crăciunul de anul acesta a avut un gust aparte, din fericire, deloc amărui, iar starea noastră de spirit a fost, surprinzător, una foarte bună, deşi mă temeam că vom fi melancolici şi uşor trişti.

Nu a fost aşa, datorită unui cocktail miraculos format din pulbere magică specifică sărbătorilor de iarnă, una bucată prieten cu dispoziţie şi generozitate de a împărţi, cu noi, bucuria sărbătorilor de iarnă precum şi din magica conexiune la internet care a făcut posibilă, şi de data aceasta, anularea celor 3000 km distanţă Stockholm - Bucureşti.

Şi ca să nu mai lungesc vorba, las imaginile următoare să vă povestească, pentru început, despre magia pomului de Crăciun 2009 :)

Crăciun fericit cu linişte sufletească şi masă îmbelşugată!

Primiţi cu colindul?

"Scăunelul" plimbăreţ :))

Ia te uită, un nou scăunel! Interesant, oare o fi confortabil?

Hmmm, ce sunet, parcă până acum scăunelele nu scoteau sunete şi mă şi plimbă, mamă, dar ce mă plimbă şi nu ştiu cum să-l controlez!

Ce stai mă şi te holbezi aşa? Dă-te la o parte, ce mă enervezi! Poftim belea, după ce că nu m-a instruit nimeni cum să-l folosesc, acum mai îmi stai şi tu în cale.

Dă-te la o parte, îţi spun, nu-nţelegi de vorbă bună? Sau fă ceva să se oprească minunea asta plimbăreaţă de mă izbeşte de toţi pereţii!

Aaaaa... buuuun, s-a oprit! Ce uşurare!! :))

De Crăciun, cu mult drag...

Filmuleţul următor îl dedic, de Crăciun, cu mult drag, nepoţelului meu, Mihăiţă, care priveşte cu multă atenţie şi plăcere la desenele cu Mickey Mouse şi nu numai.

De asemenea, dedic filmuleţul tuturor copiilor cuminţi ale căror mămici mă vizitează şi le citesc blogurile cu multă plăcere şi nerăbdare pentru a descoperi noi şi noi peripeţii inocente dar şi chipuri drăgălaşe :)

Pentru toţi copiii, cu mult drag, din partea mea:

Leapşa cu colinde preferate

Tot de la Adra_bell am primit şi leapşa cu colinde preferate. Gând la gând cu bucurie, pentru că îmi propusesem, în perioada asta, să scriu, cu preponderenţă, despre tradiţii şi colinde de Crăciun.

Aşa că am un motiv în plus să afişez colinde dragi din repertoriul românesc şi internaţional.

Îmi este foarte greu să fac o selecţie, de aceea voi începe doar cu câteva din repertoriul internaţional, urmând, ulterior, să le postez şi pe următoarele, preferate.

Pasez leapşa mămicii_de_Basse, mămicii_de_Guguluf şi lui Ninu.

Am primit premiu!

Adra_bell s-a gândit la mine şi m-a premiat! Îi mulţumesc frumos pentru premiul cel arătos şi perfect potrivit cu sărbătorile de iarnă ce tocmai bat la uşă! Îţi mulţumesc frumos, mămică de Eva!

Te citesc cu multă plăcere şi, câteodată, am mare dilemă dacă nerăbdarea cu care aştept post după post pe blogul tău se datorează scrisului tău cel măestrit şi amuzant sau Evei cea pufoasă, cuminte şi fotogenică!

Premiul primit merge mai departe, cu mult drag şi gânduri calde, la mămica_de_Basse, mămica_de_Guguluf şi Ninu. Sper să vă bucure premiul de sărbătoare, pentru că îl meritaţi din plin!

Deocamdată am ales doar trei bloguri "câştigătoare", după criteriul că acest premiu este unul destul de plimbăreţ în perioada asta, ajungând deja pe blogurile la care m-am gândit să le premiez.

Oricum, se ştie că toate blogurile odată ajunse în blogroll sunt câştigătoare :)

Iarnă, bine-ai venit!

După dansul dezlănţuit al fulgilor de nea de ieri, astăzi, am avut parte de o zi de iarnă, superbă, cu cer senin şi soare luminos dar nu şi călduros :) cum se cere, de altfel, iarna :)

Aşadar, ne-am bucurat de o plimbare binemeritată prin împrejurimi, însoţiţi, şi de astă dată, numai de telefonul mobil care a făcut faţă cerinţelor şi a imortalizat, cu brio, secvenţe iernatice de pe meleag stockholmian.

Enjoy them!

Dansul fulgilor de nea

Să continuăm în acelaşi ton!

După o ninsoare ce a durat două nopţi şi o zi, ieri a fost o zi de iarnă, liniştită, fără ninsoare, ca azi-noapte şi în continuare să viscolească puternic.

Dansul fulgilor de nea este unul turbat de-a binelea, ceea ce duce la creşterea rapidă a stratului de zăpadă.

Am scos nasul pe fereastră în dimineaţa asta şi am mai dat de o tură de poze de exemplificare a vremii de poveste. Am înţeles că nu a mai fost nins aşa în decembrie, la Stockholm de vreo 5-6 ani. Anul trecut a nins susţinut din ianuarie până prin martie, dar potolit, la intervale, fără excese.

Acum, afară, arată aşa!

Mult râvnita zăpadă... :))

Dacă am promis, iată că mă ţin de promisiune! Doar că, de data asta, v-am adus simple poze - mărturie pentru vremea de poveste de pe meleag stockholmian.

Mărturii imortalizate cu telefonul deşi aveam şi aparatul la mine dar, de data asta, din comoditate, am ales doar pozele mărturii spre simpla exemplificare, lăsând pe altă dată fotografiile artistice :)

Ninge de rupe :))

Când m-am trezit, ningea mărunt, liniştit, dar cu consecvenţă încât stratul de zăpadă creşte văzând cu ochii.

Însă sunetul specific plugului de dezăpezit m-a atenţionat că responsabilii comunei sunt vigilenţi şi veghează la starea de bine a compatrioţilor suedezi.

Două ore mai târziu, mă uit din nou pe fereastră şi dansul dezlănţuit al fulgilor de nea îmi confirmă prognoza meteo care anunţă mărirea stratului de zăpadă.

Ciudat e că nu am văzut pe nimeni plângându-se de venirea iernii şi, implicit, a zăpezii, drumurile nu sunt blocate, utilajele funcţionează periodic chiar dacă stratul de zăpadă se reface aproape instantaneu.

Ce bine că ţin blogul în română şi nu sunt nevoită să şochez vreun suedez cu gândurile mele tipic româneşti :))

Aaaa, şi la Bucureşti ninge! Atât! :D

Prima zăpadă la Stockholm

În perioada asta, am decis ca blogul meu să-şi schimbe hăinuţa de sărbătoare aproape zilnic. Aşa că ieri, am ales o hăinuţă albă, de nea, pentru blogul meu, care a anticipat la fix ceea ce am purtat şi eu, astăzi dimineaţă, pe drumul spre şcoală.

Aşteptam nerăbdătoare primii fulgi de nea care să adere în strat gros şi călduros pe pământul îngheţat al Stockholmului şi, deşi am avut parte, în ultimile zile, de fulgi rebeli, iarna cea friguroasă se pare că nu se hotărâse pe deplin dacă să poposească sau nu, timp mai îndelungat, cu hăinuţa-i albă peste aşezările stockholmiene.

Şi iat-o că s-a hotărât! În sfârşit! Dimineaţă, mi-am îndrumat paşii cu grijă şi mare atenţie pe drumul spre pendeltåg dar şi cu ceva stres, ca stratul alunecos de gheaţă să nu-mi joace feste şi să mă trezesc pe la urgenţă :) :(

M-am cam mirat eu şi am bodogănit de zor lipsa pietrişului de pe caldarâm, dar am avut noroc şi nu am plonjat nici măcar pe treptele îngheţate şi alunecoase de la intrarea în staţia de la pendeltåg. Se pare că ninsoarea de azi-noapte i-a luat prin surprindere pe vrednicii şi responsabilii comunei, dar lucrurile au reintrat în normal, ulterior, astfel că la întoarcerea acasă, maşinile de dezăpezire funcţionau la cote maxime (deşi stratul de zăpadă nu depăşeşte UN CENTIMETRU) iar tonele de pietriş au fost revărsate cu generozitate din recipientele special amenajate la fiecare staţie de tren sau la aproape fiecare bloc.

Aşa că pot vedea din nou bătrânei în baston sau ajutaţi de scaunele speciale de deplasat care se plimbă sau îşi fac cumpărăturile chiar şi pe ninsoare.

Ca să vă faceţi o idee despre peisajul stockholmian nins, imortalizat de pe balcon, astăzi, vă las în compania câtorva poze grăitoare ce vor preceda alte fotografii, mult mai sugestive, pe care mă angajez să le "produc" zilele următoare.

Călătorie în timp...

Sankta Lucia 1999. Exact, încă de pe vremea aceea ştiam cum sărbătoresc suedezii Sankta Lucia şi chiar am făcut parte din corul St. Lucia.

Şi iată şi dovezi de acum fix 10 ani :)) Cine şi-ar fi imaginat că peste zece ani vom fi în Suedia şi vom admira cu curiozitate şi nostalgie, pe rafturile din supermarket, costumele şi accesorile folosite cu prilejul sărbătorii respective.

În culise, pregătindu-ne să ne facem apariţia :)

La fabrica unde am susţinut mini-concertul de St. Lucia

Cu Vali, în cabinetul de lb. suedeză,

în timpul mini-petrecerii de St. Lucia

Scuzaţi calitatea inferioară a materialelor de arhivă :)) dar prima poză este obţinută prin decupare, de pe filmuleţul de Sankta Lucia iar celelalte, prin scanare. Vremuri apuse demult, cu tehnică rudimentară deh :))

Despre Sankta Lucia

Povestea a început în jurul anului 300 d.H. în oraşul Siracuza din Sicilia, unde puterea stătea în mâna romanilor şi nu a creştinilor. În acea perioadă, s-a născut Lucia, într-o familie de creştini, ca singurul copil al familiei. Încă de mic copil, a uimit cu frumuseţea ei, cu părul ei blond, cu tenul ei alb şi, mai ales, cu ochii ei extrem de fascinanţi.

Într-o zi, a întâlnit un prinţ păgân care atras de ochii ei, s-a îndrăgostit de ea şi a cerut-o în căsătorie. Însă Lucia a refuzat să se mărite cu un păgân.

Prinţul era foarte hotărât să se căsătorească cu ea, iar Lucia, obosită de insistenţele lui, şi-a scos ochii şi i-a dăruit, pentru că de fapt ochii erau cei de care prinţul era atât de îndrăgostit. Pentru că avea doar 14 ani, Dumnezeu a iertat-o şi i-a dat alţi ochi în schimb.

Timpul trecea şi Lucia tot mai frumoasă se făcea. Când a împlinit 17 ani, părinţii săi au hotărât s-o mărite şi chiar i-au pregătit lada de zestre. Însă mama ei s-a îmbolnăvit brusc, fiind pe moarte. Atunci, Lucia a început să se roage în fiecare zi pentru mama ei şi să-i promită lui Dumnezeu că dacă o va vindeca îi va da toată zestrea ei. Când a venit primăvara, Lucia a mers la biserică şi după slujbă a rămas să se roage când a văzut un înger care i-a spus că Dumnezeu i-a auzit rugăciunea. Atunci, Lucia a făcut precum îi promisese lui Dumnezeu şi a împărţit toată zestrea sa săracilor.

Când logodnicul Luciei a aflat ce-a făcut aceasta cu zestrea, s-a mâniat teribil pentru că ţinea să se căsătorească cu ea mai mult pentru averea ei aşa că s-a dus la romani şi a a denunţat-o că este creştină şi, ca atare, vrăjitoare. Astfel, Lucia a fost condamnată la moarte şi la ardere pe rug, pe 13 decembrie 304 d.H. Lucia a fost aşezată pe rug, dar flăcările nu au atins-o. Atunci, soldaţii romani s-au enervat şi, în cele din urmă, un soldat i-a tăiat mijlocul cu sabia şi, astfel, a omorât-o. Panglica roşie pe care o poartă la brâu fata ce o întruchipează pe Lucia simbolizează sângele vărsat în urma tăierii cu sabia.

Treptat, Lucia a devenit sfântă în cadrul bisericii romano-catolice şi este sărbătorită ca zi memorabilă, alături de alţi sfinţi şi martiri.

În Suedia, ea este celebrată ca sărbătoare aparte, întruchipată de o fată care să amintească de Lucia ca martiră pentru credinţa ei.

În secolele XVI-XVII, a apărut pentru prima dată tradiţia de a o întruchipa pe Lucia şi de a colinda în grupuri de fete şi băieţi din poartă în poartă. Băieţii purtau blănuri iar fetele cămăşi lungi, albe şi câte o lumânare în mână. Ei cântau şi primeau mâncare şi băutură.

Prima fată care a întruchipat-o pe Lucia nu a purtat coroană cu lumânări pe cap şi nu a fost însoţită de cortegiul de sărbătoare al Luciei. Tradiţia actuală a început în Suedia, în secolul XVIII,  când Lucia a primit coroana cu lumânări pe cap şi a fost urmată de cortegiul de fete şi băieţi.

Tradiţia de a alege Lucia locului datează la Stockholm din 1927; un ziar a cerut cititorilor săi să aleagă Lucia anului respectiv. În prezent, a devenit extrem de popular s-o alegi pe cea care o va reprezenta pe Lucia Suediei, a unui anumit oraş sau a unei anumite colectivităţi. Aproape pretutindeni în Suedia, se organizează petreceri de Sankta Lucia, când se alege Lucia unei anumite colectivităţi şi se serbează cu cântece, mâncare şi băutură.

Gunnar Wennerberg a venit în Napoli la începutul secolului XIX şi, auzind cântecul despre Sankta Lucia, în care se vorbea despre un frumos port din Napoli, i-a venit ideea ca frumoasa melodie să treacă drept cântec de Sankta Lucia. Astfel că,  melodia a fost preluată pentru prima dată în Suedia, în anul 1920.

Sankta Lucia

Sankta Lucia, ljusklara hägring,

sprid i vår vinternatt ljus av din fägring.

// Drömmar med vingesus under oss sia,

tänd dina vita ljus, Sankta Lucia. //

Kom i din vita skrud, huld med din maning.

Skänk oss, du julens brud, julfröjders aning.

// Drömmar med vingesus, undret oss sia,

tänd dina vita ljus, Sankta Lucia. //

Trollsejd och mörkermakt ljust du betvingar,

signade lågors vakt skydd åt oss bringar.

// Drömmar med vingesus, undret oss sia,

tänd dina vita ljus, Sankta Lucia. //

Stjärnor som leda oss, vägen att finna,
bli dina klara bloss, fagra prästinna.
// Drömmar med vingesus, undret oss sia,
tänd dina vita ljus, Sankta Lucia. //

Text av Sigrid Elmblad (1924)
Musik: Teodoro Cottrau

Lucia-sången

Natten går tunga fjät

runt gård och stuva.

Kring jord som sol´n förlät,

skuggorna ruva.

//:Då i vårt mörka hus

stiger med tända ljus

Sancta Lucia, Sancta Lucia://

Natten är stor och stum.

Nu hör det svingar

i alla tysta rum

sus som av vingar.

//:Se, på vår tröskel står

vitklädd, med ljus i hår

Sancta Lucia, Sancta Lucia://

Mörkret skall flykta snart

ur jordens dalar.

Så hon ett underbart

ord till oss talar.

//:Dagen skall åter ny

stiga ur rosig sky.

Sancta Lucia, Sancta Lucia.://

Text: Arvid Rosén (1928)
Musik: Teodoro Cottrau

În prezent, Santa Lucia reprezintă o sărbătoare a luminii şi a veseliei, care nu mai are un aşa puternic caracter religios, ca în trecut, şi care a devenit mai mult o tradiţie de familie; copiii merg la rude, împart turtă dulce numită “lussenkatt” (”pisicile de Lucia”) şi răspândesc bucurie şi veselie printre adulţi cu lumânările aprinse şi cântecele specifice sărbătorii.

Et si tu n'existais pas...

O dedicaţie specială pentru tatăl meu, care-şi sărbătoreşte, astăzi, ziua onomastică.

La mulţi ani şi să nu uiţi că te iubesc enorm (nu că ai avea cum :)!

Îţi mulţumesc, Moş Nicolae, că exişti!

Prima mea întâlnire cu Moş Nicolae, aici, pe tărâm suedez.

Azi, dimineaţă, când am deschis ochii, mi-am adus aminte, cu nostalgie, cum în fiecare dimineaţă de 6 decembrie, găseam papucii îndesaţi cu dulciuri sau alte mici cadouri, de suflet.

Cu toate că sunt adult, de foarte mult timp :) nu mă gândesc să renunţ la stropii de copilărie cu care mă revigorez, de multe ori, când dau să cad în butoiul cu melancolie sau deznădejde. Şi cum, pentru părinţi rămânem veşnic copii, şi cum eu sunt un adult cuminte din fire :D, an de an ghetuţele erau, invariabil, umplute cu mici atenţii de la Moşul cel generos şi grijuliu.

Dimineaţă, am simţit un sentiment de gol, de pustiu, de lipsă a Moşului, până când am ajuns la calculator şi am constatat că, nici anul ăsta, Moşul meu cel darnic şi bun nu m-a uitat; aşadar Moşul s-a modernizat şi adaptat noilor cerinţe, iar în inboxul de messenger se afla o minunăţie de cutiuţă cu fursecuri, frumos ornamentată.

Şi, dintr-o dată, m-am simţit, la fel, ca în toţi anii, când Moş Nicolae autohton nu mă ocolea, m-am simţit alături de cei dragi mie, aşa cum m-am simţit şi de 1 Martie şi de 8 Martie când am primit aceleaşi invariabile cadouri de suflet, ca şi când aş fi fost aproape, acolo, cu ei!!! Pentru că, până la urmă, gestul contează cel mai mult!

Mulţumesc Moşului meu Nicolae (şi ajutorului lui de nădejde!) că nu m-a uitat şi că reuşeşte, astfel, să facă invizibili cei 3000 de km distanţă fizică dintre Stockholm şi Bucureşti.

Leapşa despre starea de normalitate

De câteva zile încoace, urmăresc cu interes evoluţia lepşei despre starea de normalitate şi mă întrebam dacă va ajunge la mine deşi îmi doream să mă ocolească :)

Nu s-a întâmplat acest lucru, pentru că Salmi s-a gândit la mine (şi îi mulţumesc că se gândeşte, de fiecare dată) şi mi-a pasat leapşa de care mă temeam, din cauza răspunsului sincer pe care sunt nevoită să-l afişez :D

Momentan, starea mea de normalitate se compune dintr-un cocktail exploziv, alcătuit din multă incertitudine, stres, teamă de viitor, meşteşugit combinate cu speranţă şi dorinţa de a reuşi ceea ce ne-am propus.

Dar cum omul se înţelepţeşte, o dată cu trecerea anilor, iar eu am adăugat, de curând, încă o toamnă în calendarul vieţii, pot spune că lupt să dau la o parte temerile şi nesiguranţa care a pus stăpânire pe mine, lunile acestea şi să mă îmbrac în haina de sărbătoare, viu colorată şi aducătoare de multe speranţe şi gânduri optimiste.

Pasez leapşa, mai departe, lui Ninu, pentru a ne spune şi el în ce constă starea lui de normalitate.

Disperată după broccoli :))

Nu trageţi!!!